image19

Uraaa, uraa, e summit UE-America Latină la Bruxelles, iar UE a revenit la justele cadouri pentru jurnaliști… La summitul de săptămâna aceasta (participă 60 de președinți de țară UE sau LAtam), fiecare jurnalist acreditat la Bruxelles primește o carte (un card se spune acum) electronică de 30 euro, cu care bei și mănânci până face beeep roșu !…

De mai multi ani jurnaliștii nu mai primeau nimic la summiturile astea, iar dezastrul UE, in ochii presei, era total. Se renunțase vreme de un deceniu la lăudabilul obicei de a oferi “atenții” ziaristilor… Pana la începutul anilor 2000, se obisnuia ca fiecare țară care poseda presedintia rotativa, de sase luni, a UE sa le ofere ziaristilor cate un sac/cutie/lădiță, la sfarsitul reuniunilor la varf, numite Consiliu European, si din care fiecare tara trebuie sa organizeze cel putin doua in timpul presedintiei sale. Unii dintre ziaristii mai vechi inca isi amintesc cu duiosie timpurile bune in care membrii presei primeau ceasuri (summitul din Luxembourg, 1997), un lector MP3 (Olanda, 2004), cravate de matase si sticle de sampanie (Helsinki, 1999) etc.

Zgarcitii de britanici au pus capat acestui frumos obicei, pretextand, cand au deținut ultima oara președinția UE, ca banii care ar fi trebuit dati pe cadourile ziaristilor vor fi dedicati cercetarilor medicale privind SIDA. Nimeni nu s-a ostenit sa verifice daca asta s-a facut intr-adevar…

S-au mai dus si vremurile bune in care intalnirile la varf se tineau intr-un loc exotic sau luxos din tara care detinea presedintia… Aaah, mancarea divina, la discretie, de la summitul din Nisa (Franta, 2000), sau valurile de alcool gratuit cu care presa s-a mentinut in formă la Helsinki in 1999!… Astazi insa toate intalnirile sefilor de stat se tin la Bruxelles, in neprietenosul bunker numit Justus Lipsius, de la numele unui cenusiu umanist flamand din sec. al XVI-lea, cladire situata in cel mai neprietenos cartier al Bruxelles-ului, cartierul european.

Locul e deprimant, inconjurat de politie in timpul summiturilor (azi are loc si o manifestatie a sindicatelor), iar bunkerul summitului se afla exact vizavi de cladirea in forma de stea de mare pleoștită a Comisiei Europene, cea care un deceniu a fost inchisa pentru a fi curatata de azbestul cancerigen din ziduri, o oroare arhitecturala numita Berlaymont, dar pe care localnicii nemilosi au botezat-o Berlaymonstru.

Summiturile au loc asadar in cladirea Justus Lipsius, pe care eurocrații care se forteaza sa aiba umor o numesc Just Lips… in engleza: “doar buze”…, fiecare fiind liber sa inlocuiasca punctele cu o destinatie apropiata acelor buze.

Aaaah, cartelă electronică de 30 de euro… La bar, vinul e in sticlute cu dop de tabla, ca in avion. Cel alb -un Chardonnay Patriarche din Franta- e bine la rece si acceptabil, insa sticlutele sint ridicol de mici si trebuie sa-ti umpli tava cu ele ca sa bei ca un om, ceea ce nu mi se pare ecologic (prea multe ambalaje). Cel rosu e cam la fel, dar ne-rece.

In franceza colocviala, o sticla goalã de vin, chiar daca sta in picioare, se numeste “un cadavre”.

Antreu :

Spumă de păstrăv si un fel de piftie de alge in formă de Oda Bucuriei.

Sarea de mare zgrunțuroasă presărată pe ele e foarte bună. Măcar atât.

Se pare că ieșim din criză…

Pun aici un link către:

Cât bufet îi trebuie unui om?…

https://cabalinkabul.com/2014/12/06/cat-bufet-ii-trebuie-unui-om/

și

La originea Europei – o împerechere împotriva firii…

https://cabalinkabul.com/2013/10/23/la-originea-europei-o-imperechere-impotriva-firii/

—-

image21