23 februarie este aniversarea nașterii personajului meu favorit, Dom Pernety, eroul romanului la care lucrez de la o vreme: La Projection.
Alchimist și sexolog avant la lettre, Dom Antoine-Joseph Pernety nu doar a existat, dar a fost un polymathe, unul din acei erudiți de dinainte de Revoluția franceză cu știința stufoasă și ludică, călugăr benedictin preocupat de alchimie și imagologie, aventurier și pornograf pitit sub simboluri, explorator (l-a însoțit pe Bougainville în expediția care a ajuns pe insulele Malouines/Falklands) și care s-a stabilit în cele din urmă în Avignon (pe atunci o enclavă papală), unde a fondat secta Iluminaților și unde în timpul Revoluției practica în ascuns o ciudată alchimie sexuală, manifestată prin elaborate ceremonii colective.
Ne-a lăsat, printre multe și minunate cărți și studii, un “Journal historique al unui voyage în insulele Malouines între 1763 — 1764 pentru a pune bazele unei colonii, a studia strâmtoarea Magellan și a stabili un comerț cu Patagonii” (2 volume, 1769).
Despre Iluminații din Avignon și împerechierile lor colective – mai multe în viitorul roman, din care am pus aici primele două capitole :
“La projection”, roman érotico-alchimique – un teaser de deux chapitres…
(Scenele de pornografie erudită nu încept decât în cap. III…)
Cf. și
Alchimie și retenție seminală
https://cabalinkabul.com/2014/07/13/alchimie-si-retentie-seminala/
și același text în franceză:
Alchimie et rétention séminale :
https://cabalinkabul.com/2013/02/19/alchimie-et-retention-seminale/
și
Comment chasser et assaisonner le pingouin tout en pratiquant l’alchimie sexuelle…
In expediția cu Bougainville, bunul benedictin Dom Pernety descoperise că și animalele pot avea rău de mare. Notează conștiincios că în largul coastelor Patagoniei, răul de mare a făcut să moară, din menajeria vasului, probabil vărsând de panică, un țap, două oi și trei vaci.
Ne mai explică folosirea culinară a pingului, precum și modul de a-l vâna, care e următorul:
“La sud-est de Malouines, pe Insula Arsă, hălăduie un număr prodigios de pinguini. Ni se întâmpla să ucidem cu sutele, punându-le apoi măruntaiele la sărat.
“Pinguinul rage ca un măgar. Se poate ucide cu un ciomag sau un băț. Când te apropii, pinguinul te privește aplecând capul mai intâi pe o parte, apoi pe alta, ca și cum ar râde de tine șușotind ironic: “ah, le beau Monsieur que voilà.”
“Este momentul în care îl pocnești cu bățul în cap, iar în felul ăsta poți omorî cu zecile, aproape fără efort. Nu le e frică, iar dacă fug, aleargă ca niște gâște.
“Carnea lor e neagră și are gust de vânat; e la fel de bună ca cea de iepure sălbatic.
“In schimb, argila din insulă nu este bună deloc. Am încercat să fac un bust al lui Ludovic al XIV-lea, dar fără succes.
“Aeroul este excellent pentru a practica erotismul alchimic.”
Voilà: dincolo de atâtea prețioase informații asta mai e și ceea ce numesc avoir du style!…
One Response to Cum se vânează pinguinii, în vreme ce practici alchimia sexuală…
Probabil părintele dăduse peste cap prea mult vin şi nu mai simţea nimic, dacă i s-a părut bun la gust pinguinul.
Căpitanul şi doctorul de pe Belgica, în ciuda greutăţilor şi foamei din timpul iernii antarctice, erau îngroziţi de ideea de a mânca pinguin. Au spus că e un fel de combinaţie între carnea de vită, cod împuţit şi raţă friptă, coapte împreună în sânge şi ulei de ficat de cod.