Un mare cotidian international (International Herald Tribune) a publicat odata, in rubrica sa culinara, un articol pe care de cate ori merg in Romania il fotocopiez in multe exemplare si il impart tuturor prietenilor, ba chiar il distribui chelnerilor si patronilor de restaurante si crasme pe la care merg. Articolul cu pricina se numeste simplu: “Va rog sa mi-l serviti rece!…”. Era vorba, desigur, de vinul rosu. Nu-l cunosc pe autor, nu-i mai vazusem numele, dar citind articolul m-am simtit razbunat. Razbunat de tot snobismul insuportabil al chelnerilor posaci si al chelneritelor ofensate, si de toate verile petrecute in Romania, veri in care, pe 40 de grade la umbra, chelnerul aducea inevitabil un vin rosu care avea temperatura unui ceai de musetel in care s-a turnat gudron.
“Puneti-l un pic la rece”, rugam deznadajduit, desi anticipam figura mincinos surprinsa si dispretuitoare: “Vinul rosu nu se pune la rece… ăăă… dom’le”. “Dar va rog eu”, insistam patetic, “doar eu il platesc”. Raspunsul insa cadea categoric: “Nu se poate” sau “Nu e voie”. Daca ar trebui sa se certe pentru fiecare “Nu se poate”, “Nu e voie” pe care le aude in fiecare zi, romanul ar trebui sa traiasca intr-o isterie permanenta (desi unii chiar astfel traiesc). Pornind de la refuzul chelnerilor romani de a pune la rece un vin pe care eu vreau sa-l beau asa cum am chef, mi-au revenit treptat in minte tot felul de alte interdictii absurde. La unele crasme nu e voie sa misti scaunul intr-o alta latura a mesei, intrucat patronul a decis ca scaunul trebuie sa stea acolo unde este. Sau nu vrea nimeni sa dea muzica mai incet, desi esti singurul client din sala.
Ori, tot asa, sa-l fereasca Domnul pe cel care cere un ingredient in plus sau in minus in mancare, de exemplu: “Va rog sa nu-mi puneti sos”. Au trecut doua decenii si mai bine de la caderea comunismului, deci o generatie, insa si astazi raspunsul la o asemenea cerere este cel mai adesea: “Nu pot sa nu vi-l pun, pentru ca asa e reteta. Uitati ce facem, eu vi-l pun, dar dumneavoastra nu-l mancati, unde-i problema? Dati-l la o parte“. La o pizzerie celebra, unde comandam doua pizza diferite pentru luat acasa, dintre care una, potrivit meniului, avea un ou in mijloc, am cerut ca acel ou sa fie pus pe cealalta pizza sau, daca nu, sa se puna atunci si pe cealalta unul, pe care il voi plati separat, lucru pe care chelnerul l-a refuzat cu indignare, uitandu-se la mine de parca n-as fi fost intreg la minte. Nu se putea deplasa acel ou! Asa incat, articolul care recomanda ca vinul rosu sa fie pus sistematic la rece m-a facut fericit.
Desigur, se poate argumenta ca anumite vinuri rare, scumpe si vechi, unele grands crus, trebuie intr-adevăr baute la temperatura camerei, pentru a permite izului sau nobil sa infloreasca, dar uniformizatele vinuri in serie pe care le bem zilnic nu au nevoie de asemenea precautii. Rareori am petrecut momente mai atroce decât acasă la un snob care poseda chiar si un termometru special pentru a decide daca vinul nu coborâse cumva sub nu stiu cate grade. La mine acasă vinul roșu stă unde ii e locul: in frigider. Si nu stă mult, asa încât se răcește doar cat trebuie, cat sa fie plăcut asa cum ii e menirea si rostul.
Imi amintesc de o zi de vara sufocanta la Vama Veche, cand chelnerul mi-a adus un vin rosu care parea a fi fost fiert de mai multe ori si care tocmai atunci incepuse sa coboare treptat spre temperatura corpului. L-am rugat, deja descurajat, sa-l puna la rece. Mi-a raspuns, previzibil si aproape mânios, ca asa ceva nu se face etc., dupa care, vazandu-mi fata disperata, s-a mai inmuiat si mi-a oferit, crezand vadit ca-mi face o mare favoare, dar in mod absolut ilogic: “Nu pot sa vi-l bag la rece, ca-i rosu. Dar daca vreti, va aduc cubulete de gheata sa puneti in el“.
14 Responses to Vinul rosu se pune la rece…
Rare sunt ocaziile in restaurantele din Ro in care ti se transmite ca poti incerca sa ceri pizza cu ou sau fara si oamenii sunt receptivi si nu te fac sa te simti ca un excentric.
O chestie la fel de suparatoare dar la o bautura ceva mai mundana se intimpla cu Coca Cola. Iarna, in multe locuri si la magazine mai mari totusi, frigedul e scos din priza. Intrebi, dar Cola rece nu aveti? Pai cum sa avem ca i iarna afara.
Prima data cind am vazut decantor pt vin rosu a fost cind m a invitat un francez la masa. Am fost fascinat de atentia pentru acest detaliul de a savura vinul la potentialul sau.
Da, nonconformist facebookist amic. Si eu beau vinul de la rece. Acu, pe frigul asta polar care s-a lasat peste Romanica, rece inseamna pe terasa. Trec pisicile peste butoiase. Sac, mai am 3 butoiase de 10l, cand se termina dau o fuga la Ceptura. 10 km. O bagatela. Bordeaux-ul, ala bun de tot ( si millesimat), sau preferatul meu, ( tot de pe-acolo) Saint Emilion nu l’as bea rece. Dar nu beau 2 litri de Saint Emilion, s-avem pardon, zilnic, nu-mi permite care vra sa zica, drepturile de autor, ci 2 de Feteasca neagra sau de Cabernet-Merlot… de prin partile locului. Decente. Chiar bune. Mai bune reci decat calde. Serios. Cat despre vinurile servite in restaurantele romanesti, azi ( daca vrei autohtone) poate un Negru Vartos de Dragasani sa merite baut “la mai cald”. Altfel, racoros fiind, nu-i strica nitica oxigenare, in sticla, bardaca sau pahar. Vreo 5 minute, acolo…
Pe mine m-a invatat sa beau vin un drag si bun si vechi de-o viatza amic. Sculptor. Aveam fo 16 ani ( m-am jucat cu mitralierele, pistoalele cu capse, racheta teleghidata si penele de indian la el in atelier de pe la 8 ani). Zice la telefon: “Mai, pianisto, mi-au platit astia o fantana ( monumentala) de inox in loc de …. milioane de lei in vin de colectie. Un tir intreg. Hai sa gusti si tu, ar trebui sa te fi intzarcat ma-ta pana acu..”. Si uite asa, 2 ani de zile am baut saptamanal la el, duminicile, vinuri de minim douaj’ de ani. Am inteles, cu vremea, ca Vinul romanesc, ca si gagicile, imbatranesc, se trec cam repede. Ar trebui ambele savurate devreme… Sunt de vina si dopurile ( vin bun cu dopuri proaste, ce cacanari!). Deh… barbari cu spirit de nomazi cand nu trebuie, vinul presupune rabdare, detaliu si munca. Dar am invatat in cativa ani despre minunea care se numeste VIN, despre care nu stiam decat din Baudelaire ( du vin et du hashish, ballade du vin, etc..) , cu criterii .
Nu pretind ca le cunosc precum muzica, nici n-as avea cum, devreme ce-s si fumatoare ( pierzand detalii si subtilitati).
Dar duminicile alea cu vinuri ( in general nu rosii ci adanc galbui si uleioase, grele, consistente in pahare, parfumate, limpezi si grase) si cu toata muzica buna a planetei ( amicul e si meloman) au fost cele mai frumoase care se pot imagina.
doamne, unde ati gasit chelnerii astia care au invatat ca vinul rosu NU se pune la rece? sa-mi spuneti si mie ca sa nu mor prost. La mine se intimpla tocmai invers: imi aduc vinul rosu INGHETAT.
Vinul rosu se pune la rece, daca esti roman si vrei sa fii mai al dreaq decit papa.. La temperatura camerei nu inseamna ca ti-l tine pe balcon cind sint 40° la umbra, ci ca trebuie sa fie “la temperatura camerei” in functie de corporatura si virsta vinului (poate ajunge si la 24° un Barolo de 6-8 ani!!).
Nu-ti place cald? bea vin alb! In fond, vinul rosu nici nu se bea pe caldura, pentru ca nu se bea pentru a se racori, nu e sifon sau coca cola!
Vinul rosu nu se bea cald din snobism, ci pentru ca asa i se pun in valoare CALITATILE.
dupa mine, poti sa-l bei si cu coca cola, dar nu mai publica pe net prostiile astea.
Marius… pentru cultura ta generala…
http://www.bettertastingwine.com/wine%20temperature.gif
Dupa mine, poti sa-l bei si clocotit, dar nu mai comenta pe net prostiile astea…
Uite si povestea cu berea:
Nah, ca ma puse Skaraotzki ( pe FB, intre amicii mei, am cativa Skara, dar cel mai …Otzki e Dan Alexe) sa-mi aduc aminte de-o faza cu berea. Eu sunt bautoare. Serioasa. Profesionista. De vin.
Bere beau doar pe caldura mare.
O data am incalcat cutuma.
Se intamplase ca, dupa zeci si zeci de mailuri trimise Primarului de Sector 5 – ati ghicit, tot Vanghelie era, deci dupa zeci de mailuri trimise de la zeci de adrese de mnail ( doar de mine), semnate : comitetul de locatari din str Draghiescu nr…. si locatoarii de la nr…. in fine, in prag de “neshte” alegeri locale, s-au apucat sa ne asfalteze si noua strada. In buricul Cotrocenilor, de se simtzeau vanturile de la Base, si noi, cu piatra de râu pe strada. Nu de alta, dar im buleam tocurile printre pietroaie. ……. Si, nah ca se apucara fara preaviz, intr-o primavara, sa asfalteze strada.
Intai s-au apucat sa sape un shantz. Masina – in curte. Tu-i mama ma-sii!!!! Dracu s-o scoata de-acolo pana la sfarsitul campaniei de asfaltare. Vorba lu Marx ( aiurea, zic marx din cauza barbii): dusmanul binelui e dorintza de mai bine…
Asa ca bantuiam “per pedes, apostolorum” intr-o zi catre piatza Matache Macelaru. Il faut vous renseigner quand à mon accoutrement/ sa va spun cum ma prezentam. Palarie barbateasca neagra ( Gucci) cu boruri relativ largi. Un pardesiu de piele tot neagra, cu shlitz, croiala de Far West, cisme peste genunchi, cu pinteni. Calul lipsea. Calul ar fi sarit shantzul, masina – iaca nu.
…. Si mergand eu la pas intins catre Hala Matache Macelaru, ma infierbanta soarele de primavara si ma opresc la o bomba de pe strada sa cer ceva de baut, muream de sete.
– Apa?
– Brrrrrr….. numai la cafea.
– Cola?
– Ce-i aia?
“O bere va rog, pentru calul meu”.
Imi da vanzatoarea cutia de bere pufnind in ras. Repornesc la trap intins. Berea intr-o mana, tzigarea intr-alta. Eu de felul meu merg tzantzosha ca un cocosh. O gura de bere, un fum din partea ailalta…. cand, constat ca ma urmareste unu, un Vasilica in straie de policeman. Imi zic eu in capul meu inteligent ” da-l inspre origini, e drum public, si daca o sa incerce sa ma agate ce? Nu-i nici primul nici ultimul!”
Cand colo, dupa vreo 10 pasi, Vasilica cica:
“Domisoara ( vai ce frumoooos! ) va rog sa-mi prezentati actele dv”.
Ma opresc eu, ii zic ” prrr! Tzirik!” calului, sa se opreasca si el.
Ma uit printre gene la Pulica-Vasilica. si-i raspund, politicos:
” Domnu politist, da ce treaba ai matale cu pedestrii? n-ar trebui sa te ocupi de circulatie? Ce treaba ai cu oamenii cinstiti care se plimba pà picioarele lor pe strada?”
La care el:
” D- soara ( iar, frumooos!) incalcati legea” ( Hait!)
“Care lege bre?”
“Pai n-aveti voie sa consumati bauturi alcoolice pe strada”
Sa-i explic ca berea nu-i alcool? asta era o banalitate, si eu eram in toane bune. Zic zambind si facandu-i cu ochiul :
“Da stiti, berea nu-i pentru mine, e pentru calul meu!”
La care replica lu Vasilica mili-tzianul, ce m-a indoit literalmente de ras: ” da care cal, ca nu vad nici un cal!” M-am indoit, era sa leshin de ras ( in fatza lui, evident). Pana la urma ( imi curgeau mucii din nas si lacrimile din ochi de-atata ras) ii zic:
” Calu’ nu l-oi vedea dumneata, ca esti tampit, dar e aici, si are si pistol!” Si ridic 2 deshte ( se terminase tzigara) si fac precum copii: “paf! Paf!!!!!!”
Atata mi-a trebuit. Incepe Vasilica sa urle ca un dement: “Ultraaaaaajjjjjjj!!!!!!!!! 6 luni de puscariiiiieee Veniti cu mine la sectie imediat!”
Eu de colo: “mai baiatule, tu nu esti sanatos! ce ultraj, ce puscarie, daca te duci la Sectia lu’ matale cu povestea cu calul le faci colegilor o zi memorabila, o sa rada pana o sa faca pipi. Si pana la urma, e cuvantul lu matale contra al lu al meu: Eu: Premiul Academiei, al UCMR, alte cinstiri si onoruri, cine o sa te creada? arunc berea in tomberon si ma pupi in…” nu va mai zic unde…
El nimica. Tragea de mine sa ma duca la Sectie. Eu incercam apelul la ratiune. El nimica. Lumea trecea si se crucea. ( mama ce-mi place circul!)
Cand, la un moment dat, vad eu ca trece vremea si n-o scot la capat cu boul ( Kobe, desi berea era la mine) si imi aduc aminte de o emisiune TV in care zicea ca daca te ia politzaiul degeaba, ca sa te aperi tre sa-i ceri Ordinul de serviciu, sa se vada ca el era in “ezercitiul functiunii” la data, ora si locul respectiv.
Si zic eu:
” Bine domn’ politzai, scot buletinu ( de unde?) si merg si la sectie, daca mai intai scoti matale ordinu de serviciu ca… asa si pe dincolo”.
Sta el o clipa, dupa care brusc la pertu:
” Hai, te iert de data asta… poti sa pleci!”
Aaaaaaaaa……. pai atata mi-a trebuit. Ce-a fost la gura mea! Nenorocitul, cacanarul, idiotul, politai handicapat, au tras in oameni, agata gagicile pe strada!
” Vrei la politie? Hai la politie sa le povestesc eu shefilor tai cum te legi pe strada de femei cinsite!” ( m-am laudat si eu).
Si am inceput sa-l trag de haina, sa-l tarasc la sectie. ( Mama. ce-mi place circul!) Lumea trecea si se crucea.
Pana la urma, a scapat…. a luat-o repejor in sens opus, in timp ce eu imprecam: ” Nenorocitule, ati omorat oameni, te legi de femei pe strada!”
La care el, iutzind pasul cica:” Pai tu nu esti femeie, esti Dracul gol!” Cel mai mare compliment din viata mea. Imi pare rau doar ca n-am apucat sa-i trag si un picior undeva.
Confuzia cu vinul rosu la temperatura camerei vine in primul rand din… temperatura camerei.
Pe vremea cand s-a enuntat aceasta regula simpla (si simplista), temperatura in castele era de 16 grade… Nu 23-25 cat e in restaurantele de azi.
Eu cand (decid ca are sens sa) le povestesc chelnerilor acest detaliu par sa inteleaga…
Noroc!
Asa e. Temperatura ideala este de cca 16 grade. incercati sa beti la diverse temperaturi si veti vedea ca aceasta este o temperatura ce deschide vinul. Dar va trebuie antrenament , nu doar cateva sticle si acelea rasfirate in cine stie cate luni.
da, sommelierii din lumea intreaga au ramas setati pe temperatura castelelor… mai frate, ai inventat apa calda tu?
Nu inteleg de ce numiti SNOB,un “prieten care detine”un termometru pentru a verifica temperatura optima de servire.Incercati la o temperatura de 40C, sa consumati un Rose sau un Alb proaspat ambele bine racite (5-8 C)…..,Vinul rosu pe care Dumneavoastra il TINETI IN FRIGIDER CU SIGURANTA IL BETI CU PEPSI……,asta daca nu explicati notiunea de RECE(EVENTUAL 15C-17C)
Frigiderul meu pentru vinuri trece din modul “Rosu” in modul “Alb” de la 12 grade C in jos…
http://www.basic-wine-knowledge.com/wine-serving-temperature.html
Marius, Bogdan, totusi… va rog sa nu mai spuneti oamenilor ce ar trebui sa le placa…
“temperatura camerei” … 14-17 grade. in romania fie ti se aduce boalca, fie iceberg … nimeni nu se gandeste ca tu vrei sa il bei la fix 2 minute dupa ce ai deschis sticla … PS: nu aduc in vorba sofisticariiile, ca si tu te-ai referit doar la VV
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/16/vinul-rosu-se-pune-la-rece/ […]
[…] mai scris eu despre snobismul insuportabil celor care insistă că vinul roșu nu se pune la rece. Sunt 30 de grade afară iar ei îți servesc un ceai grețos cu gust de gudron și dop de plută: […]
[…] . Poftă bună. . Pentru salturile de crap în pat de după aia, nu uita si celelalte ingrediente: vin roșu bun si fereastra deschisă prealabil in timpul operațiunilor, că altfel vor mirosi cearsafurile a […]