
.
Ultimul film al inoxidabilului Robert Redford, cu el în fața și în spatele camerei, la 76 de ani senzuali, este o minunăție de reflecție politică stângistă, conservatism estetic (film în serioasa tradiție narativă a anilor ’70-’90, unde nimic nu e lăsat la voia întâmplării si unde totul, fiecare plan, detaliu, zâmbet sau replică ne îndreaptă spre deznodamântul final) și foarte credibil joc actoricesc.
.
E una din demonstratiile aparent fără efort ale unui profesionist total că lucrătura de școală veche funcționează si astăzi. Cine altcineva putea sa-i adune pe Nick Nolte, Susan Sarandon si Julie Christie (Dumnezeule, încă mai trăiește, asta juca in Doctorul Jivago cînd eu ma nasteam si iata că e incă seducatoare in fostă teroristă stângistă, militantă violentă hippie anti-Vietnam-war care a atacat o bancă, ucis un polițist tată de familie si nu regretă nimic nici astăzi, după atâtea decenii de falsă identitate, pentru că odiosul capitalism planetar e mai viguros ca oricand)?
.
.
Un thriller politic clasic, amintind de Cele Trei Zile ale Condorului (1975), unde deja Redford, cu 40 de ani mai tânăr, era fugarit prin toată America de CIA care căuta sa-l asasineze pentru ca aflase ceva secrete murdare, The Company You Keep ni-l arată acum în fost militant stangist incolțit după trei decenii de viață underground pentru o crimă pe care nu o comisese, dar pe care nu a contestat-o niciodată.
.
E un film de Redford despre Redford însuși si angajamentele lui trecute… un film in care si alegerea actorilor constituie o cheie de interpretare, de exemplu faptul ca stângista primejdioasă arestată după 30 de ani de fugă e jucată de Susan Sarandon, care in viața reală a militat împotriva intervenției americane in Irak.
.
Filmul mai e si o reflecție asupra jurnalismului de azi, produsă de omul, Redford, care l-a jucat in All President’s Men pe Bob Woodward, jurnalistul de la Washington Post care a dus la demararea scandalului Watergate si la căderea lui Nixon. Astăzi, insa, ce vedem in The Company You Keep, e un jurnalism muribund, fără mijloace, ducând o lupta de ariergarda impotiva internetului.
.
Singurul om tânăr demn de reținut din film este ziaristul care anchetează mai repede decât FBI-ul, de la o fițuică provincială de trei parale (clișeu printre multe altele de care e plin filmul) si care e jucat de surprinzător de bunul actor cu nume neverosimil Shia LaBeouf (o celebritate insuportabilă: daca vreau sa caut in engleza pe Google ceva informații despre secta islamică Shia, primele milioane de rezultate sînt despre Shia LaBeouf…)
.
Acest Shia-jurnalist se bate cu redactorul lui șef, care nu-i plătește cheltuielile de deplasare si care, când are nevoie de o zi de ancheta in plus, ii atrage atenția că ziarul tocmai a dat afară întreaga redacție sportivă (redactia sportiva data afara!… e scena din film care mi-a produs un orgasm liniștit, cu bere si popcorn).
.
Un film așadar al lui Redford despre Redford. Un film în care care acest domn matusalemic, care respiră eleganță fizică si intelectuală, amintește, poate fara sa vrea, de calmul elegant pe care l-a insuflat personajului Marelui Gatsby, de te intrebi cu îndoială oare ce a fost in mintea lui Di Caprio când a acceptat sa joace același personaj in remake-ul ce va deschide acuș festivalul de la Cannes.
—–
Leave a Reply