“Under The Skin” (Scarlett Johansson, 2014)
De: Jonathan Glazer
Cu: Scarlett Johansson
Ar trebui spus de la inceput că nu e vorba de un film, ci de un obiect vizual neidentificat. Echivalentul contemporan al Câinelui Andaluz.
O extraterestră (Scarlett Johansson) pe pământ, care circulă intr-o camionetă prin sate din Scoția, la ceas de seara, pe vreme de toamnă ploioasă, agățând bărbați, în strădanie serială, pentru a le face… ce?
Ceva monstruos, nu prea e limpede, din cand in cand sînt scene de oroare pură și e clar că ea (it? păcat că nu avem pronume neutru, căci sexul creaturii, dacă are unul, nu ne e cunoscut) e limpede că arătarea suferă. Vrea să fie umană, dar îi lipsește o înțelegere esențială.
Încă de cand a apărut cu buzele alea cât o canapeluță in Lost in Translation al Sofiei Coppola, Scarlett Johansson fusese catalogată bimbo deșteaptă, până să se vadă că de fapt e mai mult de atat. Sigur, mai joacă ea Văduva neagră din Captain America, dar de la pinup a trecut la actrița adultă atrasă de căutări formale. Astfel, în Her, minunata distopie a lui Spike Jonze, cu Joaquin Phoenix, ea nu apare deloc, i se aude doar, permanent, vocea senzuală, perturbantă.
Aici, în Under the Skin, practic nu vorbește, e mută, năucă, pierdută, mantă religioasă, Alien cu figură de nebună de care nu trebuie să te apropii.
Iar ansamblul nu e un film, nu. Obiect vizual neidentificat.
Regizori ieșiți din clipuri muzicale și din publicitate au mai făcut filme magnifice. Asa sînt Spike Jonze, cel cu Being John Malkovich și Her, sau Michel Gondry, cel cu Eternal Sunshine of the Sha-ba-da (și care recent a dat-o în bara magistral cu monstruos de plictisitorul Spuma Zilelor, cf. linkuri mai jos)
Aici avem o succesiune de secvențe perturbante, sofisticate, o folosire permanentă a negrului și a golului, un minimalism vizual ascetic acoperit de o muzică la fel de minimalistă și sinistră. Scoția pe toamnă ploioasă e înspăimântătoare, spectatorul fiind astfel dublu perturbat. Limba vorbită de camionagiii și pădurarii ăia sună ca venind de pe altă planetă.
O estetică à la Kubrick, s-a spus deja. Camera tremurândă, montaj elegant, imagine golită de orice crenguță inutilă. O manieră vizuală și sonora de a transmite oroarea singurătății și a incomunicabilității. Si un sfârșit neasteptat, care amintește violența finală din Omul Invizibil al lui Wells… căci, aidoma omului invizibil, care umbla îmbrăcat si înfășat în bandaje, înspăimântătoarea Scarlett se fâlfâie înfășată în piele umană.
Abil artificiu regizoral, să o faci pe Scarlett brună. Cand la urmă își scoate peruca, după care începe să-și scoată pielea, am simțit cum poporetul din sală îngheța de scârbă și milă fără nume.
De altfel, lucru imposibil de văzut de două ori. Transmite o destabilizantă stare de neplăcere și nesiguranță.
Obiect vizual neidentificat.
—
Sexul in literatura SF…
http://cabalinkabul.com/2014/03/31/sexul-in-literatura-sf/
“Spuma zilelor”/”L’écume des jours” : Michel Gondry și suprarealismul flasc…
Captain America (2014) – NSA și ideologia supravegherii totale…
http://cabalinkabul.com/2014/04/14/captain-america-2014-nsa-si-ideologia-supravegherii-totale/
‘Her” – o lecție de scenariu… și cum se trișează…
http://cabalinkabul.com/2014/03/19/her-o-lectie-de-scenariu-si-de-cum-se-triseaza/
Un alt film despre erotism cu Scarlett Johansson:
“Don Jon” – “Thanks for sharing” : pornografie si amor in cinematografia contemporană…
3 Responses to “Under the skin” (2014) – obiect vizual neidentificat…
Inteleg ca nu e sanatos sa-l vezi…
O carte acceptabila de altfel
Fata nu a fost rea in Match Point