“Pehlivan”, numele vechi dat unui escroc cu mult tupeu, dar totuși cu anumite calități, pentru că te păcălește cu umor, ne-a venit din turcă, unde e exact așa: “pehlivan”.
În română, pehlivan a rămas de la spectacolele de bâlci ale turcilor de la care avem și caraghios (kara-göz, “ochi negru”, de la jocurile cu marionete și umbre), unde “pehlivan” era un erou, un om puternic care rupe lanțuri prin trucuri ascunse, precum Zampano în La Strada.
În toate culturile supuse influenței persane, cum a fost Imperiul Otoman, pehlivan / pahlavan, nu e altceva decât un erou de temut, sau, ca în India, un luptător în competiții violente.
În turcă, la fel, sensul principal al lui “pehlivan” este acela de erou mitologic și de luptător fără teamă și vine, ca atâția termeni de cultură, de la influența persană a miticilor Pahlavi iranieni.
În pehlivan avem influența filtrată a vechii dinastii iraniene Pahlavi și a limbii Sasanizilor care au domnit peste Persia până la cucerirea musulmană.
Personajul fiind văzut la noi doar la bâlci, sau fiind marioneta unui luptător de trânte și rupător de lanțuri care trișează, termenul pehlivan a ajuns să desemneze în română un coțcar, așa cum se și cuvine unei zdrențe de limbaj eșuată pe o plajă străină.
5 Responses to Pehlivan, o “vorbă din strămoși”
Mult timp nu am înțeles de ce bunicul meu patern, de loc dintr-un sat de pe lângă Turnu Măgurele, spunea gogoșilor “chioftele”.
La mulți ani după ce s-a dus am ajuns prin Istanbul și am văzut o dugheană pe care scria “Pehlivan Kofte” și care era o… gogoșerie și atunci s-a făcut lumină.
Chiftele , chioftele vin din limba turcă de la cuvântul KÖFTE care a intrat și în limba română sub forma CHIFTEA , chioftea , chioftele , chiftele și de la care sunt și MİCİİ , adică chioftele mai mici
Ce ne puteţi spune despre drumul parcurs până în română de cuvântul “pezevenghi”? Se pare că există în limba turcă iar la bulgari l-am văzut folosit cu o nuanţă depreciativă, dar şăgalnică; apropiat de “pişicher”.
Dacă nu mă-nșel, ‘pezevenk’ în turcă înseamnă chiar ‘pește’, cu sensul de proxenet desigur. Mi-ar plăcea să mi se explice evoluția sensurilor aici.
[…] Despre multele iranisme intrate în română prin turcă am mai scris: aici, aici, și aici și acolo și […]