Ce mi-e dacopatia, ce mi-e tracomania? Găzduiesc aici un text al unui tânăr lingvist, Dan Ungureanu, expert în dialectologie italiană și autorul unui impresionant studiu, fructul a mulți ani de lucru pe teren și în biblioteci: Româna și dialectele italiene (Editura Academiei Române, 2016, cu CD-Rom).
Dan Ungureanu este un om la fel de revoltat ca și mine de impostura unui profesor de la Facultatea de Litere din București, tolerat, dacă nu chiar protejat de mediul universitar: Sorin Paliga. Acest Sorin Paliga, tracoman, ignoră lucruri elementare din lingvistica istorică și nu poate avea, în mod limpede, decât o influență nefastă asupra studenților săi. Să spui că cioban este un termen de origine tracică, atunci când orice student al istoriei limbii române știe că vine din turcă (limbă în care a intrat din persană) și că există în toate limbile din Balcani cu care turca a intrat în contact (ba chiar și în toate limbile turcice ale Asiei Centrale) arată sau o ignoranță desăvârșită sau (și mai grav) o minciună din calcul, lucru de neiertat pentru un profesor universitar.
În tabloul de mai jos, Dan Ungureanu explică sumar etimologia câtorva din termenii pe care profesorul Paliga îi dă drept tracici. Cu precizarea suplimentară că știm despre limba tracilor la fel de puțin ca despre limba dacilor. Etimologiile lui Paliga sunt la fel de ridicole ca unele din cele ce pot fi găsite în Dictionarul Etimologic al Limbii române al lui Alexandru Cioranescu (Bucuresti 2002, dar e de fapt din anii ‘50) — unde aflăm că mămăligă este un: „neologism derivat din francezul mamelle“!!!…
Exact, soro, neologism. Mamele. Mâncând, ţăranii noștri citeau Paris Match, uitându-se la ţâţele din poze. Apoi trageau cu ochiul la mãmãligã si se intrebau: Bãi, CPLM să-i spunem la asta?… Și altul: — Mamelă, frate !…
Aici începe textul găzduit:
Aberațiile tracomane ale unui fals lingvist român (Sorin Paliga)
O parte a mass-media, a universitarilor şi a cercetătorilor îşi închipuie dacomanii, dacopaţii ca fiind marginali. La marginea universităţilor, la marginea validării ştiinţifice, la marginea mass-media.
Acest fapt e absolut fals. Spre deosebire de alte idei false, anodine, e unul periculos. E periculos să crezi că dacomanii şi dacopaţii sînt în afara universităţii cînd ei sînt, de fapt, înăuntru.
Radu Moraru, proprietarul postului de televiziune Naşul, a găzduit, timp de ani buni, emisiunea săptămînală, de o oră întreagă, a dacopatului Daniel Roxin, care invita acolo diverşi alţi apucaţi. Cazul nu e grav. Radu Moraru, ca şi celălat sprijinitor al lui Roxin, generalul Mircea Chelaru, unul dintre conducătorii represiunii contra revoluţiei din 1989. Sprijinitor şi frecvent invitat al emisiunilor lui Roxin.
Mai grav e cazul lui Sorin Paliga, care a publicat un aiuritor Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in Romanian. E publicat cu sponsorizarea firmei Rosal, firma de transportat gunoaie cu care Sorin Paliga a avut o relaţie reciproc avantajoasă pe vremea cînd era primar liberal al sectorului III din Bucureşti.
Sorin Paliga e profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, Facultate care îi cauţionează, implicit şi explicit, toate inepţiile. Lingvistica istorică a limbii române a ajuns, într-un secol și mai bine de cercetare, la cîteva zone de consens. Știm care cuvinte sînt de origine latină, și care sînt de origine slavă. Pentru un număr mic dintre ele subzistă îndoieli. Pentru o mare majoritate, avem certitudini și consens. ”buric” și ”mormînt” vin cu certitudine din latină. Nu fiindcă un lingvist sau altul o scrie, nu fiindcă un dicționar sau altul o consemnează, ci fiindcă e cert, vădit, acceptat și lămurit.
Sorin Paliga se opune nu unei păreri sau alteia, ci unui întreg secol de lingvistică istorică, lui Meyer-Lübke, lui Ovid Densușianu, lui Sextil Pușcariu, lui Al. Cioranescu, lui Rosetti, și întregii metodologii acceptate a lingvisticii istorice.
Iată (etimologiile juste sunt cele din dreapta)
cuvînt | Sorin Paliga | consensul academic |
arin | tracic | din lat. alnus |
arţar | tracic | din lat acer |
baier | tracic | din lat. baiulus |
baligă | tracic | înrudit cu occit. bélégo id. Hérault. |
baltă | tracic | atestat şi în Italia şi în Franţa. |
ban | tracic | din croatul boanos , de origine francă sau avară |
bordei | tracic | de origine veche germanică, cf. fr. borde |
brîu, brîne | tracic | germanic > slavic . Etimologie certă.
Atestat şi în Italia, brena « hamuri » |
bucium, rom.
veche bucină |
tracic | din latinul buccina |
burduf | tracic | din rus. şi ucr. burduh, de origine turcică. |
burlan | tracic | din turc boru « ţeavă » > borulama « ţevărie».
Ideea originii dacice e greşită. O avansează Russu, o preia Gr. Brâncuş, de la care o preia S. Paliga. |
buric | tracic | din lat. ombilicus, cf. şi provensal emburí, ambüri. |
buză | tracic | celtic sau european. Italia Pragelato bozα ALI. |
cătun | tracic | împrumut balcanic tîrziu, atestat doar în sudul Munteniei. Absent în Transilvania (v. Lexiconul de la Buda) şi absent în Moldova (cătună e un împrumut slav recent). |
Ceahlău | tracic | din magh. reg. csaholó, din csahol, a chelălăi.
ca şoim, de origine maghiară. |
cioară | tracic | răspîndit în toată Italia. Franţa Névache tsaurio. |
cioban | tracic | persană > turcă, răspîndit în toate limbile turcice. înrudit cu jupîn, stăpîn şi ele de origine persană. |
ciorap | tracic | din turcă. Pentru Paliga, « cuvîntul turc vine din română » |
ciung | tracic | şi ital. dialectal cionco etc. |
ciupercă | tracic | din slavul pečorka |
a clipi | tracic | slav |
crîncen | tracic | lat. cruentus, murdar de sînge |
curcubeu | tracic | romanic, echivalente în Italia. Sard. grikku es abba |
dîrvală | tracic | din slav. derevo « lemn » |
dîrz | tracic | din slav. drzy id. |
duşman | tracic | din persană > turcă |
fluier | tracic | din lat. flabeolus, fr. veche, catal. flaiol |
gheară | tracic | celtic, cf. span. garra “labă cu gheare” de urs sau vultur. |
a gîdila | tracic | romanic catiliare, toată Italia de nord şi Franţa ; regional Franţa gatilier. AIS harta 682 solleticare |
grapă | tracic | celtic : Friuli, Franţa occit. krebi |
Haţeg | tracic | din germ. Herzog > magh. herceg “prinţ” |
hotar | tracic | din maghiar hatar |
jumătate | tracic | din lat. dimidietatem, bine atestat |
mal | tracic | pan-european, foarte vechi, din Spania în Caucaz. |
măgar | tracic | din semit. hamor > grec. gomar > bulg. alban. gomar |
mămăligă | tracic | nord-Ital. melga “mei” |
melc | tracic | Franţa occitan Tarn milauk “limaçon” |
a o mierli | tracic | din limba rromani |
mistreţ | tracic | din lat. mixticius > rom. mistreţ “dungat” bine atestat > porc mistreţ “porc dungat” mistreţii mici avînd dungi. |
mişca | tracic | din lat. *moviscere >Liguria meššare “moversi” |
mînz | tracic | celtic mandus |
mîţă | tracic | “Alb. macë and German Mieze are the only related forms.”
ceea ce e fals, ital. micio şi span. micho bine atestate |
pisică | tracic | turca veche pišik, atestat în toate limbile turcice, persană şi în Orientul Apropiat. |
mormînt | tracic | lat. monumentum > ligura veche morimento etc. |
muie | tracic | din limba rromani « faţă » |
a muşca | tracic | romanic, ital. mozzicare, dial. moccicare, şi sp. |
muşuroi | tracic | lat. mus aranea > arom. muşuron’u “cîrtiţă” |
nasture | tracic | orig. germanică veche clară. |
nisetru | tracic | slavic, ca toate numele de peşte din limba română. |
oraş | tracic | de origine maghiară unanim acceptată. |
a pişca | tracic | ca şi a piţiga, are echivalenţi italieni(pizzicare) |
plug | tracic | central-european, de origine germanică sau celtică. |
Rebra | tracic | slav |
a scărmăna | tracic | din lat. carminare |
scorbură | tracic | romanic, Liguria |
smîntînă | tracic | slavic |
spaimă | tracic | latin *expavimentare > a spăimînta > derivare regresivă |
stăpîn | tracic | de origine iraniană clară unanim acceptată |
a spînzura | tracic | cf. ital. spinzolare |
spuză | tracic | lat. spodium, pl. spodia id. |
sterp | tracic | atestat în toată Italia. |
stîng | tracic | ital stanco “stîng” atestat în Veneto şi italiana veche. |
sută | tracic | slav |
şoim | tracic | maghiar solyom : “borrowed from Romanian” spune Paliga, patriotic, de parcă un popor de şoimari ca maghiarii, veniţi din Asia centrală, ar fi avut nevoie de un nume dacic pentru păsările cu care vînau de veacuri. Ca şi uliu, ceahlău, rarău, de origine maghiară. |
talpă | tracic | atestat în toată Europa centrală în diverse limbi, inclusiv franceză, v. FEW. |
tîrg | tracic | slav |
ţap | tracic | atestat inclusiv în Italia, zappu, la cîţiva km de Roma, deci nespecific dacic, tracic sau balcanic. |
vătaf | tracic | slav |
vorbă | tracic | slav |
Deşi foloseşte dicţionarele obişnuite, autorul pur şi simplu respinge fără motive etimologiile acceptate şi propune arbitrar altele. Meteahna există deja, în formă mai atenuată, la Russu şi Grigore Brâncuş.
Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti cauţionează, în mijlocul său, un amator nepriceput, care respinge deopotrivă şi metodele lingvistice acceptate, şi concluziile consensuale ale majorităţii cercetătorilor. Şi Facultatea de Litere mai girează, de asemenea, comportamentul absolut necolegial al lui Sorin Paliga, mai curînd un grobian şmecher de cartier după modul în care înţelege să poarte corespondenţa pe subiecte strict lingvistice.
Cf. și:
Mi-a luat dușmanul pulul – sau șotronul metafizic…
Bostan, dovleac și licori paradisiace
33 Responses to Aberațiile tracomane ale unui fals lingvist român (Sorin Paliga)
Sa nu ne ambalam inca, acest Sorin Paliga se pregateste probabil sa devina academician. Noul presedinte al academiei cred ca il pretuieste foarte mult.
mai e si tracologul dan olteanu,dar acesta este mult mai cumpatat in interpretari.
iar sorin olteanu(multi olteni :)) mai sare calul in cartea religia dacilor.
nu cred ca limba albaneza se trage din traca .albaneza nu permite cuvintele compuse aglutinate,asa cum permitea limba traca.
mai degraba proto-albanezii au fost cuceriti de iliri ,dar si-au pastrat limba .
iar latina balcanica s-a format initial pe litoralul albanez,acesta fiind primul teritoriu balcanic cucerit de romani.
O întrebare scurtă: în preambul vă referiți la dicționarul viciat al lui Alexandru Ciorănescu drept anti-exemplu de bune practici etimologice. Cu toate astea, în corpul articolului găzduit Al. Ciorănescu este dat drept exponent de bază al tradiției lingvistice riguroase. Este deci vorba de aceeași persoană? Există o disensiune între dumneavoastră (Dan Alexe și Dan Ungureanu) cu privire la credibilitatea acestui lingvist?
Nu am dorit să intervin câtuși de puțin în textul lui Dan Ungureanu. Ciorănescu a avut o contribuție în general bună, viciată pe alocuri de derive de neînțeles, precum această idee bizară și neverosimilă, potrivit căreia mămăligă ar proveni din franțuzescul mamelle.
Am înțeles, mulțumesc pentru raspuns 🙂
ha ha ha…mămăligă din franțuzescul mamelle! Chiar și numai o gîlmă ca aceasta și e suficient să îmi dai seama ce prost era acel Ciorănescu.
Mămăligă e format in romînă din adj MOALE. Măligă…mămăligă. Deși e clar și f simplu numeni nu mi-a dat dreptate.
Taran: cum ai zis sa-i punem numele?
Alt taran: mamelle lingus, mamaligus
Primul taran: mai bine imi bag polenta in el de ceaun.
Odată pe la 10 metri adâncime arheologii francezi au descoperit niște fragmente de sârmă de cupru. Concluzia logică a fost că strămoșii lor celții foloseau un sistem de telefonie.
Nevrând să fie mai prejos arheologii germani au săpat la 10 m și nu au găsit nimic, dar când au ajuns la 20 m adâncime au găsit ceva fragmente de sticlă. Concluzia logică și corectă a fost că strămoșii lor goții și ostrogoții foloseau comunicații prin fibră optică.
Arheologii români au săpat și ei la 10, 20 m adâncime și nu au găsit nimic. Atunci s-au încăpățânat și au săpat până la 30 m și tot nimic. Concluzia logică și corectă este că daco-geții foloseau comunicații wireless.
Cruentus a dat in romana crunt, nu crancen. Mai probabila pare insa sa fie etimologia slava krut (crud, aspru) pentru “crunt”, decat latinescul cruentus sau o contaminare.
in graiul banatean exista crunt cu intelesul de insangerat…
crancen poate ca are vreo legatura cu “a cracni”
Stimate domnule Alexe, din ce scrieti dvoastra (nu doar mai sus, ci si in alte articole), o buna parte a cuvintelor romanesti isi au originea in lb albaneza. Inteleg ca nu ii “iertati” deloc pe dacomani/tracomani, insa dvoastra ajungeti in extrema opusa …. Stau, totusi, si ma intreb (nefiind un specialist), daca aceste cuvinte nu provin dintr-un “fond comun” pre-albanez/pre-roman pe care sa il fi preluat ambele limbi?! Pana la urma, romanii (valahii munteni, moldoveni si transilvaneni) au fost mereu, dpdv numeric vorbind o populatie mult mai mare decat toti albanezii culesi, adunati si numarati. Mai mult decat atat, valahii/romanii au populat un spatiu geografic cu mult mai vast decat albanezii si care se intinde, stim bine, pana in Moravia, sudul Poloniei de azi si dincolo de Nistru (si aici vorbim doar de populatia de la N Dunarii si nu punem la socoteala valahii sud-dunareni, aromani, meglenoromani etc). Inteleg bine ca puteti face o analiza clara in ceea ce priveste originea unor cuvinte din lb romana , insa cum puteti demonstra din ce directie s-a facut “influenta” (albaneza spre romana sau invers) sau cum puteti inlatura ipoteza unui “fond comun” iliro-trac (sa-i spunem) care a lasat ca mostenire cuvinte in ambele limbi?!
catun: împrumut balcanic tîrziu, atestat doar în sudul Munteniei.
Absent în Transilvania (v. Lexiconul de la Buda) şi absent în Moldova (cătună e un împrumut slav recent).
In albaneza exista si forma katunD, cu “-d” “adaugat”, care s-ar putea sa fie forma originara.
Orie e imprumut “balcanic” (balcano-slav/sud-slav?), ori e un imprumut slav recent?
Din ce limba slava a patruns in Moldova? Nu cred ca exista un cuvant asemanator in ucraineana/rusa iar relatiile dintre moldoveni si bulgari in vremurile “recent” nu au prea existat sau au fost extrem de reduse.
Scuze domnu’ ridicol Ungureanu, noi astia stupid people care nu govorim limba sarda nu intelegem what’s “grikku es abba” supposed to mean? 😉
si ce inseamna curcubeu in romaneste?
Ce “mal” din Spania pana in Caucaz?
Exemple, vrem exemple
Mal in albaneza = munte, nu tarm, liman
brjag in neo-bulgara = mal
In sarbeste breg = munte mic, adica deal
In toate limbile slave actuale breg (sau cuvintele asemanatoare corespondente lui) inseamna mal, nu munte
desi in slava comuna s-ar putea sa fi insemnat si munte (cf. germ. Berg)
in toate limbile slave actuale, fara sarba si slovena
In slovena breg inseamna si mal si panta, coasta a dealului/muntelui
In sarbo-croata breg = deal
Este putin probabil ca sensul de “munte” din slava comuna sa se fi pastrat in slovena si sarbo-croata, nu e exclusa o influenta albaneza (in albaneza veche probabil ca “mal” insemna si tarm si munte/deal), desi nu e exclusa nici o influenta sarbeasca asupra albanezei sau o influenta a substratului iliric asupra sarbei slave si albanezei tracice. Trebuie verificata si situatia din dalmata.
In neo-bulgara (spre deosebire de paleo-bulgara, asa-zisa “slavona (veche) bisericeasca”, gora inseamna padure. In paleo-, medio-bulgara dar si in toate celelalte limbi slave gora (sau cuvintele cu forma asemanatoare omoloage lui) inseamna munte.
A se compara cu rom. codru (care nu vine din lat. quadrum!) = padure si alb. kodër (deal, adica un munte mic)
Latinescul quadrum ar fi trebuit sa rezulte in romanescul padru, pe modelul lui “patru” si “Paresimi” (din Quadragesima).
In bulgara la magar se zice magare, nu gomar. Iar e prost informat ridicolul domn Ungureanu 😉
Din cate se poate observa pe teritoriul fost trac, pe care acum se vorbeste bulgara si romana, cuvantul initial koder (albanez, adica neo-trac) = deal, munte mic a ajuns sa insemne padure (codru, in limba romana, adica limba tracilor latinizati, a paleo-albanezillor latinizati), iar cuvantul din slava comuna gora (munte) a ajuns sa insemne si el padure. Foarte probabil in limba paleo-albaneza era un singur cuvant pentru munte si padure. Limba romana si neo-bulgara au pastrat doar sensul de padure, in bulgara se pare ca este vorba de o influenta albano-traca mediata de limba romana, in timp ce in romaneste influenta traco-albaneza e directa.
Datu cu presupusu și visatul cu ochii deschiși.
Codru nu provine din KODER!
În mod sigutr in albaneza veche nu era un singur cuvint pt munte și pădure pt că acestea sint prea diferite.
nu e nici o influență traco-albaneză în românește. Unele cuvinte seamănă pt că semănau și pe vremea lui Burebista!
Nu reusesc sa ma dumiresc daca blogul asta e aspirator de gagici pentru dl. DanAlexe, auto reclama pentru cartile dumnealui si ale pretinilor, putina linguseala la stapanire, suta la suta dat in spectacol ce tare e dumnealui in vernacularul francez, putina amintire din scoala facuta pe vremurile cumplitei dictaturi si un loc de eliberat frustrarile lingvistilor….
Cum ar zice nemuritorul Douglas Adams “Structural linguistics is a bitterly divided and unhappy profession, and a large number of its practitioners spend many nights drowning their sorrows in Ouisghian Zodahs.”
Vorbești de parcă ar fi ceva rău în toate cele enumerate.
Nimica rau, Doame fereste si apara. As zice ca blogul dumitale cumva imi aminteste si ma dumireste ce nu am inteles cittindu-l (cu cateva decade in urma) pe Nitzsche despre omul obiectiv – incarcand de toate cate putin si rumegand experientele in ceva folositor pentru altii. Si “Howling for God” mi-a amintit de maidanul copilariei (printre aletele) – trasatura comuna a tuturor regimurilor socialiste.
Imi place argumentatia deosebit de stiintifica: cum sa fie asa cind se stie ca e altfel. Da, ceva deosebit.
Dacomanii si dacopatii or fi cazuri clinice, da’ nici cu latinopatii nu mi-e rusine.
Toponimul Ceahlău ma îndoiesc ca ar fi din maghiara. Cand au stăpânit maghiarii zona Ceahlăului ca sa dea numele? Ceahlăul nu se vede dinspre Miercurea Ciuc.
Si totusi… un Dan Ungureanu publica si un articol cu mai mult bun simt, fara lombarzi, piemontezi si occitani:
https://www.jstor.org/stable/pdf/10.13173/zeitbalk.51.1.0127.pdf
Un articol in linii mari conform cu ortodoxia din lingvistica romaneasca, care recunoaste vreo 150 cuvinte probabil dacice. Mai multe nu se pot accepta, sa nu fim mai breji decat francezii.
Foarte interesant: printre acele cuvinte, remarcam si cateva mentionate de “tracomanul” Paliga: melc, balta, manz, talpa…
E de mentionat ca Ungureanu totusi observa ca cuvantul mare provine din substrat (deci nu din marem, “mascul”, cum zice dexu’), ceea ce e semn destul de sigur al unui IQ din trei cifre.
Cred ca e vorba de acelasi autor. Cati Dani Ungureni lingvisti praghezi exista? Intrebarea e, de ce cateva dintre etimologiile de aici se gasesc si in lucrarile lui, daca sunt aberatii tracomane?
Eu zic că în acea listă putem constata că Sorin Paliga are tdreptate:
-baltă *(Paliga) ; atestat în Italia și Franța (ziceți voi) E atestat și în Rusia, balota.Asta înseamnă că la noi nu putea rămîne de la daci? E un cuvint foarte vechi devreme ce el există în Italia, Franța, Rusia.
-măgar la voi vine din gomar! Vă faceți de rîs!
hotar nu vine din maghiară. Eu am constatat că unhgurii de la frontiera cu Slovacia nu il cunoșteau . Au înțeles ce caut cind am spus: granița. Hotar știu ungurii din Ardeal și din partea dinspre Romania.
-buric di latinescul ombilicus? Sînteți chiar cretini! Buric e din românește. Are aceeași rădăcină ca borcan, borhot, bordei, buruiană.
-ciorap e format in românește. E cu rădăcina CIOR, cu care sînt formate multe alte cuvinte ca : ciortan, dat și el aiurea din turcă, ciorovăială, cioară, dat aiurea din limbă slavă deși in nici o limbă slavă nu se spune cioară. Nu e format din slavoonul ciornîi pt că el nu există în românește deci poporul nu avea cum să facă cioară din ciornîi.
-mormînt, e dat de Paliga ca tracic. Voi, latinomanilor, ziceți că e din monumentum. Mormînt e din substantivul mort, mortmînt, devenit mormînt!!
Idiotul bătrîn, prost și obraznic, Ion Coja, a afirmat că pămînt nu pote veni din românește pt că nu se fac cuvinte în romînește cu sufixul mînt din substantive! Poftim! A decretat Coja! Pămînt e făcut din POM, iar mormînt din MORT; substantive!
-smîntînă e din românește, din a sminti. Se bate laptele pînă se smintește! Care e rădăcina slavă? Nu faci afirmații goale pt simplul fapt că e in slovacă SMETANA. Arată din ce l-au făcut slovacii!
Trebuia asă fi arătat cum a justificat Paliga aceste etimologii și cum au justificat lingviștii latinomani. Vedeți că eu am adus justificări pt ceea ce afirm.
În acea listă Paliga are dreptate; voi nu aveți!
Florin Croitoru
‘hotar nu vine din maghiară. Eu am constatat că unhgurii de la frontiera cu Slovacia nu il cunoșteau . Au înțeles ce caut cind am spus: granița. Hotar știu ungurii din Ardeal și din partea dinspre Romania.’…
Asta-i tare. 🙂
„Sorin Paliga se opune nu unei păreri sau alteia, ci unui întreg secol de lingvistică istorică, lui Meyer-Lübke, lui Ovid Densușianu, lui Sextil Pușcariu, lui Al. Cioranescu, lui Rosetti, și întregii metodologii acceptate a lingvisticii istorice.” (citat)
Întreaga lingvistică veche românească e o porcărie de la cap la coadă. Lingviștii vechi au fost unul mai prost ca altul. Unii dintre ei nici nu cunoșteau limba română (Cihac), Ciorănescu, Rosetti, Pușcariu, sînt penibili . Metodologia lor este una primitivă și prostească. Ea constă din comparația cuvintelor. Pt ei cuvintele care seamănă cu cele latinești din latină vin, cele care seamănă cu cele turcești din turcă vin, ceele care seamănă cu vorbe din limbi slave sînt din aceste limbi, iar cele care nu seamănă cu nimic nu sint dacice ci cu origine necunoscută, numai dacice să nu fie! E o metodă primitivă și prostească și imi pare rău că nu e loc aici pt o demonstrație mai lungă.
Iată numeralele simple: Numeralul trei seamănă mai mult cu rusescul trii și cu germanul drai, deci conform metodologiei clasice el nu putea veni din latinescul tres. De ce atunci e dat din latină? Numeralul opt seamănă mai mult cu germanul AHT decît cu latinescul OCTUS. Numeralul șase seamănă mai mult cu rusescul ȘEST decît cu latinescul SEX. În germană e ZEX. De ce nu spun lingviștii că vine din latină?
Etimologia de la noi produce multe surprize. Cand compari cu etimologia propusă de cei din țările vecine, multe cuvinte discutabile sunt considerate de origine română.
Lol. Câtă îndârjire. Majoritatea cuvintele trecute ca fiind cert din slavă sau din persană sau din ce limbă vreți este posibil să fie anterioare chiar și acelei limbi. Nu mă voi pronunța aici decât în privința unuia singur: jupân. Aici e dat ca venind din persană. Lol.
De alții e dat ca fiind de origine:
-slavă: ” „stăpîn al unei anumite întinderi de pămînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 161; Șeineanu, Semasiol., 238; Rosetti, GS, V, 158; Rosetti, BL, V, 222; Tiktin; Candrea)
-latină: “lat. *gypanus, care la rându-i din:
-greacă. γύπη „casă”, cu suf. -anus (Giuglea, Dacor., III, 606-10”)
Sensul din greacă atrage atenţia, din cuvântul grec derivând denumirile ştiinţifice ale unor vulturi – Gypaetus ( zăganul , rarăul), Gyps ( vulturul pleşuv).
Casa “jupânului” ar putea fi deci un “cuib de vulturi”, corespunzând “turnurilor-locuinţă”
-alb.GJYP ,
-ceh,cro. srb.slovac. SUP, pol. sęp,
-grec. GYPAS,
breton GUP = vultur.
În albaneză există hutë (vulture, croncănit) iar prin Moldova hultan(vultur) dar și huțanii.
O să îmi arunc o privire și pe restul.
“Stăpân …de origine iraniană clară unanim acceptată”. Hoho. Unde care sunt toți unanimii ?Confer slavă (veche) stopanŭ.
Čepurke(bg, hr slovenă) mai curand decat cel care e pronuntat peciurcă la ceilați slavi 🙂
Sută se găsește și în aromână.
Majoritatea popoarelor turcice au Șahin pentru șoim. Se pronunță șain.
Aș dori sa văd atestarea lui zappu în Italia.
Dacă sterp e atestat în toată Italia, de ce nu a aflat și DEX-ul? Acolo figurează cu et. nec. (Lat. *extirpus)
mamaliga grec. gomar > bulg. alban. gomar. Aberații 🙂
hotar > magh. VIne din slavă chotarŭ, sb. hatar, sb. atar (regiune). Maghiarii il au tot de acolo ca hátar.
A se ține grapă de cineva = a însoți pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gërepë „undiță, cârlig de undiță
ciorchine <lat. circ[u]lină
curcubeu .Lat. /<lat. curcus + bibit
" Plecînd de la imaginea, curentă în mentalitatea populară, care interpretează curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa rîurilor pentru a o condensa în nori (Jura arc-boit, retor. arcobevondo, campan. arcovévere; cf. Rohlfs, Quellen, 12), s-a încercat să se explice ultima parte a cuvîntului prin lat. bĭbĕre. Giuglea, RF, II, 49, pleacă de la un lat. *arcus › combibulus (cf. REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (*arcus combibu- › *arcurcubeu › *acurcubeu). Pușcariu, Dacor., VI, 315-7 și DAR, preferă să plece de la circus bĭbit, asimilat la *curcus bĭbit, care „corespunde exact” lui curcubeu
cioara Coincide cu alb. sorrë, friulană çore, calabreză ciola, napolitană ciàula
cătun alb. katun
cătún n., pl. e (vsl. katunŭ, lagăr, d. kirghizu kotan, țarc de oĭ; Calmuc chotton, chottun, comunitate de 10-12 corturĭ saŭ colibe de nomazĭ; tăt. Siberia kotun, mongol. khoton, khotun, a. î.; bg. katún, Țigan nomad; sîrb. kátun, strungă, alb. katunt, regiune, sat; mgr. katúna, bagaj, cort, lagăr, de unde și it. cantone, canton). Sat maĭ mic care depinde de primăria altuĭ sat maĭ mare. Olt. Colibă la baltă (BSG. 1922, 122). Serbia. Colibă, bordeĭ. – Și cotun și cotună, f., pl. e (Mold.). V. covergă.
E atestat și in Moldova.
Burduf tracic din rus. şi ucr. burduh, de origine turcică. Aberații. DEX spune clar etimologie necunoscută. Trebuie informați dacă nu este așa.
Bordei ar putea fi despărțit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bușdei, bujdeucă, care înseamnă toate „colibă” (cf. budă). Cf. rut. bordej, sb. burdely, bg. burdei, bordei, mag. bordej, b****ly, care uneori se consideră a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 402; Capidan, Raporturile, 220).
Nicidecum francezul bordel, spaniolul borda sau germanic bord.
Et. nec e concluzia pana acum.
Baligă. -igă pare să fie sufixu lat. -ĭcus. D. rom. vine alb. baigă, sîrb. balegá, rut. balýga, belega. Reveniți acum la mămăligă mai sus și vedeti procedeul de sufixare în toată splendoarea. Mamalicus 🙂
Cruentus inseamna roșu, sângeros. Avem ocru. Crunt în română dar și vsl. kroncenyĭ , rus. krúčenyĭ, înverșunat, d. krončina, holeră . POsiibl slavii să îl aibă tot din latină.
Mâță. Spaniola e miz(o), it. micio, germ Mieze bg., sb., cr. maca ( Megl. mață, ngr. μάτσιον, alb. matsë, macja, hun macska)
Mânz basc. mando „catîr” și „sterp”, sp. mañero „sterp” (Corominas, III, 251)
Pisică in toate limbile turcice. Nu. E pis(onomatopeic)+ ică. Turcii spun kedi. Doar azerii si turcmenii spun pișik. Cam cum am spune fișic(tk)
Marius Sala:
"rost „gură” din lat. rostrum, păstrat în prezent numai în expresia pe de rost) sau circulă azi numai în graiuri (ai „usturoi” din latinescul alium; în celelalte limbi romanice alium s-a păstrat în limba literară: fr. ail, it. aglio, sp. ajo"
La cele adăugate de Albanofil mai sus să alăturăm și exemplele:
rom. buză – alb. buzë, rom. călbează – alb. këlbaze, rom. ciucă – alb. çucë.
Continuare: Toate numele de pești provin din slavă. Da. Cum ar fi anghila(țipar), calcan, chefal, guvid, hamsie, lufar, pălămidă, roșioară(ochaenă), scrumbie, șprot.
Spânzura –Macedor. (a)spindur(are), meglenor. spinzur(ari). Lat. pendĕre, prin intermediul unei der. mai puțin clară; *pendiāre (Pușcariu 1623), care pare dificil; *pendŭlāre (Meyer, Alb. St., IV, 74), care nu ar fi posibil; *expendĭolāre (Pascu, I, 159; Candrea; Scriban; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 286 și Tiktin), cf. it. penzolare, care se potrivește fonetic dar pare greu de admis în lat.
Tabelul e aberant dar nu numai din cauza lui Paliga 🙂 Ar necesita o actualizare.
mamilla(idea de hrană), mamillare(sutien), mamma (sân, țâță), mammicula (țâțișoară). Om moale: ce mămăligă!
a se vedea și bulz și alb. bulez dacă tot e vorba de mâncare.