Image
William Hogarth: “A hack, desperate for money”/Ziarist disperat după bani  (1737)
—
Jurnaliștii (the hacks) au iubit întotdeauna plocoanele. Aaahm… ce vremuri când ziariștii acreditați la UE primeau la summit-uri ceasuri, șampanie, lectori mp3 și acces nelimitat la bufet.
.
Britanicii lui Tony Blair, în președinția lor a UE, au pus capăt acestui frumos obicei, pretextând mincinos că respectivele fonduri destinate îmbunării presei vor fi folosite de acum înainte în finanțarea luptei anti-Sida (cititorul tensionat se așteaptă să o dau aici în bară ca fostul ministru Barbu… Să aștepte).
 .13878181052546145254_tricou
Sigur că mentalitatea pomanagiilor din presă a fost întotdeauna aceeași, cum o spunea și Dr Johnson :
“If you see a hack jumping out of the window, jump after him… It means there is money there…”
(Dacă vezi un ziarist că se aruncă pe fereastră, sări după el; înseamnă că sînt bani acolo.)
.
Așa că Mirel Palada, purtătorul de cuvînt al lui Ponta, a oferit ziariștilor acreditați la guvern tricouri… Unii le-au refuzat indignați. Unde a fost eroarea fatală a lui Palada? Sigur că mercenarii ăștia din presă, care își petrec diminețile în pat, flămânzi și plănuind deja cum vor combate mahmureala de a doua zi, sigur că ar vrea și ei un tricou de îmbunare… Dar cu letraj de computer și albastrul ăla atroce?
.
Ts, ts… Bad PR, Mirel. Bad PR.
—