.
Am fost imun la universul lui Tolkien și în copilărie și în adolescență. Mi s-a părut întotdeauna teribil de artificial, iar aflând tardiv mai multe despre om, precum și faptul că e multă alegorie acolo (pentru cineva care a fost pe front si a traversat două războaie mondiale, orcii nu sînt simpli zombies, ci încarnări ale răului absolut), era prea târziu ca să îi mai savurez proza anacronică… Mai bine recitesc direct, în buclă, Beowulf și Chaucer (Tolkien era chiar un specialist recunoscut al lui Beowulf).
.
Problema cu filmele lui Peter Jackson este că sînt atât de lipsite de nuanță, ca și cum nimic de gradul doi nu ar exista acolo. Franciza Hobbitt e un asemenea exemplu. Vor fi trei episoade (episodul 2 se termină enervant în momentul în care. după 2.40 h, trebuia să înceapă adevărata acțiune, exact ca la franciza Hunger Games, așa că acum se presupune că vom aștepta febril un an să vedem ce e mai departe). Dat fiind că recent obsesia cu spectacolul picaresc și acțiunea permanentă ne-a adus pînă și o Albă ca Zăpada spadasină (Snow White and the Huntsman, 2012, cu Kristen Stewart și Charlize Theron), Hobbitt trebuia să aibă acțiune și mai multă, cu orci hăcuiți și sfârtecați în permanență, orci peste tot, ca o armată de zombies…
.
.
Din păcate, Hobbitt 2 nu e decât o prelungire neinventivă și obositoare a lui Hobbitt 1… totul e deja atât de făcut și refăcut, văzut și revăzut. Aceleași efecte în 3D inutil care nu mai sperie. Ba chiar aceleași scene cu dragonul care suflă foc și podul care cade și piticii agățați de sfori… In mod rușinos, e reluat efectul din nu știu care episod din Stăpânul Inelelor, unde un păianjen gigantic îl învelește într-un giulgiu de pânză pe erou pentru a-l consuma ulterior… Aici sînt hoarde de păianjeni, care îi înfofolesc pe toți.
.
Noroc că nu ne mai trebuiesc prezentate personajele, unul după altul, cum a fost in atrocea primă oră din Hobbitt 1…
.
Găuri mari în logică… De ce de pildă hobbittul Bilbo uită tot timpul să se folosească de inelul său care îl face nevăzut? Uneori îl folosește, uneori nu. Uneori îl folosește, dar în mod neașteptat îl scoate… și atunci e văzut de cei răi, drace.
.
.
Mai e și multă coregrafie ucigătoare de orci a lui Orlando Bloom, a cărui sexualitate e probabil elfică și în viață.
.
Cum? Dacă e ceva de văzut totuși? Nu, nu e nimic de văzut, totul e de evitat… Un spectacol obositor, zgomotos, plicticos, repetitiv, care nu aduce absolut nimic nou față de primul… Nici măcar vreun monstru neștiut… Ah, și lipsește Gollum. Așa că sînt trei ore din viață pe care mi le-am irosit pentru a aduce acest avertisment.
—
cf. :
5 Responses to Hobbit 2 – Desecration of Smaug… sau trei ore din viață irosite.
În consecință, am văzut filmul din simpla curiozitate de a simți cum se pot pierde 3 ore din viață dar mai ales pentru a verifica scrisele tale. Cu sinceră ciudă tre’ să-ți dau dreptate.
Dan.
Alt Dan.
Filmul e ecranizare dupa o carte. Cartea ai citit-o? Faza cu paianjenii e din carte, n-a inventat-o Jackson. Personajele sunt prezentate la inceputul cartii in mod plicticos, de ce te-ar mira ca filmul o face si regizorul?
Sigur, e o carte pentru copii regizata pentru a deveni altceva. Normal ca iese o mixtura dubioasa. Dar ingredientele sunt cele corecte, chiar mi se pare ciudat sa ne plangem de ele.
Am fost imun la universul lui Tolkien și în copilărie și în adolescență
Cu micul amendament că din întreaga operă a lui Tolkien apăruse la noi în perioada aceea numai Hobbitul (“O poveste cu un Hobbit”, 1975), cea mai proastă dintre poveştile lui.
Stăpânul Inelelor a fost tradus doar în 1999-2000 şi era oarecum dificil de dobândit de către un adolescent în limba engleză în Iepoca dă Haur a lui nea Ceaşcă 😛
[…] de coeziune internă, dar asta e dat și de absența cvazi-totală a elementului feminin din Stăpânul Inelelor, spre deosebire de celelalte două francize. In Star Wars o aveam pe prințesa Leia, cu zâmbetul […]