In Pompes Funèbres (1949), roman autobiografic, Jean Genet il face pe personajul Riton, un tânăr homosexual care se vinde la soldați germani in timpul ocupatiei si care se piteste hămesit intr-o mansardă, sa omoare, disperat de foame, o pisică, un motan:

“Il luă in brațe fara sa aibă nevoie sa-l mangaie. Motanul era mare si gras.

In mansardă, Riton încercă mai întâi cu un ciocan. Simțea vag că un criminal e mai puțin vinovat dacă lovitura nu implica o continuitate directă, de fiecare secundă, in crimă, asa încât aruncă in el cu ciocanul de la distanță.

Ciocanul abia îi frecă blana, ratandu-l, iar motanul țîșni să se pitească sub pat. Camera era insa atat de mică, încât Riton il prinse imediat. Dement de frică, motanul încerca sa-l zgârie. Se zbătea. Riton iși inveli mana stângă intr-un prosop, il ținu de coadă, si ii dislocă capul cu ciocanul strâns in mana dreapta, dar spinarea animalului era atat de flexibilă încât se zbatea tremurand ca un șarpe.

Mieuna isteric. Simțea moartea venind si știa ca e inevitabilă. Riton il izbi iar cu ciocanul. Rată din nou. Ridică unealta. Lovi din toate puterile. Continuă sa lovească, iar si iar, ca pe o nicovală, ratand cel mai adesea.

— “Asaaaah, mortăciunea.”

Lupta se ducea în tăcere. Dulceață radia din blana motanului, pe care Riton ar fi vrut mai degrabă sa-l mangaie. Il văd cu pisica torcândă pe umăr, obraz langa obraz.

Căută atunci sa-l strangă de gât. Iși scoase cureaua, pantalonii căzandu-i in vine, făcu o buclă, un laț. Pisica astepta, tăcută. Puse un picior pe capul ei mic, lațul imprejurul gâtului si trase cu forță, dar tot nu putu să-l omoare, animalul rămânând la fel de suplu. Riton era invelit in dezgust somnoros.

Agăță catarama curelei intr-un cui si lăsă pisica spanzurată, care, recapatand putere, incepu sa zgârie varul peretelui, de parca voia sa urce.

Continuă sa o izbeasca cu ciocanul, ținandu-si pantalonii cu cealaltă mână. Să fie Satana? Când ispravi, Riton făcu semnul crucii pe micul corp spânzurat…”

… după care, intr-o scenă si mai atroce, încearcă să-l gătească.

Când mai sinteți invadați cu poze de pisici, puteți comenta cu acest fragment de înaltă literatură.

Intr-o etapă ulterioară voi posta si scena gătitului.