Papa ar dori modificarea versetului din Tatăl Nostru în care i se cere lui Dumnezeu: “și nu ne duce întru ispită”.
Ideea ar fi că Dumnezeu nu ne poate duce un credincios întru ispită și că rugăciunea ar trebui să spună: “și nu ne lăsa să cădem în ispită”.
Cu toate astea textul grec, “καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν”, e clar, la fel cum e și versiunea latinească din Vulgată: “et ne nos inducas in tentationem”.
Termenul πειρασμός, redat corect în latină prin tentatio (ambele la acuzativ în text, εἰς πειρασμόν / in tentationem) vine de la πεῖρα, experiență, încercare, uneori chiar tentativa de a seduce o femeie (sau un băiat).
Ce e interesant etimologic este că de la πεῖρα (peĩra) vine ἐμπειρία (empeiria) experiența și ἐμπειρικός (empeirikós, “experimentat”), adică empiricul filozofiei clasice.
Că sensul de încercare chiar negativă era prezent din start în această rădăcină indo-europeană o arată faptul că în latină, de la aceeași rădăcină, avem și experior, a încerca, a căpăta experiență, a deveni experimentat, dar și periculum, primejdia.
Sensul din Evanghelie este așadar simplu, direct și este limpede că rugăciunea îi cere lui Dumnezeu să nu ne tenteze, să nu ne dea mai multă experiență decât putem duce.
Cf. aici despre rădăcina verbului care a servit evangheliștilor pentru a desemna așezarea Domnului în mormânt: ἔθηκαν, ethēkan, pentru a descoperi treptat că pleacă de la una din cele mai arhaice și productive rădăcini din limbile indo-europene, *dhe-, cea de la care avem în același timp: dharma, temelia, tema șitemeiul, to do, credo și credința, condiția, a face, facere și înfăptuire.
Poate că verbul *dhe– nu era folosit inutil așadar, iar Logosul a vrut ca toate aceste sensuri să se împletească într-o punere în mormânt care a servit de temelie.
La temelia Logosului: dharma și punerea în mormânt a lui Isus
La temelia Logosului: dharma și punerea în mormânt a lui Isus
Leave a Reply