Fecioara Maria dându-i palme la fund pruncului Isus.

(sub privirile apostolilor… tablou de Max Ernst, 1926)

Nu credeam că România poate să o ia pe calea Iranului (sau a Poloniei), încălcând flagrant cea mai elementară libertate de exprimare garantată de apartenența noastră la UE. E ceea ce a făcut ieri CNCD-ul, amendându-l pe deputatul USR Iulian Bulai pentru o remarcă veche, de cea mai bună credință, cu iz vag religios.

Nu credeam nici să ajung să-i iau apărarea lui Bulai, ale cărui panseuri m-au înveselit întotdeauna prin neîndemânarea lor poetic-pretențioasă. Astfel, în decembrie 2019, înainte de Crăciun, el publicase un text despre copiii din orfelinate în care îi compara pe aceștia, nepotrivit, cu Isus.

El spunea, atunci în decembrie 2019, că avem peste 50.000 de copii în grija statului, iar mai mult de 3.000 sunt daţi anual pentru adopţie. Așa că a pomenit, cum s-a priceput, despre Naşterea Domnului, un copil dintr-o familie ciudată, cu „o mamă surogat” şi un tată care „acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea”. Așa spunea el acolo, nevolnic cum s-a priceputt el, dar plin de mărețe sentimente:

“Un copil. Sărac şi provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinereţe şi o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinţii lui să fi făcut dragoste. Cu o mamă surogat şi un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea. Refuzat de comunitate. Născut fără ca părinţii să fi fost căsătoriţi, doar logodiţi. Naşterea lui arată extraordinarul, dar şi limitele societăţii în care a apărut”.

La care eu atunci am râs de el imediat și i-am zis pe FB:

“Domnul acela Iulian Bulai, care pretinde că a studiat teologia, se arată de fapt că a chiulit ca orice român de la cele mai elementare cursuri și lecții.

Dacă ar fi știut un minimum despre Evanghelii, n-ar fi scos enormitatea, atunci când compară orfanii din România cu Isus, că Pruncul a fost “refuzat de comunitate”, pentru că părinții nu erau căsătoriți, iar tătânele doar l-a recunoscut, fără să-i fie părinte biologic.

Păi bine măi, Bulaie, păgâne ce ești, unde scrie la Evanghelii că a fost Mântuitorul “refuzat de comunitate”? Matei ne zice că la nașterea Lui au venit Regii Magi de la răsărit, cu daruri de aur, smirnă și tămâie, cum nu mai văzuse târgul, iar de la Luca știm că El s-ar fi născut în iesle la Viflaim pentru că Iosif, tatăl Lui, trebuise să meargă acolo la recensământ și, împreună cu Maria, nu găsiseră un hotel în oraș. Era plin peste tot, din cauza recensământului, așa c-au dormit în grajd străin, dar tot au venit păstorii să-l adore pe micul Mesia.

Iar tot Luca ne spune că întorși la Nazaretul Galileei, la a opta zi Domnul a fost tăiat împrejur după datini, după care a avut loc întâmpinarea în Templu la Ierusalim.

Păi tu rescrii Testamentul, neisprăvitule? Crezi că un prunc bastard ar fi fost tăiat împrejur solemn, cu preoți, și prezentat în Templu? Nicăieri nu găsești în Scripturi că Isus a fost “refuzat de comunitate” din pricina nașterii. Iar nașterea, la Luca, în staul e doar pentru că merseseră într-un oraș unde nu știau pe nimeni și n-au avut unde să doarmă.

Doamne-ajută, că nici un păgân nu și-ar îngădui să se atingă de Scriptură cum faceți voi, după interesele momentului.”

Mai mult, imediat după aceea Iulian Bulai și-a cerut scuze pe FB dacă a jignit pe cineva fără să vrea, ceea ce mie nu mi-a potolit sarcasmul: 

“Deputatul Iulian Bulai, după mesajul său ratat cu Sfânta Născătoare, Panaghia lui de pripas: — ”Sunt creștin catolic practicant. Trăiesc foarte dinamic și activ credința mea.”

Acum, dincolo de sintaxa îndoielnică a limbii române (”trăiesc activ credința mea” nu este românește, e un calc din engleză; românește ar fi: ”îmi trăiesc credința”. / ”Îmi trăiesc credința”, cu ”îmi”, pronumele personal la dativ, este românește, da. ”Trăiesc credința mea” e doar calchiat leneș din engleză.)…

…dincolo de asta, ziceam, mă intrigă logica asta deficitară a falangelor de neo-mistici de salon, care cred că dacă-ți afișezi credința, înseamnă că știi despra ea mai mult decât alții.

Corolarul e că ți se spune cu reproș că dacă ești ateu, atunci n-ai voie să vorbești despre religie și stări secunde de transă, pentru că nu pricepi.

De parcă ar trebui să joci în filme porno ca să ai o teorie despre sex.”

Aici s-a oprit tot, atunci în decembrie 2019, și la asta servesc rețelele sociale, la un schimb de idei, sarcasm, ironie și dezbateri.

Iată însă că Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării (CNCD) îl amendează acum pe Bulai, după mai bine de un an de la comicul incident, dându-i ieri, miercuri, o amendă de 5.000 lei „pentru comentariile despre Iisus”.

Bietul om insistă: „Continuă să-mi pară rău, însă, nu cred că există un singur mod de a-ţi manifesta credinţa”. Iulian Bulai spune că a aflat din presă despre sancţiunea primită de la CNCD:

„Sunt un creştin catolic practicant, iar viaţa mea a fost şi este puternic influenţată de valorile credinţei mele. Intenţiile mele din acea postare nu au fost, în niciun caz, de a jigni pe cineva. Am înţeles, încă de pe atunci, că e posibil ca formularea mea să nu fi fost cea mai fericită şi mi-am cerut scuze la momentul respectiv şi pentru formularea în cauză, şi pentru interpretările distorsionate la care ar fi putut da naştere. Continuă să-mi pară rău. În acelaşi timp, însă, nu cred că există un singur mod de a-ţi manifesta credinţa şi nici că acel unic mod trebuie impus altora. Trebuie să ne putem trăi împreună şi diferit credinţele noastre. Şi să-i iertăm pe cei care greşesc fără voie.”

Dar nu despre asta e vorba. Nu despre credința lui Bulai și nu dacă a greșit sau nu să spună despre Fecioara Maria că este o „mamă surogat”. E vorba aici de cea mai elementară libertate de exprimare încălcată flagrant de CNCD.

Amendarea acestui om pentru o banală remarcă poate de vag prost gust e un abuz intolerabil într-un stat democratic. Omul e pe deasupra un creștin habotnic cu apucături poetice îndoielnice, dar amendarea lui pentru așa ceva este de de domeniul Iranului, nu al României.

Găsesc că trebuie reacționat colectiv, pentru că nu trăim intr-un stat teocratic, ci într-o democrație a Uniunii Europene. Nu trebuie ca așa ceva să fie lăsat să treacă de parcă ar fi o banalitate. Ne ajunge o Polonie în UE, România nu trebuie s-o ia pe calea pedepsirii ateismului sau a prostului gust poetic.

Ne-a ajuns și că după masacrele de la Charlie Hebdo, în toată magma de mizerii morale și ignoranță agresivă recitate prin mass media în România atunci, am citit stupefiat și mâhnit un text în care Andrei Pleșu cerea public instaurarea cenzurii și încredințarea ei unor “specialiști”, pentru a nu mai critica religiile.

Așa că propun o solidarizare masivă cu Ioan Bulai. Este dreptul lui elementar de a folosi ce metafore dorește despre Fecioara Maria, la trei secole după Voltaire.

Gustave Van de Woestijne, expresionist flamand: – “Cristos își dă sângele pentru noi” (Christus offert zijn bloed voor ons, 1925)
Să înțelegem că CNCD-ul l-ar ruina pe pictorul ăsta printr-o amendă imediată, închinându-se să nu mai vadă așa mutră de coțcar.