Un viguros căznitor al ereticilor de tot felul, Sfântul Ambrozie, episcop în Milano prin sec. al IV-lea, este primul om din istorie despre care stim că citea în cap, în liniște, fără să pronunțe cu voce tare rândurile pe care le parcurgea.
Lucrul a părut atât de extraodinar contemporanilor, incât este menționat ca o mare minune chiar de către St. Augustin, care scrie pe larg despre asta in Confesiunile lui:
“Când citea, ochii lui alunecau pe pagină, pricepând ințelesul in interiorul inimii, in vreme ce vocea si limba i se odihneau in tăcere”, etc.
(Sed cum legebat, oculi ducebantur per paginas et cor intellectum rimabatur, vox autem et lingua quiescebant.)…
… iar St. Augustin continuă, explicând cum il spionau pe Ambrozie din umbră, minunându-se. Asta pentru că atunci, ca si astăzi in multe culturi asiatice, in special in lumea musulmană, lectura, chiar in singurătate, este un act oral, gura pronunțând tare ce văd ochii.
Chiar si eu fac asta de multe ori; citesc atâtea idioțenii zilnic, incât trebuie să le pronunț cu voce tare ca să mă asigur că există.
… sunt un Martin Luther al absorbirii scripturare, cum mi-a zis odată bunul prieten si comentator politic eston Ahto Lobjakas… sau Bob the Scriptural Sponge.
St. Ambrozie a mai avut un impact si asupra muzicii, compunînd imnuri si psalmi care sunt numiti si azi “cânt ambrozian” sau “cânt milanez”.
7 decembrie e ziua in care a devenit episcop de Milano, hram atât pentru papistași cât și pentru ortodocși.
Pentru o versiune engleză a textului:
https://www.neweurope.eu/…/st-ambrose-non-whisperer-decemb…/
One Response to St. Ambrozie, neșoptitorul (7 decembrie)
Cel mai mare “merit” al lui Ambrosius este “lectia”data Imparatului niceean Theodosius numit “cel Mare” de crestini. Ma asteptam sa vorbesti despre acest conflict dintre puterea spirituala si puterea pamanteana si de argumentele filosofice ale lui Ambrosius. Tocmai aceste argumente l-au determinat pe Augustin filosoful sa devina crestin filosoful. Si daca tot am ajuns la Sf. Augustin as fi vrut sa vad expunerea lui Dan Alexe privind conceptia liniara augustina asupra istoriei si civilizatiei. Conceptie care a devenit o axioma (de ce oare?) Articolul se vrea precum un pahar cu vin bun oferit de un cunoscator cunoscatorilor insa ne ofera un sprit cu o posirca ieftina si cu trimitere ceva de genul Lacrima lui Ovidiu imbuteliat in Spania.