Sociologii si teoreticienii culturii ar trebui sa se ocupe mai indeaproape de fenomenul Eurovision. Nu dintr-un punct de vedere estetic, desigur, aici cel putin lucrurile fiind clare. Nici macar organizatorii insisi nu au emis vreodata pretentia ca ar fi vorba de un eveniment in care parametrii culturali intra in discutie. La urma urmei, pana si termenul de kitsch este aici inapropriat. Kitschul, prostul gust afisat si asumat, este calificat drept prost-gust in opozitie cu ceva care s-ar considera a fi bunul gust. Aici insa, in acest show care in 50 de ani a devenit planetar, s-a ajuns la o asemenea nivelare si uniformizare incat nici un criteriu estetic nu-si mai are rostul, sau, mai bine zis, n-ar trebui luat in serios.
Nu se poate spune ca Eurovision e kitsch, pentru ca e ca si cum am spune ca betonul e kitsch. Sau un dulap Ikea. In realitate, Eurovision trebuie comparat mai degraba cu o competitie sportiva trucata decat cu un concurs muzical. Modul in care voturile le sunt acordate participantilor n-are nimic de-a face cu muzica, cu armonia, cu creativitatea sau cu structura melodica a pieselor.
Apoi, Eurovision e urmarit cu pasiune de sute de milioane de oameni, pe toata planeta, inclusiv in tari care nu participa la eveniment. Ceea ce ii fascineaza pe acestia este caracterul ritualic al evenimentului, felul in care el e asociat cu stilul estetic clasic, festiv, al televiziunii traditionale: paietele, luminile palpaitoare si discursurile solemne si emotionante. In culturile traditionale, cum ar fi in lumea musulmana, televiziunea functioneaza inca in acest mod. Se promoveaza astfel o muzica (daca o putem numi asa) mondializanta, in care se evita elementele nationale si in virtutea careia s-a ajuns la fasonarea unui gen care a putut fi numit, provizoriu, “neo-Abba”.
Acestei ceremonii a kitschului i se pot insa gasi si mari virtuti, si pot fi prezentate argumente serioase in favoarea Eurovisionului. Intr-o cultura in deriva, kitschul poate fi un element salvator. E drept, in Afganistan, dupa caderea talibanilor, s-au auzit voci printre reprezentantii organizatiilor umanitare occidentale care deplangeau faptul ca afganii, de indata ce au fost eliberati, s-au repezit sa-si cumpere tot ce era mai kitsch, ca au ajuns sa poarte tricouri cu ranjetul lui Shrek si ca in bazarul din Kabul difuzoarele transmit Céline Dion, Shakira si Kylie Minogue.
Se poate insa sustine si contrariul, si anume ca afganii sunt pe cale de a se salva prin kitsch. Kitschul, cu mesajele sale siropoase si umaniste, ii imbuneaza pe oamenii prinsi intr-un angrenaj nesfarsit al violentei, cum sunt afganii. Cineva care urmareste captivat si induiosat Eurovision nu se va mai arunca in aer, cu o centura de bombe, in bazarul in care se difuzeaza Kylie Minogue.
De aici pana la a promova kitschul ca remediu impotriva fanatismului religios si a violentei sectare nu e decat un pas. Dar, hm, acel pas nu trebuie facut. Pentru comentatorul cultural, Eurovision si tot kitschul colectiv care il inconjoara trebuie sa ramana exact asta: o ocazie de a emite niste paradoxuri glumete si de a inlocui printr-un hohot de ras vaicareala celor care se plang indignati de amurgul marii culturi.
_____
7 Responses to Eurovision, sau kitschul ca mantuire…
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/03/09/eurovision-sau-kitschul-ca-mantuire-3/ […]
Va rog sa ma scuzati, stiu ca e off-topic, pentru utilizatorul Prahovean, in caz ca nu mai urmareste topicul deja cam vechi despre ADN-ul identitar. Poate vede postarea aici.
1. Multe imprumuturi slave au aceeasi soarta in albaneza si româna: e evident ca albanezii si românii au continuat sa locuiasca ori acelasi teritoriu ori teritorii imediat invecinate, chiar si dupa sosirea slavilor, indiferent care sunt aceste teritorii. De exemplu rom. schiau, plural schei (=bulgar) si albanezul shqaj = 1. bulgar; 2 slav ambele din latinul Sclavus (nu stiu daca alb. e prin intermediar “proto-rom.”, dalmat, romanic (diferit de cele doua) sau direct din latina, dar nu are nicio importanta).
De exemplu alb. krap, rom. crap, bulgara “macedoneana” krap, bulgara si sarba saran, slovena krap.
Uneori cuvintele slave dezvolta in rom. si albaneza sensuri de negasit in nicio limba slava, actuala sau moarta, dar care sunt comune celor doua limbi.
Uneori rom. si albaneza sunt singurele limbi care pastreaza un cuvant din bulgara medie sau veche (gresit numita slava veche), pentru care toate limbile (inclusiv dialectele lor) slave invecinate cu rom. si albaneza au acum alt cuvant, slav sau neslav.
alb. kokosh, rom. cocos; sarba kokos = oratanie; bulgara, sarba kokoska – gaina, feminimul de la *kokos care insa nu (mai?) exista (sufixul feminin slav “-ka” exista si in rom. romanca, ardeleanca).
Rom. ceafa vine din alb. qafa, chiar daca I.I. Russu sustinea contrariul.
Comparati cu cetate – qytet din lat. civitas, civitatis
cer – qiell din lat. caelum
cerc – qark din lat. circus
Exista si toponime slave cu acelasi tratament fonetic: Sohodoll (alb.) – Sohodol, gresit pentru Suhodol (valea seaca).
Exista unele cuvinte slave (sau sensuri ale unor cuvinte slave) in româna care nu sunt atestate in nicio limba slava. De exemplu godac (vs godinak, nu exista godak!) sau zapada (Zapad inseamna vest, nu exista zapada!). Este vorba fie de cuvinte slave neateste pastrate doar in rom., fie de inventii rom. cu material slav. Interesant ar fi de aflat daca vreunul din astea se gaseste si in albaneza.
Buza – cuvant neromanic si neslav care exista in rom. si albaneza (si in bulgara unde inseamna insa obraz) este probabil legat etimologic de Bizant, Bizone si poate Buzau (posibil si de Moesia, Mysia, bessi). Bizantul si Bizonele erau localitati pe “buza marii”, adica pe litoral.
Comparati TiBiscum cu TiMis. Faptul ca in rom. si albaneza buza (alb. buzë) are alte intelesuri (buza dar si margine: buza prapastiei) decat in bulgara arata ca bulgarii au denaturat sensul/sensurile initial(e) al(e) cuvantului, asa cum multe cuvinte slave au sensuri denaturate in rom. si alb., sau multe cuvinte de origine latina din albaneza, unele total diferite de cele initiale.
alternanta b/m/p din romana (TiBiscum – TiMis, bulgar. RaMnicu Valcea/Sarat – RiBnik) se intalneste si in albaneza: mbret = Mret = Bret = imparat. Si cuvantul albanez, si cel rom. provin din lat. *imperatus (nu imperator cum gresit apare in dictionarele romanesti).
Daca ar fi provenit din imperator ar fi trebuit in albaneza sa fie *mbreter sau ceva asemanator.
Este clar ca albanezii sunt neo-tracii sau tracii erau paleo-albanezii.
Comparati de asemenea bulgara brjag, slovena breg = mal si restul limbilor slave (care au cuvinte corespunzatoare bg. brjag cu sensul de mal) = mal, sarba breg = deal, munte versus rom. mal cu alb. mal (munte).
2. Ungureste olah = rom., Olasz = italian. Olasz este forma mai veche, provine de la vlasi, pluraul slav de la vlah (=vlahi, valahi). Olah este forma mai noua, refacuta dupa singularul slav vlah.
La fel in ceha si slovaca: vlah = italian, valah = rom. Vlah este forma veche, ceea ce se poate vedea din comparatia ceh./slovac. vlah, mlad cu bulgara vlah, mlad si cu corespondentele lor rusesti si poloneze. Primul “a” din ceh./slovac. valah este aparut mai tarziu, din dorinta da se evita confuzia.
La prima vedere situatia este inversa in poloneza, acolo cuvantul pentru rom. pare a fi mai vechi decat cel pentru italian, care pare derivat din primul. Insa lucrurile stau la fel ca in ungureste, ceha si slovaca.
Ceea ce inseamna ca ungurii au aflat mai intai de existenta italienilor si apoi au aflat ca exista si români. Avand in vedere cand s-au stabilit ungurii in actuala Ungarie si in Crisana/Maramures faptul ca ei au luat cunostinta mai intai de existent italienilor apoi de cea a rom., desi cand au trecut spre Pannonia s-ar fi luptat cu slavii si volohii in Carpatii Padurosi (in Maramuresul ucrainean/de nord?) iar mai apoi ar fi trebuit sa vina in contact cu rom. in Crisana si Maramures, pe timpul expansiunii lor spre est, spre Transilvania, si apoi spre granita naturala a Transilvaniei cu Tara Romanasca si Moldova, Carpatii cu mult inaintea contactului lor cu italienii. In plus, daca ar fi sa ne luam dupa Anonymus, ei ar fi gasit rom. si in Pannonia (desi nu exista localitati de cultura Dridu acolo)!!!
3. “Macedo-români” este un termen gresit. Oricare dintre cele 4-5 “Macedonii” s-ar lua ca reper ei nu locuiesc numai in ea. Eventual daca se aduna suprafata comuna cu cea necomuna a tuturor teritoriilor cunoscute de-a lungul vremii ca Macedonia si tot raman aromanii, armanii din Tracia bulgara (actualul judet bulgar Pazardzik, pe rom. Pazargik/Pazardjik) si din Tracia greceasca) care cel mai probabil nu ar putea fi considerati nici macar ca facand parte din “Macedonia” medievala bizantina din jurul AdrianopolUlui (nu AdrianopolElui deoarece nu se numeste Adrianopole, ci Adrianopol) (Edirne-ul de azi).
Albanezii sunt neo-tracii așa, în general, sau neo-dacii?
Neo-traci in general, sunt singurii urmasi neromanizati ai tracilor, indiferent din ce subgrupa tracica ar proveni (ei si limba lor).
Comparația lingvistică ne arată că albanezii ar fi urmașii dacilor. Lexicul elementar conține urme limpezi: alb. karpë = piatră (cf. munții Carpați); alb. burrë = om (cf. dacii burri și Buridava) etc…
N-are nicio importanta, pot sa fie si ai bessilor. Albanezii sunt singurii traci ramasi nedeznationalizati, ca atare ei sunt urmasii tuturor tracilor, indiferent de subgrupa.
Great Post! Keep it up! – http://e123movies.com