The Two Faces of January – frica bine distilată
De: Hossein Amini
Cu: Viggo Mortensen, Kirsten Dunst, Oscar Isaac
Filmul bine făcut se vede din scenariu, din intro, din cârlig, the hook, scena inițială făcută să-ți capteze bunăvoința și să nu ți-o mai lase și s-o transforme în tulburare, scena care îți plasează filmul, îți arată genul lui, tonul, culoarea și care sînt personajele. Care sînt cei pe care sîntem ghidați să-i numim răi și buni, să ni-i băgăm sub piele, să fim răvășiți când răul se arată bun, iar bunul rău (asta cu bunul ce se-a arată rău se întâmplă mai des, ca în viață).
The Two Faces of January face asta din start și o face forte bine. Regizorul, Hossein Amini, e de fapt scenarist la origine și asta se simte imediat: nu există nici o singură scenă inutilă în acest prim film al său, mașinăria e funcționează perfect, decorul e magnific.
Decorul e Grecia anilor 1960, cea situată între Zorba și colonei, cu sărăcie exotică, vin ieftin, măgăruși și babe etern îmbrăcate în doliu. Decorul din Magus al lui John Fowles (unde personajul magnetic al magului e limpede Aleister Crowley). Și aici, personajul, tânărul aventurier (Oscar Isaac) devenit ghid turistic în Grecia, cade sub șarmul malefic al unui cuplu de cvadragenari americani eleganți și bogați (Viggo Mortensen, Kirsten Dunst). N-am citit romanul Patriciei Highsmith pe care se bazează scenariul, însă e limpede că aici tânărul e atras de atît de femeie cât și de bărbat… de frumusețea ei coaptă, în vreme ce bărbatul, cu insuportabila lui eleganță dură și rezistența cinică la băut perpetuu îi devine guru și tată în același timp.
Relația e nesănătoasă, iar triunghiul derapează deja înainte să înțelegem că ceva e în neregulă cu cei doi și că acest cuplu pe fugă e de fapt malefic și va declanșa implacabil o catastrofă ieșită din tragediile antice.
Hossein Amini creează o atmosferă à la Hitchcock, mai ales prin felul în care filmează și prin alegerea lui Viggo Mortensen, un actor excepțional, care știe să stârnească panică doar mijind tăcut ochii. (Cel din A History of Violence al lui Cronenberg, desigur.)
Thriller perfect, fără altă pretenție decât aceea de a transmite bucuria lucrului bine închegat. Toate ingredientele genului sînt acolo, inclusiv urmărirea finală. Film ce dă plăcerea aceea calmă a cocktailului banal și arhicunoscut, dar compus perfect, scuturat și servit cum trebuie. Cine s-a săturat de amestecuri pretențioase și bâhlite va aprecia simplitatea mixturii oneste.
Despre Aleister Crowley:
Dumnezeu e chel – un alchimist britanic, Leonardo Sciascia, și secretul refuzat de Mussolini
Despre altă relatie nesănătoasă de tip tată-fiu între un guru și discipolul său
“The Master”- o manipulare fără sfarsit…
http://cabalinkabul.com/2013/03/17/the-master-o-manipulare-fara-sfarsit/
2 Responses to The Two Faces of January – frica bine distilată
[…] atât de bine la ecranizări hitchcokiene. Tot pe o carte de-a ei se bazase și thrillerul The Two Faces of January, cu Viggo Mortensen și Kirsten […]
[…] a primit Oscar de Best Movie în 2016. Pe Viggo Mortensen l-am mai văzut recent în minunatul The Two Faces of January.) . Netflix și privatizarea artei Așa, dar ar fi fost și mai grav dacă premiul cel mare […]