Statuia Europei în fața Consiliului European din Bruxelles…
.

Pana si eurofanaticii care se delecteaza discutand meritele Tratatului de la Lisabona sau arcanele Politicii Agricole Comune si care stiu sa recite cu ochii inchisi toate siglele si acronimele UE (PAC, TACIS, EFTA etc…) prefera sa pretinda ca ignoră originea numelui însuși de “Europa”. Mitologia Greciei antice ne spune ca Europa era o tanara feniciana, o levantina, o straina asadar, care, sucindu-i mintile lui Zeus cu nurii ei, l-a facut pe stapanul tuturor zeilor sa i se arate sub forma unui enorm taur alb, care a rapit-o pe sfioasa fecioara si… s-a unit cu ea intr-o maniera de nedescris in limbaj uman.

Nu e numai o fantezie erotico-greceasca, ci un adevar mitologic. La urma urmei, cladirea Consiliului European din Bruxelles, unde au loc majoritatea reuniunilor ministeriale ale celor 28 si unde se discuta, de pilda, cotele de lapte, e impodobita la intrare cu o statuie care o reprezinta pe aceasta Europa calarind lasciv un taur din fier forjat.

Originea levantină, semită, a Europei are o evidentă realitate cultural-istorică, nu doar mitologică. Dincolo de interpretarea etimologică grecească a numelui Europa (Cea cu Ochi Frumoși), Europa nu poate fi separată de semitul (ebraicul) erev: apus, occident, vest, seară – ערב.

Erev, da, ca în ebraicul erev tov, ereb taib. Erev, scris cu ‘ain inițial, este aceeași rădăcină ca în arabul *gharb-, cu același sens de apus, occident. De aici: Maghreb, occidentul în arabă. Ebraicul Erev, Maghreb și Europa sunt așadar înrudite. La urma urmei, grecii și romanii știau cât datorează Levantului, iar literele înseși pe care le folosim azi, cele latine și grecești, descind direct din alfabetul fenician, lucru recunoscut de greci în felurite mituri.
.
Frontierele Europei

O alta chestiune evitata de eurofili este cea a frontierelor Europei. De-a lungul ultimului mileniu, europenii s-au hacuit reciproc cu inversunare, iar dupa Revolutia Franceza au tot continuat sa caute sa defineasca esenta identitatii europene, dar nimeni nu a stiut vreodata sa traseze hotarele Europei.

Truismul cel mai repetat este : Europa incepe acolo unde sfarseste Asia. Dar unde e asta? Unde este regiunea in care cele doua continente se topesc unul in celalalt? Exista oare o zona cenusie unde Europa nu mai e europeana si unde Asia abia incepe, pe nesimtite? Acum mai bine de un deceniu, Consiliul Europei, reunit parca dinadins la Istanbul, a incercat sa defineasca granitele continentului. Din pacate, criteriile acceptate atunci s-au dovedit atat de vagi, incat situatia a devenit si mai complicata.

Daca in vest criteriile sunt simple, Europa sfarsindu-se de la sine acolo unde e oprita de Oceanul Atlantic, in schimb in est e nevoie de mai multa fantezie – sau de incapatanare – pentru a trage o limita clara. Daca rusii sunt europeni, atunci Europa se intinde pana la Vladivostok si acopera toata Siberia si ceea ce traditional se numeste Asia Centrala. Unii au vrut sa introduca elementul crestin in definirea Europei. Altii, precum filosoful francez André Glucksmann, au dat o definitie mai larga: “in Europa intra elemente mult mai importante decat credinta in Cristos: scepticismul Iluminismului sau chiar militantismul ateu”.

Ba chiar, s-ar putea spune, si Islamul : daca acceptam definitia aprobata de Consiliul Europei (Europa se opreste la Muntii Urali, la Caucaz si la Marea Caspica), atunci Kalmîkia si Cecenia fac parte din Europa, dar Georgia si Armenia nu!…

Apoi trebuie luate in seama si vocile celor care cer ca Israelul sa fie considerat a face parte din Europa… la urma urmei e vorba de o țară creata de coloni europeni exact pe acele ţărmuri pe care traia Europa, fata unui rege fenician, inainte de a fi dusa in tropot taurin catre bârlogul nuptial care avea sa devina continentul nostru. Oricum, oare cati din eurocratii si turistii care trec zilnic prin fata statuii fecioarei cu taurul, din poarta Consiliului European, stiu ca la originea Europei se afla o imperechere impotriva firii?…

 —