- Scoopette, manta religioasă
- Fotograful vânător-culegător
- Analiștii sectei lui Deep Throat
- Scoopette, manta religioasă…
In jungla neexplorata antropologic a aglutinãrii jurnalistice din Bruxelles, „capitala Uniunii Europene“, traieste si vîneazã, cu metode situate dincolo de morala umanã, o specie aparte: cea a ziaristei de tip „scoopette“.
Scoopette – mai ales cînd vine din Est – e o creatura foarte primejdioasa; lipsita de orice morala, ea poate flirta cu nonsalanta criminala, gîngurind adorabil o engleza aproximativã dar obtinand interviuri exclusive cu oficialitati de obicei inabordabile, care au crezut ca citesc pe buzele umede de rouă exotică promisiunea unui cast abandon extradiegetic.
Scoopette e letalã pentru ca prezinta aparenta functionalitatii profesionale. Scoopetteidentifica, de pilda, numele institutiilor europene, dar suplineste cunoasterea functionarii lor printr-un zîmbet carnasier insotit de puf mitologic pe antebrate si pîlpîit virginal din pleoape date cu albastru.
Scoopette – prădătorul cu iPad si zîmbet letal…
- Fotograful vânător-culegător…
In Bruxelles, orasul cu cea mai mare concentrație de jurnalisti pe metru patrat de crîșmă, dupa Washington, etnologul poate lesne sa judece in mediul lor natural comportamentul diferitelor încrengãturi din media.
Tribul cel mai usor de identificat, dar si cel mai exclusivist, e cel al fotografilor. Acestia sint si cei care triseaza cel mai mult, pentru ca, pe lîngã faptul ca reusesc sa-si treaca abonamentul la sãlile de fitness drept cheltuieli profesionale, isi mentin imaginea prin procedee nedemne, cum e cel de a fugi în treninguri mulate prin parcurile din jurul institutiilor europene. Din cînd în cînd se opresc și se fotografiază intre ei.
Tehnica de supravietuire in faţa acestor prãdãtori e simplã si eficace, insã necesita stapanire de sine. Primul pas constă in criticarea subtila, în public, a bijuteriilor sau tatuajelor lor etnice, stiind mai ales ca acestea din urma sint indelebile…
La vînătoare de fotografi
Asemenea celor care lucreaza pentru rubrica de necrologuri si care scriu dinainte, lenes-anticipativ, biografii funebre ale personalitatilor inca in viata, unii isi prepara in carnetele fraze exclusive de la strategi militari anonimi din NATO despre invadarea Iranului sau despre preferintele imposibil de formulat in public ale inaltilor functionari europeni in legatura cu cine ar trebui sa reprezinte România la Bruxelles.
One Response to Despre diversele încrengături ale speciei jurnalistice…
Savuroasă sintagma “abandon extradiegetic” …
Am a mulţumi!