• Image

     

    PSYCHOLOGIES: Ce emoții îți aduce scrisul?

    DAN ALEXE: Chin. Chin îmi aduce, căci nu vine niciodată când vreau și când îl caut. Eu nu am darul altora de a mă așeza la un birou și de a înșira cuvinte. Scriu puțin și când îmi vine de la sine, în general în crâșme sau în tren. Îmi trebuie lume împrejur, dacă se poate zgomotoasă. Când se apropie șirul de vorbe, sunt niște semne, o stare premergătoare. Tehnica e atunci să scoți hârtia sau computerul și să scrii… M-am blestemat de câte ori mi-a venit transa și nu aveam ceva la îndemână: suporturi de pahar de bere, sau șervețele sau o margine de ziar… E o stare care vine și pleacă singură, indiferent că scrii sau nu. In privința asta are ceva erotic, da… Sau așa or fi simțit și profeții ăia cu bale când vorbea ceva sau cineva prin ei… După ce ai scris, trebuie să pui deoparte și să recitești a doua zi. Cel mai des, ți-e rușine de ce vezi și rupi sau ștergi repede. Mi s-a intâmplat însă și să fiu traversat de expresii și îmbinări de cuvinte pe care nu le-am mai recunoscut a doua zi și, pentru că mi-au dat piele de găină, le-am păstrat. Pielea de găină e un alt criteriu, da.

    PSYCHOLOGIES: De ce proză erotică?

    DAN ALEXE Pentru că numai sexul și moartea merită scrise. Și banii, însă banii nu sunt o pulsiune primară, ci doar îți permit să cumperi sex sau moarte. Apoi, doar sexul și moartea permit nesfârșite coregrafii și structuri narative care, deși repetitive, funcționează hipnotic, ca straturile unei holograme. Apoi, știm de la Platon că limbajul e dominat de Eros.

    PSYCHOLOGIES: Ce rol are umorul în scris, în comunicare?

    DAN ALEXE: Rolul fundamental al ambiguității. Adevărata comunicare, cea bazată pe complicitate, e construită pe ambiguitate aparentă, or ambiguitatea nu poate fi reprodusă decât prin umor. Codurile simple ale onestității abuzive nu oferă decât o comunicare primară. De aceea umorul nu își are locul în religie decât sub forma excepțională a carnavalului. Umorul e transgresiune. Transgresiunea, în sex, ca și în literatură, constituie un liant extrem de puternic. Transgresiunea împărtășită, teatralizată, cea care te face dependent de o persoană așa cum un mecanism teatral dat e dependent de un anume actor. Nu oricine poate juca orice rol. Majoritatea jucăm roluri greșite în piese rău scrise. Doar umorul ne menține aparența sănătății mintale.

    PSYCHOLOGIES: Povestește pe scurt o întâmplare plină de adrenalină din Afghanistan.

    DAN ALEXE: Câteva din cele mai suculente sunt în volum. Voi spune doar cum, într-un sat paștun din sudul tribal unde fusesem abandonat împreună cu un coleg jurnalist britanic de un șofer ce mestecase prea mult betel halucinogen și pierduse volanul mașinii (pentru că era din lemn sculptat, îl demonta și lua cu el de câte ori iesea din mașină, pentru a nu-i fi furat), după ce am refuzat politicoși propunerea de a fi răpiți de formă și de a împărți cu gazdele banii de răscumpărare (am reușit să-i convingem că nu valoram mare lucru), am fost lăsați să așteptăm, timp în care auzeam dispute în conclavul satului. Când s-a încheiat, în lungile secunde în care s-a deschis ușa pe niște fețe severe, am avut timp să ne revizuim grăbit karma… ca să auzim că tribul face o petrecere cu dar de despărțire pentru noi. Darul erau doi băieței cu unghiile făcute și la mâini și la picioare, care dansau placid-obscen și care erau oferiți așa cum ți se oferă în alte părți o pătură în plus peste noapte. Din fericire, refuzul politicos era așteptat și nu a stârnit decât un rânjet formal și cunoscător: se așteptau la refuz, însă ei își făcuseră datoria de gazde ospitaliere.

    PSYCHOLOGIES: la ce e bună literatura? De ce să mai citim ficțiune?

    DAN ALEXE: Ca să găsim reconfirmarea că sîntem vorbiți de limbă și că adevărata literatură te marchează așa cum ai fi vrut tu să marchezi limba dacă raportul de forțe între om și Logos era altul decât cel rânduit.

     
     
  •