Printre cele mai mari gogosi ale nationalismului cultural si printre cele mai pioase minciuni din istoria culturala a României se numara si unicitatea doinei… Nimeni, ni se spune, nu mai are asa ceva, nici genul muzical, nici numele… Se intelege de la sine: noi sintem oameni ai padurii, romantici si solitari, codru-i frate cu românul, etc… (ma rog, putin conteaza ca numele romanesc al padurii vine de la latinescul pentru „mlastina“, astea-s lucruri care se pot aranja).
Hasdeu contestase insa deja presupusa unicitate a doinei, arătând ca genul -dar si cuvintul- exista la alte popoare est- si indo-europene, la lituanieni si letoni: “daina”, trista lor muzica nationala !… Fara ca ei sa-si faca din asta un motiv de fală cosmică.
Lituanienii si litvanii, al caror imperiu paganesc s-a intins vreme de secole de la Marea Baltica la Marea Neagra, si al caror etnonim: litve a dat in româna „lifte (pagâne)“ ne-au lasat o gramada de urme in vocabular si moravuri, in special multe lucruri care tin de viata in padure. Asta incepe cu numele mistreţului – in letona astazi: mežacūka (fonetic: [mejţucă] porcul de padure). In româna „mistreţ“ e o adunatura de sunete fara sens… In letona inseamna, literalmente: porc de padure, de la „meža“, padure, care la rândul lui e indo-europeanul „medius“. E stiut in lingvistica si etnografie de mai bine de un secol ca pentru baltici, care au supravietuit izolati si protejati de paduri, padurea era ceea ce se situeaza la mijloc: medius – meža. Numele deformat in româna al mistretului vine de acolo (iar nu de la ridicole, inexistente si neatestate latinisme precum *mixturicius, cum inventase Sextil Puscariu in sec. XIX si cum a ramas pina astazi in dictionarele etimologice românesti).
Un alt argument e că „mistreț“ a fost intotdeauna un adjectiv definind porcul salbatic din padure la fel cum regionalul „măr mistreț“ definește merele pădurețe, care desigur n-au nicio legătură cu „mistrețul“. Ambele sintagme, atit cea legata de porcul salbatic, cat si cea legata de marul salbatic, trimit la o semnificatie a lui „mistret“ legata de padure… exact ca in letonul „mežacūka“…
Si, evident ca lituanienii si litvanii, care si-au intins imperiul pina la Marea Neagra, si care vreme de doua secole, 15-16, prin dinastia Jagellonilor, au stapanit jumatate din Europa, inclusiv Polonia si Ungaria, evident ca liftele pagâne au lasat pe la noi o solida influenta culturala: in primul rând doina!… „Daina“, acel gen muzical al melopeelor lente care este muzica nationala a balticilor :
http://en.wikipedia.org/wiki/Daina_%28Lithuania%29
Arheologia lingvistica in România mai are inca multe mlastini de traversat inaintea ei.
————————–
27 Responses to Doina mistretului (sau despre originea lifto-pagâneascã a doinei)…
De acord cu “doina”, dar, apropo de “mistreţ”, cum comentaţi explicaţia din DER? Mie mi se pare plauzibilă, atîta vreme cît, în afară de “porc” şi “măr”, mai există şi “timp mistreţ”. Foneticeşte, de la “meiţucă” pînă la “mistreţ” e o cale mai lungă decît de la “mixticius” (existent în latină) la acelaşi “mistreţ”.
Mistretul nu e nicaieri “corcit”. In nicio limba, in nicio cultura. Mistretul e vazut ca una din fortele dominante ale padurii, precum ursul sau lupul. A imagina ca o cultura de padureni a putut numi mistretul “corcit” sau “pestrit” (ceea ce el nu e) nu a putut iesi decit din mintea unui lingvist orasean fara legatura cu realitatea.
La fel, lingvistic, explicatia cu mixt- nu tine, pentru ca mixt- nu s-a folosit niciaieri aplicat la animale, nici in latina, nici in limbile romane. Radacina implica amestec cu mainile de substante concrete… In spiritul limbii, daca animalul era perceput ca fiind corcit, s-ar fi spus bi-…ceva… Dar nici asa nu e plauzibil. Nu exista alt exemplu de animal numit in felul asta, iar mistretul a fost intotdeauna perceput ca o forta incontrolabila a padurii. Porc de padure, sau porc salbatic (wild boar) e cum i se spune in multe limbi, dar nicaieri nu a fost numit ceva mixt… pentru ca nu e…
o mică observație: în limba română porcul mistreț oricum nu are un identificator de sine stătător, ci folosind cuvântul „porc”, care desemnează animalul domestic.
deci românii nu l-au perceput, ori cel puțin nu l-au intitulat, ca pe una dintre forțele dominante ale pădurii, ci ca pe un „derivat” al porcului domestic.
atunci n-ar fi chair atât de neplauzibil să fi fost perceput ca o corcitură.
Asemenea supozitii tardive si orasenesti au nevoie de un alt exemplu similar pentru a avea plauzibilitate: o alta limba in care mistretul sau un alt animal a fost numit “corcitul”, sau un alt animal pe care românii l-ar fi perceput ca amestecat… Or, chiar si o cercetare empirică ne arata ca pana si animalele domestice familiare, dintre care unele autentice corcituri: catîrul, măgarul, asinul au primit nume proprii in romana…
[măgarul (=asinul) nu e corcitură, e o specie distinctă 🙂
oricum, cuvântul asin n-a fost creat de români, ci a fost moștenit din latină.
iar pentru catâr românul n-a născocit o denumire, ci a preluat-o pe cea turcească.]
dar nu e neapărat vorba de corcitură la propriu, în sens biologic.
ci „animal asemănător cu porcul, dar nu tocmai porc” (jumătate porc, jumătate fiară).
oamenii din vechime credeau că pot exista tot felul de animale intermediare, fără a implica ideea de sex între specii diferite, ci pur și simplu animale care combină elemente ale altora (inlclusiv mixturi non-sexuale om-animal: minotaur, centaur, sfinx, vârcolac etc.).
nu mi-e deloc greu să-mi închipui că românii l-au perceput pe mistreț ca pe un „porc degenerat”.
de fapt, chiar îmi vine în minte o denumire cu sens de amestec: câine-lup.
pe de altă parte, chiar și ideea corcirii în sens biologic pare să aibă argumente.
porcul domestic nu este o specie distinctă, ci este un grup de rase ale speciei numite științific sus scrofa, adică porcul mistreț.
dacă un porc domestic scapă în sălbăticie și are noroc să-și găsească un partener sexual, evident un mistreț, va avea pui care arată întocmai ca mistreții (ceea ce și sunt).
nu mi se pare deloc neverosimil ca niște oameni să fi văzut o scroafă domestică, scăpată pe coclauri, deci care să aibă înfățișare de porc domestic, dar înconjurată de pui cu înfățișare de mistreți, și să-și închipuie astfel că așa au apărut mistreții, ca încrucișare între porc și cine știe ce lighioane.
Fair enough. Mulţumesc.
Toate astea raman simple supoziții poetice câtă vreme pînă și derivarea fonetică ar fi total nenaturală… Aș vrea să aud alt latinism care se termină în -ț…
codaț.
nutreț.
cred că și struț ar merge, chiar dacă nu vine direct din latină, ci via italiană.
Exact…de ce nu maț?
Oricum, dacă vă referiți la numele regional pentru mormoloc, codați e pluralul… Singularul e codat, cum și sună natural în limbă.
codaț înseamnă vierme și vine din latinescul pocoda (cel puțin așa scrie în dicționarul citat de dexonline).
Hã? Nu exista un latinesc “pocoda”!… N-a existat asa un cuvint si nu suna latineste… Daca ar fi construit pe “cauda” ar fi impopotonat cu un sufix po- inexistent in latina. Pocoda nu exista.E mosntruos si inventat.
nu vă pot contrazice în chestia asta.
eu doar am reprodus ce scrie în dicționar.
dar cuvântul codaț cu siguranță există (l-am auzit de sute de ori, la singular: mărul ăsta e cu codaț).
poate că vine din coda, ca și coadă (un vierme chiar așa arată, ca o coadă).
oricum, există și nutreț, probabil și altele, deci cu siguranță există ceea ce ați cerut: latinisme care se termină în -ț.
https://en.wiktionary.org/wiki/po-#Latin
https://en.wiktionary.org/wiki/positus#Latin
lit. miškas (pădure) https://en.wiktionary.org/wiki/miškas
Ideea dacică pentru un nebulos *mistru este veche, dar că ne revin cuvinte baltice medievale este mai mult decât improbabil. Adică daina/doina (der. a dăinui?) și coradicalele (daina =horă lungă, dăinăi =fredona, a *dăina =legăna) sunt împrumutate din Lituania pe aproape tot teritoriul țării noastre?
Sunt sigur că nu sunteți un om ignorat, dar vă aruncați cu supoziții ca un amator. Când, mă rog, am avut noi contacte directe cu lituanienii ca să împrumutăm cuvinte și tipare mentale? Aceștia n-au stăpânit spații vaste din vechea ”Romanie”, nici n-au venit la noi ca ocupanți.
Geto-dacii s-au dus la ei sau cel puțin au avut schimburi culturale și economice direct încă din sec.VI î.Hr. conform unor istorici și arheologi polonezi și lituanieni.
Cine a mai citit câte ceva, vă poate spune că tradiția doinelor și a bocitoarelor le vin și sunt cel mai puternic înrădăcinate în Dzūkija. Tot acolo apare doina Dunării (Dauno, Daunos) cu foarte misterioase trimiteri evident dacice, deși nu în nume. Tot acolo apare mitologia legată de lup și tineri care imită lupul într-un context militarist (mai aproape de istoria neurilor).
http://www.truelithuania.com/topics/lithuania-by-region
https://www.pinterest.co.uk/pin/294563631870567617/
Dzūkija era un centru politic important al lituanienilor, dar treptat, prin Evul Mediu, pierd teren în fața polonilor și bielorușilor.
Dacă s-ar apleca lingviștii mai mult pe istoria, cultura și limba medievală a dialectelor baltice vechi (prusiana în special) am putea descoperi și acel lexic de contact între grupul tracic de nord și cel baltic.
Până acum putem doar specula privind alb.ballë (frunte; Decebal/Decibal) = prus.ballin (=frunte; sanscr. bhala-m, frunte, lucire), lit. vieta (=seat, place, location, site, spot, point) și alb.vend (place, location, plot of land) din vë (lay, put, place, set, impose) = dacic vatră (sensurile 1, 2 și 3 din Der, cu mici semne de întrebare pentru primul), Vedava(?), Zargidava (lit.zirgs =cal), Klepidava (alb.shqipe =vultur; șchipoană în m-ții Coziei)
Geto-dacii se situau undeva la mijloc, implicați direct în comerțul cu nordul Europei (ruta chihlimbarului), deci nu cred că le lipseau multe din cuvintele comune dintre albaneză și nordul Europei de azi.
La fel de bine nu cred că balticii ocupau preponderent pădurile, decât după avansul slavilor pe teritoriul lor. Radicalul pentru pădure semnifica mijlocul (Olt.smidă =gard viu despărțitor), adică barierele naturale dintre anumite grupuri. Conform lingviștilor, aheologilor și istoricilor, balticii se întindeau sporadic până la Volga la un moment dat, nu neapărat într-un continuum etnic. Era o cultură expansivă, în plină ofensivă, la un moment dat.
“cîrnaţ” (forma “cîrnat” e refăcută după plural), “laţ”. Doar astea-mi vin în minte. Îmi pare că şi sufixul “-eţ” (cf. pod-eţ), dar nu ştiu acum să spun dacă-i decupat de la “nutreţ” sau din altă parte.
ati puta vorbi cu lingvistul Sorin Olteanu pe forumul său
http://soltdm.com/forumB/viewtopic.php?f=3&t=29&start=20
apropo,conform dex,cuvantul mistreţ există şi în albaneză-dacă e lituanian cum ar fi ajuns tocmai în albaneza .Amintesc că contactul română -lituaniană e destul de târziu ,sec 13-15
E un “false friend” clasic… Mistrec [pron. mistreț] in albaneza se spune exclusiv despre oameni Mătănii si enervantă… Me një fytyrë prej mistreci… Are o față agasată, care cere palme… Acum, desigur, daca vrem sa scoate alta teorie, cum ca taranii il gaseau hidos etc… putem sa-l facem un albanism… In lingvistica e bine insa sa evităm asemenea legende etiologice…
Deci, cîrnaţ nu vine direct din latină (carnaciu(m))? Trebuie să presupunem un -ţ slav?
Da, sint câteva, insa sufixul derivativ -ț nu urca la latina, ci e împrumutat din slava, unde are o uriașă răspândire: coteț, otaț etc… si productiv chiar si in româna arhaica: măreț < mare…
Si, tocmai: pădureț, călăreț, mistreț…
Poate despre legăturile lituanieni->români via traci & daci, articolul de mai jos ar putea aduce ceva lămuriri în plus.
DACIAN AND THRACIAN AS SOUTHERN BALTOIDIC by Harvey E. Mayer
http://www.lituanus.org/1992_2/92_2_02.htm
Poate ma insel eu, dar lituanieni este identic cu litvani;in text se scrie ca “lituanienii si litvanii”etc sugerand ca ar fi popoare diferite, de exemltu lituanienii si letonii (Latvia, latiesu).Litvan provine de la numele originar al tarii, Lietuva, lietuviu.
Iar de “daina” lituaniana,se stia dintotdeauna ca e identica cu doina romaneasca.
acest nou studiu genetic ne da un mixt sud italic cu lituanian:
http://admixturemap.paintmychromosomes.com/
apropo, nevasta este si in lituaniana?
Nevasta e slavon : http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/02/09/weasels-ripped-my-flesh/
Boț, ștuț, mâț, câlț
Draci, laci, craci, raci lol
Mâț, câlț, ștuț, prepuț
Draci, laci, craci, raci lol