Bruxelles – mic ghid culinar (work in progress)…

 

Un foarte-foarte sumar ghid culinar (work in progress,  il voi completa) pentru cei in trecere prin Bruxelles și care stiu deja ca aici gasesc cea mai buna ciocolata si cea mai buna bere din lume. Cele mai bune. Punct. Period. Parol.

.

In primul rînd, sa clarificăm niște mituri privind fructele de mare si cartofii prăjiți.

.

Toate scoicile mâncate în Belgia sînt de import. Belgia nu are crescatorii de moluște, iar pe plajele sale line si nepietroase vietățile astea nu au de ce se lipi, asa ca toate fructele de mare din bucătărie națională sint importate din Franța (cele mai multe) sau Olanda (cele mai bune).

.

 Cartofii

Belgia își disputa cu Franța gloria de a fi inventat cartofii prajiti, insa adevaratii si bunii cartofi nu pot fi găsiți la restaurant, ci in acele gherete si camionete, unele ambulante, unde cartofii sint tăiați si facuti pe loc. In restaurante, în schimb, les frites sint facute dintr-o pastă de cartofi ca un cârnat, tăiat apoi in bucățele regulate si ținute congelate.

.

Prima regula absoluta: de evitat toate (TOATE) restaurantele atragatoare, cu interior splendid, de pe stradutele din centrul vechi istoric, unde sint Grand Place si Manneken Pis… Ca in orice cartier turistic din lume, crasmele de acolo sint doar capcane de turiști, practicand ceea ce se numește pompos “cuisine d’assemblage”… adică tot ce ti se aduce la masă era deja gatit de niște traiteurs, inclusiv piureul, si… asamblat la fața locului.

.

Bun, sint vreo doua relativ bune si acolo, desigur, pentru ca oricât s-ar strădui proprietarii marocani si greci ai acelor “restaurante belgiene” tot nu pot uniformiza totul:

Vincent, rue des Dominicains, cu interior vechi magnific, unde se intra prin bucătărie (ceea ce în România ar fi interzis din pretinse motive de igiena UE) si Aux Armes de Bruxelles, la câțiva metri dupa colț.

.

L’américain este carne de vita tocată, cruda, cu mirodenii, ierburi, ou si eventual ceapa tocată. Ceea ce prin alte părți se numește steak tartar. Nimeni nu știe de ce-i spune américain.

.

In câteva cafenele de la talciocul zilnic (Marché aux Puces, Place du Jeu de Balle) se serveste si haché, un amestec de vită si porc crud, tocate împreuna. Cafeneaua mea preferata e la Clef d’Or, care da chiar in talcioc. Deschisă de la 5 dimineața pentru profesioniști talciocului, atmosfera e galagios-prietenoasa iar prețurile democratice, la nivel de Europa de est. In weekend vin moșulici din cartier care cânta șansonete și șlagăre vechi (cf. poza).

.

Anghile cu sos de hasmațuchi, o autentica specialitate belgiană. Cele mai bune se fac intr-un bistrou familial unde nici nu-ti vine sa intri, genul cu câteva mese de plastic si față de masa din hârtie :

La Bonne Humeur, 244 Chaussée de Louvain.

Tot acolo, excelente scoici (se mananca numai din toamna pina in primavara, iar turistii tot timpul anului) si calcan (sole sau turbot, in funcție de dimensiuni).

.

Chiar vizavi:

Star of India, unul din cele mai bune restaurante indiene din Bruxelles.

.

Steak de cal…

Desi sint mai putin mancatori de cal decat francezii, multi belgieni consuma inca si astazi in mod regulat steak-uri de cal. In jurul abatorului de la Anderlecht sint câteva restaurante nepretentioase, care servesc excepția cal.

.

In orice restaurant turcesc de pe Chaussée de Haecht.

.

In sfarsit, pentru o adevarata experiență culinară belgiană trebuie iesit un pic din oraș. In satul Beersel, in mahala, lângă Linkebeek, restaurantul familial De Drie Fonteinen (Trei Fântâni), vizavi de biserica satului, oferă toate cele belgiene de mai sus intr-un cadru țărănesc autentic. Sîntem deja in Flandra. Duminica trebuie rezervat – tot satul mănâncă acolo. Restaurantul e si braserie, fabricând propria sa bere gueuze (bere acră si amara, zero continut de zahar, specialitate de Bruxelles), De Drie Fonteinen, una din putinele gueuze inca autentice.

.

In schimb, a trecut mai bine de un deceniu de cand cafeneaua din toate ghidurile turistice, La Mort Subite din centrul vechi, celebra odinioară, nu mai fabrica decât o gueuze care e un fel de sirop, pentru turiștii ce constituie clientela sa aproape exclusivă…

—-