—
Astăzi a fost condamnat din nou la Zagreb fostul premier croat, Ivo Sanader, la patru ani și jumătate de închisoare pentru corupție.
Scriu astea pentru că e un om pe care l-am cunoscut foarte bine și care a adunat în sine corupția irepresibilă a politicienilor balcanici și est-europeni după 1989. Extraordinar de inteligent, arătos, capabil și cultivat, o vreme se vorbea despre el ca având potențialul de a deveni… cine știe? Președintele Comisiei Europene sau al Parlamentului European, în perioada naivă a Big Bang-ului lărgirii spre Est.
Conchita Wurst: o anchetă despre sufocanta Austrie…
Pentru a scrie o carte despre Sanader și căderea lui și corupția din Balcani văzută prin acest personaj condamnat astăzi am petrecut un an și jumătate în Croația și în Balcani în general, 2011-2012, discutând cu toți politicienii importanți, ba chiar și cu prezumtivi criminali de război, cum e Ivić Pašalić, fostul ideolog al partidului naționalist croat HDZ al răposatului Franjo Tudjman, pe care Sanader (care are origini aromânești din Split) avea să-l democratizeze, făcând Croația să intre în UE și NATO, dar transformând mașinăria statului în bancomatul său personal.
Am scris atunci în presa croată articole precum astea:
sau
M-am întâlnit repetat cu Sanader după ieșirea lui din închisoarea austriacă, am mers în Bosnia și pe coasta mării Adriatice să-i întâlnesc pe cei care îl știau din timpul ascensiunii lui politice, în vremea războiului cu Serbia.
Cartea despre el, care trebuia să fie publicată de cotidianul croat Jutarnji List, nu a putut apărea, pentru că am descoperit în ce măsură cotidianul însuși, ca și toată presa croată, participase la ascensiunea lui Sanader.
Despre personajul Sanader am mai scris aici (în engleză):
Frumosul, elegantul si cultivatul Ivo Sanader e un politician foarte important nu doar pentru Croatia, dar si pentru istoria recenta a Balcanilor si a Europei de Est in general. El e omul care a renovat partidul croat de guvernamant, HDZ, partid ce avea o reputatie fascistă, fiind chiar fondat, la inceputul razboaielor din Balcani, ca o formatiune ultranationalista de extrema dreapta.
Un specialist in literatura si istoria teatrului francez, un om care vorbeste fluent patru limbi straine, Sanader nu corespunde câtuși de putin portretului tip al politicianului balcanic corupt.
I-am scris pe când era încă în închisoare în Austria, ne-am întâlnit apoi de multe ori în Zagreb… Când scrii biografia cuiva in viaţã care accepta sa te intalneasca si sa ti se destainuie in mod repetat, esti confruntat cu o dilemă moralã asemanatoare celei din relatiile amoroase, in care stii, sau simţi, ca celalalt te minte, dar rămâi prins în şarmul lui ca gîza în chihlimbar. Intr-un asemenea dispozitiv narativ-afectiv – precum intr-o relatie de amor -, ziaristul biograf ar face mai bine ca in loc sa dea din cap, cu beatitudine sau intelegere, transcriind confesiunile celuilalt, sa se intrebe in permanenta, repetand ca pe o mantra: „oare unde mă minte“?…
Din nefericire, in practică principiul e greu de aplicat, intrucat relația e dezechilibrată: intervievatul sau personajul carismatic (aici Sanader) a carui biografie trebuie reconstituită, e aidoma celui care in relatia de amor doar se lasa iubit, asa incat atunci cand dã si el ceva, ceea ce oferã capătă o valoare disproportionata… corolarul fiind insa ca daca descoperi minciuna, ea intra atunci in domeniul urieşescului, intr-atat de dureros ranite iti sunt asteptările.
Am lucrat așadar o vreme la o biografia lui Sanader, astăzi condamnat din nou, am lucrat, cunoscându-l înseaproape, la un portret pshologico-cultural al acestui fascinant personaj din istoria politica recenta a Europei, care combină particularitatea de a fi un specialist in teatrul francez si literatura germana cu statutul de politician arãtos si magnetic.
Precum seducătorii profesionali, Sanader e un om cu o biografie exotica, incluzând episoade precum faptul ca a vrut sa fie preot si ca a studiat filosofia la Universitatea Papala Gregoriana de la Roma. Tot discutand cu el despre teatrul francez si literatura croatã a Renasterii, ma pregateam odată, fermecat, să inchei acest capitol al tineretii lui, cind mi-a venit brusc ideea, precum indrăgostitilor ce cotrobaie impulsiv prin sertarul fiintei adorate, să cer Universitatii Papale din Roma să mă lase sa vad in arhivele lor cursurile si notele de examen ale lui Sanader din perioada in care studia acolo…
… si iata ca raspunsul oficial a fost că fostul premier al Croatiei nu a studiat niciodata la Universitatea Papala din Roma. Neant!… Niente.
Articolul dureros in care arătam acest lucru a apărut imediat în presa croată… Sanader m-a sunat să-mi reproșeze, precum Barbă Albastră amărâtei tremurânde care a crezut in el, cotrobăiala si lipsa de incredere în el. Culmea e că până la urmă tot eu m-am simțit vinovat!…
Pentru a încheia, exemplul suprem de ce înseamnă să te lași pe mâna unui biograf este tot unul literar. O împerechere a spiritului dusă la extrem. William Golding a făcut asta în romanul său de horror placid The Paper Men: eroul acolo, un scriitor celebru, bogat și hâd, alcoolic îmbătrânit rău (un amestec de Bukowski și Golding însuși) e hăituit de biograful lui, de omul căruia îi dăduse acces la toate hârtiile și toate arhivele, căruia îi povestise spontan și naiv toată viața, sub multele ei cute degradante și neglorioase… Dar, acel om voia să scrie biografia perfectă, căuta să forjeze THE perfect biography, așa că are nevoie ca idolul și personajul operei biografice… să fie mort.
Să moară. Moartea e finalul perfect. Vreau biografia perfectă.
Așa că biograful îl ucide !…
In manieră benignă, chiar și un simplu interviu e o formă atenuată a acestei porniri. De aceea, nu trebuie să ne lăsăm biografia pe mâna altora.
One Response to Când jumătatea ta narativă te minte: eu și Ivo Sanader…
“… si iata ca raspunsul oficial a fost că fostul premier al Croatiei nu a studiat niciodata la Universitatea Papala din Roma. Neant!… Niente.”
Asta-i exact ca Ponta, un mincinos instinctiv, reflex, ce isi vrajeste interlocutorul naiv si/sau lipsit de simt critic. Ii “citeste” psihologia si apoi fabuleaza ceva ce stie ca interlocutorul vrea sa auda.
Singurul lucru bun in toata povestea asta e ca Sanader a ajuns in final la inchisoare. De fapt asta a fost intotdeauna locul si rolul potrivit in viata pentru cineva ca el.