405289_554

De: Asghar Farhadi
Cu:  Shahab Hosseini, Taraneh Alidoosti, Babak Karimi

Regizorul iranian Asghar Farhadi a primit deja Oscarul pentru cel mai bun film străin in 2012, cu filmul A Separation. Prezentul film, The Salesman a obținut premiul pentru scenariu la Cannes anul trecut.

The Salesman e la Oscaruri în competiție pentru cel mai bun film străin cu Toni Erdmann, produs în România de Ada Solomon, despre care am scris mai devreme.

Incă de la Marivaux și Corneille, a scrie o piesă de teatru despre actori care joacă teatru pe scenă, în interiorul piesei, a fost un dispozitiv narativ foarte eficace, atât în literatură cât și, mai târziu, în cinema: e vorba de procedeul numit mise en abyme (scris și: mise en abîme). Jean Anouilh l-a folosit pe larg în teatrul său, Gide în roman, în Les Faux Monnayeurs, Louis Malle în filmul Vanya on 42nd Street, unde actorii repetă piesa Unchiul Vania a lui Cehov.

In filmul iranian The Salesman (Forushande), actorii repetă piesa Death of a Salesman de Arthur Miller. Actrița principală e violată și de aici începe un întreg amestec de thriller, istorie psihologică de destrămare a cuplului și scenariu de răzbunare dostoievskiană, cu nenumărate și subtile chestionări morale.

Acum, sigur, unii pot pune întrebarea naivă: cum, Death of a Salesman? în Iran se pun în scenă și se fac filme după piese de teatru americane? Ei bine, situația cenzurii culturale în Iran este foarte complexă, cum o arată vitalitatea producției cinematografice de mai multe decenii încoace (acolo unde în Arabia Saudită inamică, de pildă, dar aliată SUA, nu există nici măcar săli de cinema).

Deja simplul fapt că e vorba de o istorie de viol arată că avem de-a face cu o cu totul altă cultură decât cea a monarhiilor arabe din golf. Iranienii au un solid complex de superioritate vizavi de turcofonii și arabii dimprejur. Spre deosebire de țările arabe din Golf, în Iran femeile conduc mașini, merg la universitate, pot divorța, iar schimbarea de sex prin operație e permisă (ca orice nu e interzis explicit, sau nu a fost prevăzut în Coran).

Superioritatea iranienilor are solide baze istorice și culturale. Nu doar că limba iraniană (farsi, persana, limbă indo-europeană apropiată de ale noastre) e una din cele mai vechi limbi atestate din lume, dar iranienii au dat planetei două religii de importanță majoră (zoroastrismul și maniheismul) și au influențat profund monoteismul semit. Noțiunile de Rai și Iad, conceptul de Impărăția Cerurilor, îngerii și viața de apoi, toate acestea ne vin de la iranieni, ba chiar etimologic termenul însuși de Paradis, central în iudaism, creștinism și islam este un iranism.

Apoi, iranienii sunt cei care și-au păstrat identitatea națională aderând la o branșă schismatică a islamului, șiismul, care nu există decât prin opoziție cu sunnismul tradițional arab.

Nici un spoiler aici, doar că e un film minunat construit, deși cu multe repetiții și ceva greșeli de structură: de prea multe ori personajele ne repetă ceea ce am văzut deja. E insă un solid concurent al lui Toni Erdmann…

Iar actrița, Taraneh Alidoosti, pe lângă că e frumoasă și deșteaptă, mai e și tatuată, ba chiar cu crucea aia a lui Venus de la  ‘women power’, cum s-a văzut la conferința de presă de după Cannes, unde era alături de regizor.

image

Despre cenzură în Iran am mai scris și aici:

Anarhia, Supraomul si stânga nietzscheana (și transpunerea ei în Iran)

https://cabalinkabul.com/2013/08/10/anarhia-supraomul-si-stanga-nietzscheana-si-transpunerea-ei-in-iran/

Despre statutul imaginilor si al cinematografiei în Iran, spre deosebire de monarhiile sunnite din paninsula Arabică:

Occident vs. Islam… progresul prin încălcarea poruncilor sacre…

https://cabalinkabul.com/2013/06/12/occident-vs-islam-progresul-prin-incalcarea-poruncilor-sacre/

Cf. si:

Taxi Tehran (Jafar Panahi, 2015) – la volan prin cenzura mollahilor

https://cabalinkabul.com/2015/04/25/taxi-tehran-jafar-panahi-2015-la-volan-prin-cenzura-mollahilor/

despre un elev sârguincios al aceleiași școli iraniene, franco-afganul Atiq Rahimi (cineast si premiu Goncourt de literaturã):

Erotism trist in Afganistan : Pierre de patience (Atiq Rahimi)

https://cabalinkabul.com/2013/03/20/erotism-trist-in-afganistan-pierre-de-patience-atiq-rahimi/

Pentru o versiune engleză a fragmentului despre Zarathustra în Iran, completată cu alte exemple de traducere elegantă prin interstistițiile cenzurii, cf.:

“God” is dead – how to avoid censorship and publish the unpublishable…

https://cabalinkabul.com/2013/02/05/god-is-dead-how-to-avoid-censorship-and-publish-the-unpublishable/

despre alte aspecte ale interpretării textelor în Iran:

Roasted-hearted melody: obsesia poeților sufi cu kebabul

https://cabalinkabul.com/2014/06/22/roasted-hearted-melody-obsesia-poetilor-sufi-cu-kebabul/

despre cum văd americanii (și occidentalii în general) Iranul:

“Argo” – Multe filme nu au nici măcar o frază memorabilă…

https://cabalinkabul.com/2013/02/14/argo-multe-filme-nu-au-nici-macar-o-fraza-memorabila/