Maps to the Stars (2014)
De: David Cronenberg
Cu: Julianne Moore, Mia Wasikowska, John Cusack, Robert Pattinson, Olivia Williams, Sarah Gadon and Evan Bird.
Cronenberg a vrut să bage in filmul ăsta toate temele lui, toate-toate-toate, fără să lase nimic afară, totul: sex, violență, incest, disperare, schizofrenie, ură, slăbiciune, infirmitate rea și răzbunătoare, oroarea familiei, pretenția Hollywoodului, goliciunea celebrităților, prostia ce merită pedepsită.
Rezultatul e un film compact si hiper-jucat, cu actori excepționali, dar care nu captivează, pentru ca știm si așteptăm toate clișeele si de fapt tot ce așteptăm este monstruoasa și juisanta descărcare de violență finală. Nici nu e un film de fapt, este Cronenburg care își încheie socotelile cu toți psihoticii de la Hollywood și cu oribila lume artificială de acolo.
Film plin de aluzii si trimiteri si chei cinematografice, unde Julianne Moore preia partitura lui Bette Davis din All About Eve al lui Joseph Mankiewicz, insa o Bette Davis fara frânele cenzurii de atunci, drogată și odioasă, care se culcă din plictiseală cu iubitul secretarei și dansează extatic cand moare copilul rivalei sale.
Unele aluzii cinematografice sint iritante, precum toate aparitiile de copii morți cu trimitere la Shining al lui Kubrick.
Adolescenta aia, îngerul ars pe fața al razbunarii, Mia Wasikowska, care nu de mult a jucat Albă ca Zăpada, e înspăimântătoare prin modul implacabil in care face să simți că se va răzbuna temeinic. In realitate, toate personajele sint odioase, de la copilul vedetă de cinema îngâmfat insuportabil la 13 ani, pana la tatăl, escroc terapeut la modă cu părul cănit si discurs soporific.
E un film, însă, decalat, care aparține mai degrabă anilor 1990… Întreaga indigestie psihanalitică nu-și mai are locul astăzi, nici măcar la Woody Allen nu ne mai face să rîdem, iar ca sa o iei în serios pe fundal de violență iti cere un foarte mare efort. De văzut doar în lipsă de altceva… Un film mai ales pentru fanii lui Julianne Moore. Rolul pentru care a primit premiul de interpretare feminină la Cannes… Francezii sînt una din ultimele nații care încă mai cred în psihanaliză.
Cf. un alt film recent cu Julianne Moore:
“Don Jon” – “Thanks for sharing” : pornografie si amor in cinematografia contemporană…
și:
Leave a Reply