Georges Bataille ar fi fost foarte nimerit astăzi, cu toate reflecțiile lui asupra sexului, economiei, cheltuielii de prestigiu și degetele de la picioare. Toate se împletesc în cazul Greciei și al colosalei ei datorii, de neplătit…
Potlatch, așadar…
Să lăsăm deoparte faptul că sectanții români ai pieței nu iau în seamă nicio trăsătură umană neproductivă: bunătatea, generozitatea, filantropia, impulsul de a-i bucura pe ceilalți cheltuind din ce ai. Astea le-ar perturba ariditatea construcției. Hai să vedem însă cum explică ei, dacă într-adevăr goana după profit e motorul omenirii, cum explică ei mecanisme culturale atât de complexe cum e cel de potlatch, care stă la baza multor societăți umane.
Potlatch. Așa se numește acest concept fundamental în antropologie, care dă peste cap toate teoriile capitalismului vechi și nou. Potlatch este distrugerea ritualică a bogățiilor.
Distrugerea ritualică a ceea ce posezi. Termenul vine din limba indienilor kwakiutl, studiați pentru prima oară de Franz Boas prin anii 1880. Asta a influențat masiv opera lui Marcel Mauss și pe ce a a lui Georges Bataille. Primul a scris l’ Essai sur le Don, iar ce de-al doilea La Part Maudite.
Essai sur le Don (cum? dacă nu cumva e scris de Șolohov? Nu.) prezintă funcționarea societăților arhaice bazate pe dar și risipă. Prin potlatch se înțelege cheltuiala nemăsurată (cheltuială fiind un termen de fapt nepotrivit, pentru că banii nu sînt în general inventați în acele societăți), consumul excesiv, in colectiv, a ceea ce posezi, pentru a impresiona și a dobândi prestigiu.
In potlatch, așa cum vedem de-a lungul nenumăratelor cazuri atestate și descrise de Marcel Mauss, cutare șef indian se ruinează invitând la o masă monstruoasă tot tribul, ba chiar și triburile vecine, si ospătându-i într-un mod atât de grandios, incât in final omul nu mai posedă nimic. Da, dar capătă prestigiul necesar pentru a deveni șef și mai mare, sau îi rămâne numele in epopei, in vreme ce toți ceilalți se simt obligați să dea la rîndul lor mese și mai înfiorătoare.
Intreaga economie a acestor societăți e construită în jurul cheltuielii nemăsurate și fără limită. Acumularea — temporară prin definiție — e destinată doar consumului ritualic sau distrugerii ostentative. Mulțumirea vine din pierdere.
Darul este astfel la baza economiilor acelor culturi, darul-schimb, l’échange-don. Darul dat și primit nu e o realitate statică, ci trebuie inserat intr-un eveniment colectiv, cu dansuri, transă și consum excesiv.
Marcel Mauss studiase potlatch-ul în trei arii culturale: America de Nord, Polinezia, Melanezia, dar potlatch-ul e larg răspândit pe întreaga planetă, in vreme ce economia în vederea tezaurizării, așa cum au răspândit-o europenii sub impulsul calviniștilor e o aberație istorică. Numai faptul că a răzbit planetar, înlocuind toate celelalte mentalitați, o face acum să pară naturală.
Dar putem să ne inchipuim neințelegerile profunde, ireparabile, dintre amerindieni și primii coloni europeni calvini, sau quakeri, sau din orice altă sectă protestantă pentru care orice firimitură risipită e un păcat. Neînțelegerile sînt aici mai mari decît cele cauzate de limbi sau religii diferite. Secta banului, care consideră că banul e un bun în sine, care trebui strâns, îngrijit și înmulțit, nu poate pricepe bucuria și frumusețea potlatch-ului și nu poate considera decât ca pe o rătăcire faptul că poți strânge ca să distrugi public, fiind slăvit etern după aceea.
Pentru noi, o societate risipitoare e condusă de o morală pe dos. Pentru ei, însă, pentru cheltuitorii exuberanți, activitatea umană cotidiană are scop pregătirea acelui moment al risipei și distrugerii amețitoare în care prinzi fugace esența ta de uman dăruitor, de prostituată sacră, blândă și gratuită de care toată lumea își va aminti după aceea. Nu e nevoie de explicații pentru a pricepe in care din societăți liantul social e mai solid.
http://cabalinkabul.com/2013/01/17/criza-economica-explicata-prin-sex/
http://cabalinkabul.com/2013/04/13/vitele-sau-acumularea-primitiva-de-capital/
Toe Story : O taxonomie a degetelor de la picioare
https://cabalinkabul.com/2013/02/24/toe-story-o-taxonomie-a-degetelor-de-la-picioare
Despre potlatch, distrugeri ritualice și refuzul perversiunii banului
Sfântul Longhin Sutașul – pornografie si transă mistică…
https://cabalinkabul.com/2014/10/15/sfantul-longhin-sutasul-pornografie-si-transa-mistica/
“Maleficent” (2014): Angelina Jolie as Womb Raider
https://cabalinkabul.com/2014/05/31/maleficent-2014-angelina-jolie-as-womb-raider/
“Soumission” (2015) – Houellebecq și islamul, “religia cea mai cretină”
https://cabalinkabul.com/2015/01/01/soumission-2015-houellebecq-si-islamul-religia-cea-mai-cretina/
6 Responses to Despre potlatch, distrugeri ritualice și refuzul perversiunii banului
Mauss era un soi de armchair anthropologist. Ceea ce nu e atit de ingrozitor cum pare. Mai nasol un pic este ca – zic unii si altii (printre care si barosani gen Sahlins) – a tradus gresit, sau a folosit o varianta prost tradusa dintr-un vrajitor indigen pentru teoria lui cu darul. Potlatch-ul spectaculos are legatura cu o criza fundamentala a domnilor (si doamnelor) din triburile respective – decimati de boli, si cu pozitii ritual-ierarhice ramase neocupate din lipsa de linii de descendenta nobila. Au aparut, pe urma, niste derbedei imbogatiti prin comertul cu albii ce vroiau sa ocupe (prin potlatch) pozitiile respective si lupta a devenit pe viata si pe moarte.
Asta nu inseamna ca Mauss si chiar Bataille nu sint niste adevarati si smecheri si teoriile lor la fel. Dar nu m-as baga la exotizari excesive – ele sint uimitoare si spectaculoase doar prin contactul si in necazurile induse de albii aia nenorociti.
Cit despre vrajitorii ucenici ai capitalismului local – sint niste kwakiutl foarte nereusiti. Barosanii kwakiutl faceau parte dintr-o loja ce practica canibalismul ritual. Si ai nostrii ar vrea dar e o bucatarie romaneasca foarte primitiva fata de cea amerindiana.
“in vreme ce economia în vederea tezaurizării, așa cum au răspândit-o europenii sub impulsul calviniștilor”
sau altfel spus
in vreme ce bisericile in vederea spalarii pe creier, asa cum au raspandit-o europenii sub impulsul bizantin(grec/vlah/bulgar)
la potlatch cu bisericile si manastirile!!
Deci potlatch-ul asta e ca atunci cind Fane baga cutitul in Maricica care-l parasise, sau vroia sa-l. Daca eu nu te mai am, nu te mai are nimeni. Distrugere ritualica. La bataie, ca la bataie.
Deci curat anti-capitalism. Caci daca vroia sa capitalizeze o scotea la produs.
Ehe! Antropologia asta nu e asa de simpla cum crede lumea!
Ruinarea, in cazul acesta, mi se pare o tranzactie generatoare de profit. In societatea respectiva rezervele in prestigiu par a fi mai valoroase decat cele in aur.
Problema e mult mai complicata decat o prezinti. Societatea darului a fost prima forma de organizare a societatii omenesti. La toate populatiile. Si in Japonia, si China, India, Egipt, Grecia antica, Roma etc. La noi vezi banchetul dat de Dromichetes, in cinstea lui Lisimah. La romani vezi faimosul “Do ut des” etc. (Pentru noi, poti urmari articolele lui Avram si IH Crisan; pentru greci vezi Cecilia Ionita, “Relatii agrare in Grecia antica” etc.)
In principiu, membrii tribului dau liderului daruri din surplusul obtinut de ei, iar seful consuma aceste daruri cu ei, in ritualuri (religioase sau laice). Intre timp apare si schimbul de daruri intre triburi si regula era sa dai un dar mai important decat darul ce ti s-a dat. Altfel, erai de ras. Vedeti si azi cat de suparat e un om caruia i se refuza un dar.
Problema e ca aceste surplusuri ce aveau si rolul de a acoperi consumul tribului intr-o perioada de seceta (vezi si relatarile despre anii de seceta din Egipt si masurile cerute de Moise), incep sa devina proprietate privata a elitei. (Rege, razboinici sefi, cler. Sau structura de baza a elitei “primitive”.) In unele zone s-a pastrat traditia, dar cele mai multe state au depasit-o, trecand la societati mai structurate. Asta este fenomenul cunoscut ca “societate tributara”, ce a inlocuit termeul marxist in domeniu prin anii ’60-’70 ai secolului trecut. (Nu mai tin minte, Marx spunea ceva de “monarhie orientala”, parca… rog sa precizati, daca stiti.)
Fenomenul sclavagist din Roma si Grecia a fost doar un accident. O nisa. Omenirea a plecat de la potlach si a ajuns (prin democratia militara) la feudalism. Destul de diferit intre Est si Vest. Sclavagismul a fost fagocitat de feudalsim…
De aici a plecat si teoria din sec. XIX, ca proprietatea privata ar fi rezultatul unui furt. (Teorie neacceptata, dupa cum stii…)
Daca privesti la ce a fost in Romania post decembrista, nu mai cred ca a fost o greseala teoria furtului initial…
E bine ca amintesti de acest episod din istoria omenirii si ca aduci in discutie cateva trasaturi initiale ale acestei societati, dar ele s-au diminuat in timp si au capatat alte conotatii. (Si Mafia e structurata tot pe acest principiu: taranii, negustorii etc. dadeau bir si erau protejati. Feudalii mergeau pe acelasi principiu: taranii se supuneau nobilului, care isi lua sarcina sa-i apere de briganzi. Etc.)
Totusi, trebuie sa vedem ca toate ideile nobile nu pot fi aplicate in societate. Si ca daca sunt aplicate, in timp devin caduce si sunt depasite. Si societatea darului, si comunismul, si societatea feudala (cre are niste principii foarte sanatoase, ingrijindu-se de bunastarea fiuecarui membru -in teorie si intentie-)etc. Pina la urma, toate ajung niste rele sociale. De ce? Daca raspunzi la intrebarea asta, devii regele (imparatul) filozofiei. Daca nu, e bine sa taci si sa meditezi pina vei afla raspunsul. Pina acum, nimeni nu-l stie cu adevarat. (Si mai sunt si altele: credinta se vulgarizeaza si trivializeaza prin religie, masonii devin corupti etc. Toate teoriile si ideile nobile se naruie in practica. Se uzeaza, depreciaza si devin piedica in calea omenirii. De aici si neincrederea mea in stinga -pe linga experientele personale-.)
[…] Klossowski, Postfață la Legile Ospitalității […]