“Oh, that your frowns would teach my smiles such skill !”
(Shakespeare, A Midsummer Night’s Dream)
Cardan și Albertus Magnus ne-au lăsat două mari și eficace metode de a verifica cinstea unei femei: analiza ridurilor și analiza urinei.
Observați-o când se încruntă. Are hieroglife pe frunte, ușor de descifrat pentru inițiații în arta metoposcopiei: cititul în riduri.
Intrucât mă pregătesc să deschid un cabinet de metoposcopie (combinat cu Tarot), iată aici câteva sfaturi concrete pentru cei obișnuiți să citească doare site-uri la modă cu siropoșenii rău strujite. Lăsați cititul în palmă, acolo liniile ni s-au uniformizat de la atâta cercetare. Cardan, fizicianul, matematicianul, astrologul și cartoforul, cel care a inventat… da, cardanul, piesa aceea folosită la cuplaj, precum și suspensia (utilă în pat) și care în “Liber de Ludo Aleae” (Cartea jocurilor de noroc) a imaginat calculul probabilităților, pe care îl folosea pentru a-și administra datoriile, Cardan a descoperit și cea mai sigură metodă de a ghici o femeie citindu-i cutele feței.
In minunata lui carte “Metoposcopia” (Paris, 1658) el explică cum, de pildă, cutele adânci, paralele, de pe frunte indică un caracter nobil (eu am din alea).
Mai multe detalii dau doar prin rendez-vous.
Dar cea mai sigură metodă e cea a acelui înspăimântător stâlp al științei care a fost Albertus Magnus. Sfântul Albert era ceea ce am putea numi un yoghin occidental, descriind, de pildă, în Cartea Tainelor, avantajele nesfârșite pentru adept care decurg din băutul cotidian al urinei proprii. In acea carte, el a mai expus, nici măcar foarte criptat, toate minunile și tainele universului, dar mult mai utilă pentru omul de rând ar putea fi rara cărțulie “De Secretis Mulierum“ / Despre Tainele Femeilor… Cine o citește nu va mai fi păcălit niciodată.
Iată, pentru cine nu are vreme să meargă în sala cu incunabule, doar un prețios secret :
”Ascultați aici, oameni buni (sciatis autem socii mei), semnele fecioriei, ale virginității, sunt următoarele: modestia (pudor veracundia), teama (timor), un mers cast și vorbire modestă, privirea coborâtă în fața bărbaților. Cu toate astea, unele femei sunt atât de viclene (ita astutae inveniuntur), încât reușesc să înșele prin aparență prefăcută, așa încât acelora trebuie să li se aplice testul urinei.
“Urina fecioarelor e transparentă și limpede (clara & lucida), uneori e albă, alteori e opacă (glauca). Dacă urina însă are culoare aurie, limpede și grea, acela e un semn de înclinație spre dezmăț, deși trebuie spus că se întâlnește sporadic și la unele cinstite. Desfrânatele au însă o urină mâloasă, iar pe fundul ei se depune sămânță bărbătească.“
Iată. Când aveți îndoieli, știți ce e de făcut.
2 Responses to Despre două metode tainice de a ghici femeia
Oh, doamne! Am un sentiment de déjà-vu.
„Mirror, mirror on the wall…” 🙂
Cutele de la colțurile gurii ce spun? Că cele paralele, adânci de pe frunte (le am și eu, sic!, fără să ridic din sprâncene), am înțeles că indică noblețea caracterului. Aș!
dar cine le mai cauta pe fecioare?