Am încercat să citesc recenzia domnului Teodor Baconschi a cărții lui Pleșu despre Parabolele lui Isus (doar și Papini a scris așa ceva, nu?, e un succes de librărie garantat din start, plăcând la cucoane deja la auzul pronunțării titlului pe silabe), dar –o să se supere iar domnul Baconschi- nu am reușit sa-i citesc acea recenzie…

E drept, când am văzut titlul, m-am bucurat:
http://baconschi.ro/dinspre-marele-cod-spre-marele-timp/
Dinspre Marele Cod, spre Marele Timp… Marele Cod m-a trimis pe loc la Umberto Eco: Cum să călătorești cu un somon… dar codul, Marele Cod al lui Baconschi nu e un pește ludic și scripturar, ci o metaforă veche, lustruită pînă la țesătură… E Sf. Scriptură… Aici am fost putin dezamagit…

Mântuitorul avea umor, cum nu mă obosesc să repet, ca atunci când le spune apostolilor timorați:
“Iar unii dintre voi sunt mai de pret decat multe vrabii.” (Matei: 10, 31)

Isus nu predica pentru cucoane. Domnul Baconschi, insa, când scrie, hmmm:
„Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămîne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator și constant, transparent și impenetrabil, simplu și labirintic, dăruit și ferm, apropiat și inaccesibil, disponibil și fugitiv, divin și uman… “ Aoleo…

Si ne îndeamna în final: „Citiți negreșit !“

Nu stiu ce sa zic… Eu nu gresesc când citesc, dar aici asteptam ceva despre un cod.

Cum? Daca l-am citit pe Northrop Frye? Hăhă, bună asta.

——–