skullchurch6

»Isus, ducându-și crucea, a ajuns la locul zis al „Căpățânii“, care în evreiește se cheamă „Golgota“. Acolo a fost răstignit

(Ioan: 19, 17)

Γολγοθᾶς, Golgota, e un plural în Evanghelii. I s-a mai spus  Κρανίου Τόπος (Kraníou Tópos), Locul Craniului, tradus în latină: Calvariæ Locus.

De acolo avem calvarul, chinul insuportabil. Dar calvar, metaforic pentru caznele lui Isus, vine doar de la denumirea latinească a craniului, a căpățânii, calvaria, care o traducea pe cea grecească, aceasta la rândul ei traducând un termen aramaic pierdut (golgota).

Latinescul calvaria supraviețuiește și azi în spaniolul calavera = craniu.

În latină, aceeași rădăcină ne-a mai dat și calvus = chel, cu calviție, în franceză: chauve.

Termenul calvus (de unde calvaria) este însă, înrudit, să vezi comicăreală, cu slavonul glava, cap, căpățână. K (C) s-a întărit acolo în G. In rusă: голова. Dar la fel cum în latină desemnează sfera cheală, goală, a capului: calvus, aceeași rădăcină a mai dat în slavă și gol:  голый, neted, chel. L-am împrumutat și noi: gol.

Acum, în celelalte direcții, avem aceeași rădăcină de la calvus în germanul kahl-köpfig = chel, cu cap (kopf) chel (kahl), dar în iraniană am avut de asemenea rădăcina lui calvus, în persanul kal care, ajuns la noi prin turcă și prin pronunție turcă a dat în română: chel.

Așa că de la aceeași rădăcină a calviției avem noi gol din slavă și chel din persană (prin turcă), ambele trimițând la căpățână și la… Calvar.

Dali-840x350