Image 
Poziția ideologilor ăstora mecaniciști ai dreptei neoliberale românești (indiferent ce etichetă își pun) vizavi de protestele anti-Chevron, sau pro-Roșia Montana etc., e total schizoidă. Iată : pe de o parte, fundamentele credinței lor de sectă sînt dreptul la proprietate și inițiativa individuală; pe de alta, în cazurile concrete citate din România ei vin cu argumente de utilitate publică : țăranii ignoranți sub al căror sol se bănuiește că natura a ascuns bogății pot fi oleacă bruscați dacă nu vor să se mute de acolo, iar asta în pofida dreptului de proprietate. 
 
Pretinsul lor capitalism e așadar total ilogic și incoerent, de o incoerență nouă, la mâna a doua. Căci nu a fost întotdeauna așa. In România interbelică a existant o tendință legalistă de dreapta care împingea dreptul de proprietate pînă la limitele sale logice. Astfel, in revista Automobilul, sau in Aviatorul, care a apărut prima oară în 1909, s-au publicat o serie de articole juridice care cătau să obțină interzicerea survolării proprietăților oamenilor, de la orice înălțime… Argumentul juridic și moral era că așa cum un cetățean e posesor absolut pe o țeavă, un tub, un puț de pământ care merge în jos în sol la infinit, sau pînă în Iad, între limitele gardului său, la fel el ar trebui să posede dreptul absolut asupra unei coloane de aer, un tub virtual care se ridică la cer și care are grosimea și dimensiunile curții sale. Nimeni nu poate traversa fără să plătească acel tub de aer : acesta e capitalismul adevărat.
 
Articolul —nu pot spune acum în ce număr al revistei de atunci, trebuie mers la biblioteci în România— continua imprecatoriu cerându-le cititorilor să își închipuie că un planor ar trece zilnic pe deasupra curții lor, uitându-se în jos la ei, în curte, unde ei sînt poate goi, sau aruncându-le lucruri în curte, în ciuda gardului înalt devenit brusc inutil.
 
Tocmai asta a avut în vedere Huxley in scena care deschide romanul Orb în Gaza (Eyeless in Gaza, 1936), unde un cuplu face amor în ziua mare pe acoperișul plat al casei lor, când, dintr-un planor care zbura pe deasupra, cineva lasă să cadă un câine care explodează pe ciment lângă ei, împroșcându-i cu sânge, creier și așchii de os și distrugându-le definitiv relația amoroasă…
 
Huxley era un reacționar care apăra dreptul de proprietate al individului asupra unui tub ce merge la infinit în sus, până la găurile negre, și infinit în jos, pînâ la găurile negre din partea cealaltă…
 
Ăștia din dreapta românească, aștia care pufnesc superior la menționarea cianurii și care îți spun că la Pungești lucrările pentru Chevron ar fi de utilitate publică, nu oferă de fapt nicio coerență ideologică. E drept de proprietate sau nu e? Dacă țăranul nu înțelege că sub el ar fi o hazna, în profitul cui îl smulgi de acolo? I-ai luat deja puțul de aer de sus… Acum i-l iei pe cel de pământ de jos… Ce e de dreapta în toată samavolnicia asta? Și în profitul cui îi arunci câinele în curte când el face amor?