Image

In minunata Histoire de la Moldavie et de la Valachie pe care Carra a publicat-o in franceza la Iasi in 1777, distinsul „secretar si preceptor domnesc“ al Moldovei estima populatia reunita a celor doua principate române la 500.000 de suflete. Exactitatea cu care el calculeaza ca sub Grigore Ghika o cincime din venitul anual al Moldovei provenea de la vãmile din Galati, Moghilev si Soroca ne face sa ne incredem in algoritmul sau. Onestitatea il indeamna de asemenea sa constate cu umor amar:

Si M. Jean-Jacques Rousseau vient nous dire encore que les peuples barbares & sans lois valent mieux que les peuples policés, je le prierai d‘aller vite vivre un an dans les forêts de la Moldavie...“

Rousseau a mai trait un an dupa aparitia acestei noi descrieri a Moldovei, suficient pentru a putea citi ca taranii moldoveni „mangent accroupis autour d‘une table ronde, le dos courbé comme des singes, ce qui est assez plaisant à voir“…

Doar 500.000 de suflete in cele doua principate reunite… Nu e de mirare ca preceptorul Carra descrie enormul teritoriu dintre Iasi si Nistru ca fiind „un deşert“!…

Jumatate de secol mai tarziu, in 1824, consulul general al Frantei la Bucuresti W. Wilkinson publica la randul sau un Tableau historique, géographique et politique de la Moldavie et de la Valachie. Dumnealui constata ca in cateva decenii populatia ajunsese la 1 milion in Valahia si 1/2 milion in Moldova (va multumim, fanariotilor, evgheniile voastre), iar din punct de vedere economic surprizele sint si mai mari, caci: „cafeaua, zaharul, piperul, romul, lamaile, portocalele si vinurile straine sunt principalele articole importate in principate“.

Algoritmul consulului e la fel de instructiv ca cel al preceptorului moldav cu jumatate de veac inainte, caci aflam ca impreuna Bucuresti si Iasi importau 800.000 de ocale de cafea pe an!… ceea ce inseamna 1.000 de tone de cafea… = un milion de kg de cafea pentru o populatie de un milion si jumatate de maimute care mancau chincite prin paduri… E limpede ca acea cafea nu era bauta pina la sminteala de boieri si perceptori, ci ni se precizeaza ca buna parte era re-exportata in Bucovina si Ardeal…

Asteptam o istorie comercialo-culinaro-demografica a tarilor române, din care, constatand ca am mancat dintotdeauna clefaind, dar ca asta nu ne-a impiedicat o vreme sa importam cafea care nu ne trebuia, precum si o suma de alte detalii instructive, sa intelegem odata cum de am ajuns asa fuduli si tristi si neindemanateci…

Dacă la 1777 populația reunită a Moldovei și Valahiei era de 500.000 de oameni, cam câte suflete barbare puteau trăi tupilate, cu 18 secole mai devreme, pe teritoriul a ceea ce ne place să numim “Dacia”?

Dacopații care refuză argumentul latinizării își închipuie că acolo, în Dacia” trăiau milioane de oameni, proiectând structura demografică a României de azi pe uriașele întinderi de câmpii sălbatice ce nu fuseseră măcar defrișate, prin rarele aşezări presărate prin Câmpia Română şi Moldova, lipsită de drumuri până în epoca modernă și presărată, printre cuiburi de dropii, cu minuscule cătune izolate.

——