“La Vénus à la fourrure” (2013)… Polanski… cu nevastă-sa, Emmanuelle Seigner, si Mathieu Amalric.
Polanski a făcut o bijuterie din ceva care, transpus pe ecran, risca să fie un dezastru absolut.. o piesă cu doar două personaje, dintre care unul e nevastă-sa…
Venus in Fur, piesa de pe Broadway a lui David Ives, adaptată după nuvela lui Sacher-Masoch, nu trebuia, a priori, să funcționeze pe ecran. Convențiile teatrului nu merg atunci când sînt mărunțite de cele reductoare ale montajului de cinema, cu excepția cazurilor uluitoare, purtate de actori rari, cum a fost “Vanya on 42nd Street” (1994), cu Julianne Moore, sau “Dogville” al lui Lars Von Trier.
Polanski insuși a fost foarte inegal în utimele două decenii, iar muza lui Emmanuelle Seigner, mai tânără decât el cu 33 de ani și mai înaltă cu 33 de centimetri, joacă in general, la rândul ei, haotic și forțat… Emmanuelle Seigner e de fapt o fantastică actriță de teatru, asa cum am văzut-o în uluitoarea piesă, la Teatrul Montparnasse Fernando Krapp m’a écrit une lettre… cu monstruosul Niels Arestrup.
Or, tocmai pentru că ea e actriță de teatru funcționează acest film de nișă, făcut pentru un public francofon câștigat dinainte. La urma urmei, francezii au inventat pornografia, prin marchizul de Sade, inventând apoi ceva cu un potențial creativ mult mai puternic : erotismul, iar în sec. XX, sub influența combinată a suprarealismului și psihanalizei – reflecția asupra erotismului.
Georges Bataille si Klossowski mai întâi, Deleuze și Foucault mai recent au puricat sexul sub toate încrengăturile lui : sex și text, sex și putere, sex fără text și discurs sexualizat… “L’assimilation du plaisir au sexe est désormais dépassée“. Foucault descompune “structura tradițională a plăcerii”, iar Bruckner – Finkielkraut pun o grilă pe Noua Dezordine Amoroasă.
Reflecția franceză asupra sexului a dus la o întreagă literatură erotico-intelectuala unde violența nu e doar (porno)grafică, precum la Henry Miller, ci la Georges Bataille are de-a face cu oroarea metafizică și pulsiunile cele mai incontrolabile, în vreme ce Klossowski decodifică sexul urmând complicate grile teologice. Cu totii au scris despre romanul hipnotic al lui Sacher-Masoch. Leopold von Sacher-Masoch, autorul romanului Venus im Pelz, a negat toată viața că pulsiunile sale ar fi avut ceva nenatural. Era supărat că psihiatrul Krafft-Ebing îl transformase în exemplu perfect a ceea ce avea să devină modelul masochistului (așa cum numele Marchizului de Sade a ajuns să desemneze tendințele contrarii : sadismul). Deleuze e însă cel care a expus faptul că în realitate nu există niciun fel de complementaritate între sadism și masochism. Inspirația lui Sade e mecanicistă și instrumentalistă. A lui Masoch e de natură culturală și estetică. Masochismul apare atunci când simțurile sînt stârnite de obiecte de artă.
Pe acest fundal de erotism erudit frantuzesc Polanski filmează piesa de pe Broadway a americanului David Ives, care pusese in scenă, cu doar două personaje, relația tulburătoare, degradantă, violentă, a lui Sacher-Masoch cu Wanda…In piesa si in film, Wanda e naiva actriță instinctivă, creatoare și aparent incultă, care știe despre Venus in Fur doar că a fost un hit al lui Velvet Underground (cu shiny, shiny boots of leather)… Mathieu Amalric e regizorul profund tulburat afectiv, care o audiționează și e subjugat de ea… un om fragil, pe cale de a se logodi cu o plicticoasă burgheză și care are un cățel botezat Derrida (deși Wanda, încercând să ghicească, spune mai întâi : Bourdieu)
Cod cultural peste cod cultural, totul penetrat de aura de sexualitate sulfuroasă și nesănătoasă a lui Polanski însuși, filmul va funcționa cu greu (sau deloc) în alte culturi… (subiect fascinant în sine : cum ar fi oare să îți imaginezi o scenetă în care Tagore citește Marchizul de Sade… sau Sacher-Masoch?…)
Velvet Underground : Venus in Fur
Shiny, shiny, shiny boots of leather
Whiplash girlchild in the dark
Comes in bells, your servant, don’t forsake him
Strike, dear mistress, and cure his heart
—
Despre Klossowski, cf. si :
Criza economică explicată prin sex…
Despre Georges Bataille :
One Response to “Venus im Pelz”/ “La Vénus à la fourrure” (Venus cu blăniță) – Polanski, masochism si teatru erotic erudit…
[…] vreun „negru”, „ghost writer” (am văzut în filmul cu același nume, Ghost Writer al lui Polanski, ce se poate întâmpla cu aceia). Aici discutăm doar produsul final: cartea. Ei bine, simplitatea […]