Săracul Ponta, nu știe el cum e cu retorica apofatică. Nici Băsescu nu știe, dar se vede ca are consilieri buni și o aplică.
Retorica apofatică este atunci când definești ceva folosind argumente care arată ce NU este acel ceva.
Retorica apofatică e si mai eficace când e repetitivă, bătând cui după cui in coșciugul adversarului.
Exemplul clasic, pe care se poate construi la infinit, e cel al discursului lui Cicero împotriva adversarului său din Senat : Catilina. Pe Catilina l-a distrus retoric Cicero (un maestru redutabil si astăzi) in felul următor: si Cicero si Catilina erau doi intriganti căutând sa pună mana pe putere inlaturandu-l pe celalalt, dar Cicero l-a strivit prin vorbe. A facut-o asa, in celebrul discurs in fața senatului Adversus Catilinam :
Discursul se deschide cu :
Câtă vreme, Catilina, vei mai abuza de răbdarea noastră? Cât timp va mai trebui să-ți suportăm obsesia? Când va înceta trufia ta care ne scoate din minți? șamd…
(Quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? quam diu etiam furor iste tuus nos eludet? quem ad finem sese effrenata iactabit audacia? )
Geniul lingvistic si retoric-manipulatoriu al lui Cicero a fost de a băga un un sfredel in capetele auditoriului folosind unul după altul adverbele “quo” – “quam” – “quem” si facandu-l deja pe om vinovat prin interogații…
Retorica apofatică funcționează însă la fel de bine prin aluzii la un discurs precedent -si flasc-dezastruos- al adversarului… E ce a facut Băsescu vorbind despre extrădarea lui Hayassam, după ce Ponta a arătat ca nici măcar nu știe că România are acum un tratat de extrădare cu Siria ( tratat-netratat, nici nu are importanță, dat fiind ca Ponta habar nu avea ca Hayassam nici nu a fost livrat din Siria) :
“Nu confirm că Omar Hayssam a fost preluat din Siria.
Nu confirm că a fost repatriat cu un avion militar.
Nu confirm că a fost repatriat în baza unui acord de extrădare”.
Exact modelul Cicero vis. Catilina : “quo” – “quam” – “quem”, Câtă vreme, Catilina, vei mai abuza de răbdarea noastră? Când va înceta trufia ta care ne scoate din minți? șamd…
—
4 Responses to Ponta și retorica apofatică (sau absența ei)…
N-au astia rafinamentul si perversitatea anticilor domnu’ intelectual in maiou. Nu stiu daca Basescu personal sau consiglierii au preluat ca model in politica pe Il Duce, dar a dat bine la il popolo rumeno. Mussolini era cunoscut pentru obsesia schizoida de a face justitie, el personal sau prin interpusi foarte fideli ideilor sale. Normal, clanurile mafiote din sudul Italiei si Sicilia au fost tinta favorita. Prin 1927, dar s-ar putea sa ma insel, declara ca gata, i-a eradicat pe mafioti, ceea ce nu era tocmai adevarat. La randul lor, clanurile italiene din Statele Unite s-au facut luntre si punte pentru a-l elimina ajungand chiar sa colaboreze cu serviciile militare americane de informatii, practic cu guvernul american, in al doilea razboi mondial. Instabilitatea psihica si ideatica era marcanta pentru Benito. Din jurnalist socialist dat afara din partid pentru ca-l apucase fierbinteala militariei la inceputul primului razboi mondial, dupa ce, prin 1914 decreta prin articolele de ziar ca razboi=caca si serveste doar intereselor burgheziei, ajunge un exotic dictator inventand fascismul. Ranchiuna impotriva adversarilor politici sau de orice alta natura i-a servit ca motor cu reactie pentru propulsia spre jiltul Italiei. Actiona exact ca inamicii lui obsesionali – mafiotii, rasplatindu-si generos apropiatii si iertandu-le micile sau marile pacate, sicanandu-si in permanenta sau lichidandu-si oponentii. Apogeul delirului a fost cand l-a injurat spumos pe Hitler facandu-l degenerat sexual si numind nazismul culmea barbariei, fiindca Dolfi il enerva in chestiunea Austriei. Asta nu l-a impiedicat insa sa-i fie fidel pana la spanzuratoare; personajul e mai mult decat interesant pentru istoria politica dar si pentru psihiatria clasica. In cazul lui ar trebui inventata o bransa de genul psihiatrie cuantica. Insul depasea cu mult canoanele clasice ale ospiciilor. Si, era sa uit: ii placea sa fie adulat, dar cu stampila-n mana. Organiza alegeri vesele care se transformau inevitabil in referendumuri despre el si inevitabil promitea limitarea numarului alesilor poporului la 400. Spre deosebire de Basescu, Benito castiga cu 98, 99%. Ar fi mai multe de spus, dar m-au frapat pentru moment doar coincidentele astea. Ponta, Ponta, Ponta, unde am auzit eu numele asta, ah intr-o ecuatie – Ponta=0. Cat despre Omar, sa nu vorbim de funie in casa spanzuratului. Recrutat de securitate pe filiera clasica, student strain din tarile arabe (ma rog, sirienii nu sunt toti arabi, dar era mai usor pentru geografia securistica), ajunge mare om de afaceri dupa 89 pe modelul baietii baietilor nostri de la serviciii ne ajuta sa facem un ban, o maslina, sa mai vindem o uzina si ii raman si lui de niste paduri, contrabanda cu tigari si de restul seminte; a facut securitatea si sri-ul la oameni d-astia de afaceri de nu-ti vine sa crezi. Cand se uzau prea tare, ii repatriau. Sereanul de fata a facut greseala sa calce pe bataturi lumea buna de partag cand s-a apucat sa organizeze rapiri la misto, crezand ca a castigat la loto. Probabil, ca orice oriental respectabil juca la cel putin trei capete. Din Siria ori a fost vandut de ai lui, ori a fost extras de israelieni. Varianta cu serviciile romanesti si politistii care l-au urmarit cu eroism si perseverenta e buna pentru pentru legendele si miturile nationale.
[…] Al cui balsam (nu) este Hayssam (departe -și nu prea foarte- iluzia aluzia apofantică)? […]
Da’ mai bine o belgo rwandeza ca tot e vara si ai maiou.
http://youtu.be/oiKj0Z_Xnjc
jos econazismul