Atiq Rahimi, scriitor si cineast afgan ajuns in Franța in anii 1980 si care in scurtul său roman Pământ și Cenușă (Earth and Ashes, 2000, o nuvelă mai lungă, de fapt), Atiq așadar reușise un tur de forță, un nou stil narativ: un roman scris in întregime sub forma interpelării cuiva… Naratorul nu se exprima decât la persoana a doua: “Te-ai oprit la marginea drumului… Te-ai uitat, dar nu venea niciun camion” etc…
Un film turnat in Maroc (insa foarte credibil vizual in privința decorurilor), dar care nu o să ruleze niciodată in Afganistan, une e presupus a se petrece. Nu doar pentru ca se sugerează sex, ba chiar sex plătit, însă actrița e iraniană si nu se poate lepăda de enervantul ei accent de Teheran. Desi limba, in Iran si Afganistan, e aceeasi, afganii nu ii suporta pe snobii de iranieni care ii privesc de sus. E ca si cum un film presupus a se petrece in Moldova, pe la Orhei, ar avea ca eroină o actriță cu accent bucureștean. Cunosc oameni care ar ieși din sală hohotind.
Merita insa văzut. E un nou soi de orientalism, practicat de oameni care vin de acolo.
—
3 Responses to Erotism trist in Afganistan : Pierre de patience (Atiq Rahimi)…
http://www.youtube.com/watch?v=LTRmnYuyc-I
versiune integrala
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/20/erotism-trist-in-afganistan-pierre-de-patience-atiq-ra… […]