Muie vine din țigănește/romanès, ca multe cuvinte esențiale din româna contemporană (mișto, nasol, nașpa, gagiu/gagică etc.).
Puro mui (față / muie bătrână) se spune în țigănește despre o femeie care nu mai e tânără, cu precizarea că în limba lor pristină mui (față, chip) nu are nimic vulgar. Este fața umană pur și simplu, dar și gura, așa cum în persana de azi, în farsi, mu, termenul echivalent, desemnează părul, podoaba capilară.
E un vechi termen indo-european, așadar, însă adevărul e că ceva în sonoritatea lui a făcut ca în multe limbi să fie considerat vulgar. O “arheologie lingvistica”, daca ar exista o asemenea stiinta, ar trebui sa recenzeze si sa caute sa gaseasca un algoritm pentru seriile de coincidente din limbile actuale care nu isi au o atestare istorica. Asa este, în afară de mui, și seria de termeni “vulgari” care in multe limbi indo-europene desemneaza figura umana si care in românã e reprezentata prin moacã si meclã.
Inexplicabili etimologic, pentru ca au fost intotdeauna considerati vulgari, inclusiv de catre cronicarii vechimii, acesti termeni isi găsesc corespondente exacte nu numai in alte limbi neolatine, precum spaniola (mueca = faţã, termen vulgar), dar si in alte limbi indo-europene moderne.
Astfel in pashtunã, limba celei mai importante populatii din Afganistan, limba talibanilor, makh, pronuntat [măh] este fața umană, corespondentul exact al sanscritului mukh = faţã, chip (și în expresie: măh-a-măh – față în față)… De aici, din mukh sanscrit, provine direct si tiganescul mui = faţã, imprumutat si in româna sub forma muie (faţã, chip, gură – vulgar). Și, cum spuneam, înrudit mai e și persanul mu, părul de pe cap.
La fel, francicul și olandezul medieval mouwe, a face grimase, a trecut în franceză; moue = faţã, figura (faire la moue = a face figuri), iar comparatia cu mica baza de date pina acum izolate pe care o reprezinta seria moaca, mecla, mukh, măh, mui, muian, mueca, etc… aduce o explicatie imediata englezescului obscur mug = faţã, ramas in expresii fixe precum mug-shot : poză, portret (in general de proastă calitate, precum cele de la poliție, când ești arestat).
(Merită subliniat, ca un admirabil derivat cultural, țigănescul muialó, primarul unei localități, persoana, sau muianul prin excelență.)
Statistic, greu de imaginat o asemenea serie de coincidente. Ramane explicatia unui termen generic indo-european care, cu exceptia iranienei si a sanscritei, a fost considerat vulgar de-a lungul istoriei in toate limbile europene, supravietuind in argoul umil al românei, francezei, spaniolei, englezei, etc….
Când spui “Muie PSD!” este așadar o co-mui-nicare directă.
15 Responses to Ce este muia și de unde vine ea?
Misto vine din alta parte. Mai studiaza 😏
Da stim, din germana. Toti pauperii care il folosesc au studiat in Germania.
O completare, in spaniola exista, pe langa mai cunoscutul adverb ‘muy’ (din multus, muito) si substantivul ‘mui’ = gura, provenit probabil tot din tiganeste. Termenul este foarte rar si nu e folosit neaparat in expresii vulgare. Vezi fragmentul: “Antonio Machado cuenta qué dijo el susodicho, profesor apócrifo suyo de gimnasia y retórica ideado por su propio magín, que salió en cierta ocasión, a su vez, de la mui de su maestro Abel Martín”.
Fantastic. Este sigur din țigănește, din calò. Mulțumesc mult de tot, nu știam.
De unde e fragmentul?
De aici
blogs.periodistadigital.com/otramotro.php/2018/01/18/ianhelas-el-milagro-la-belleza-
Imi amintesc ca prima data l-am intalnit intr-un dictionar, dar nu mai stiu care; era a doua intrare la ‘muy’ (= varianta grafica a lui ‘mui’) – si atunci mi-a atras atentia, pentru ca am facut imediat legatura cu cuvantul romanesc.
Am vauzt ulterior, ca acelasi autor, Ángel Sáez García, foloseste pe acel blog frecvent ‘mui’ si in loc de ‘față’ (‘cara’), inclusiv figurat (‘alte fețe’), mai ales in poezii, de ex:
“Si te lavas con lejía
La mui, los dientes, la boca,
Proclamarás lo que toca:
Ya se ha urdido la elegía.”
sau:
“Gente buena en todas partes
Puedes encontrar: Juan Luis,
Mary Carmen y otras muis”
Mulțumesc mult. Muyto.
Splendid. Un alt țigănism, intrat în toate variantele spaniolei, dar si in engleza din Anglia este chavo (băiat, tânăr, flăcău, prieten).
Și, desigur, clasicul de acum: pal (prieten, de la țigănescul pral = frate).
În același context istoric, vă reamintesc că Protagoras a spus : “O MUIE măsura tuturor lucrurilor!”
Reblogged this on .:EU:. ziar personal de O.Brega and commented:
O consider și io expresie vulgară, pe care mă abțin să o scriu și pronunț ori scandez la protest, dar înțeleg că e voință populară să o transforme în slogan politic de nesupunere la impostură
Raspunsul la intrebarea daca ”muie” e vulgar sau nu, este gresit plasat in jurul a ce inseamna cuvantul in alte limbi. Pe acelasi principiu, nici ”pula” nu este vulgar (e moneda in Botswana) si toti cei carora considera ca ”muie” nu e vulgar, nu le doresc decat ca odraslele lor sa li se adreseze dimineata cu: ”Buna dimineata, mama , tata, ce mui frumoase aveti astazi” si ”Tata, da-mi te rog 13 puli (~=5 lei) sa-mi iau un suc”.
cum ai dedus ca ‘muie’ e imprumutat din tiganeasca?
[…] via Ce este muia și de unde vine ea? — Cabal in Kabul […]
Una adevarata din ’84 legata de muie. Aflat in Regie sa cumpar piese electronice, era sesiune si mai iesea cate un student la fereastra strigand Muieeeeee! Mama unui coleg din camera in care am poposit, aflata in vizita, il intreaba pe fi’so: -ce e aia de tot strigati? Studentul fastacit: -stii mama, e in argoul nostru e cum ai zice bafta. Mama: -atunci va urez si eu multa multa muie !!!