Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflata in cadere…
(Dan Puric)
—
Am înțeles azi noapte, cu ceva vin roșu, care e problema cu Dan Puric și pioșenia iritantă… soluția mi-a venit într-un dublu flash :
- Mi-am amintit brusc odioasa și halucinanta miniatură a lui Blake Duhul unui Purice (Ghost of a Flea)… si mi-au venit fiori nesănătoși în fața teatralității amenințătoare a personajului;
și
- Mi-a revenit fulgurant revelația pe care a avut-o Nathanael West în nuvela mutantă The Dream Life of Balso Snell (1931… Nathanael West e unul din acei meteoriți literari cunoscuți în general de esteți înclinați spre Logos fezandat)…
Acolo, în secțiunea Sainte Puce, unul din personaje imaginează un purice care trăiește pe Isus și care, atunci când Mântuitorul își dă duhul pe lemn, conține în pântecele său minuscul de parazit singura picătură de sânge Hristic încă viu și cald. Acel purice, penetrat de har nemuritor, traversează veacurile și rămâne cunoscut sub numele metafizic și teozofic de Sainte Puce (în franceză în original, chiar dacă scriitorul e american din perioada Marii Depresii, căci Sainte Puce sună mai șic)…
Iată așadar cum se încheagă totul – puricele, pioșenia, tenacitatea fragmentară și duhul scărpinător. Dan Puric are în el o picătură din sângele Mântuitorului.
—
7 Responses to Dan Puric – Sainte Puce…
sau o picatura din sangele colonistilor sirieni colonizati de imparatul imperiului roman , fenicianul Septimius Severus si sotia lui sirianca Julia Domna
dan puric fiind pentru mine, moartea pasiunii, am o problema cu numele lui, lasa ca predestinat, nu ma pot lega de ceva pentru care el nu-i responsabil, numele, si ma tem sa nu cad in aceeasi micime care ma exaspereaza cind vreau sa-l prind, sa-i rup mustata!
olga
[…] Dan Puric – Sainte Puce… […]
[…] Dan Puric – Sainte Puce… […]
1. Dan Alexe da in acest articol dovada de o intelegere complet imbecila a termenului de toleranta. O persoana religioasa nu are cum sa tolereze umorul pentru ca asta tine de libera exprimare, nu tine de el daca accepta sau nu bascalia, e OBLIGAT s-o accepte. A tolera presupune ca nu esti obligat sa accepti un anumit comportament al unei persoane si totusi o faci, din marinimie. Altfel termenul nu are sens. 2. Daca cineva rade de holocaust consider ca e idiot, dar idiot si mai mare mi se pare ala care spune ca exista ceva pe lumea asta de care nu poti sa razi. Ei bine, nu este! Putem sa radem si de suferinta si de handicapati. Nu e ca si cum daca razi de ea insemna ca ai provocat-o tu. A rade de suferinta presupune o lipsa de simpatie si de umanitate, total de acord cu asta, doar ca trebuie sa avem dreptul sa fim asa, simpatia, compasiunea, mila, nu pot fi obligatorii pentru ca isi pierd esenta. E atat de simplu!
Ai atins un punct important Radu. Se pare ca nici Dan Alexe nu se poate dezbara de anumite canoane social/etic/morale. Pana la urma ajungem la aceeasi intrebare privind normalitatea. Ce este ea? Este chiar ceea ce traim la nivel primar sau ceea ce incercam sa creem ?
Ceva ajutator, poate:
http://www.friesian.com/dilemma.htm
Jonglati dubios cu conceptele si mi-e teama ca nu le prea stapaniti. Cum adica “lipsa de umanitate […] dar avem dreptul sa fim asa”?
Poate sunteti amabil sa spuneti ce e acela un “om lipsit de umanitate”. Mie mi se pare un nonsens evident, dar poate imi scapa ceva.
E ca si cum ai spune “ceva care are o calitate pe care … nu o are” gen un “pahar plin cu apa care e gol” etc.
Avansand un pic cu logica, calitatea de “a face parte din tagma oamenilor” este echivalenta cu aceea de “a avea umanitate” iar asta presupune a avea anumite limitari si anume acelea pe care conceptul de umanitate la impune.
Hai ca nu e greu.