Dat fiind că, aparent, Cărtureștii sînt oleacă debordați de la câtă lume s-a înscris la prima seară, Cabala la Kabul se mai proiectează o dată. Cine n-ajunge la prima proiecție de la Carturesti poate veni la cea din 4 martie în Dianei patru….
Din fișa tehnică (filmul a rulat mult timp în săli de cinema in Franța si Belgia):
“Dan Alexe a știut sa ilustreze cinematografic sufletul evreiesc, precum in acea zicală: unde sint doi evrei sint trei opinii contrarii si tot atâtea sinagogi… Prin aceasta istorie orientală el ne arată un adevăr universal: viața ratată a unui cuplu forțat. După acest film nu mai vrem bancuri cu evrei.”
(Libération, Franța)
—
“Sinagoga din Kabul. Ultimii doi evrei afgani, retrași, fiecare in colțul lui. În acest “huis-clos”, o splendidă parabolă a poporului lui Israel: cei doi supravietuitori se dușmănesc cu o violență care ne face să uităm toate celelalte o mie si una de povești pe care ar fi putut sa ni le spună mirificul Afganistan.
La parter, “renegatul” Isaac le vinde musulmanilor amuletele sale magice. La etaj, căpcăunul Zabulon fabrică alcool de contrabandă, motiv pentru care a avut mult de suferit sub Talibani.
In rarele momente când părăsește sinagoga, camera regizorului nu filmează decât siluetele obsedante ale celor doi protagonisti… umerii descărnați ai lui Isaac, sau fesele gigantice ale lui Zabulon. Acest film care durează 86 de minute pare a trece pe lângă minunățiile exotice ale Afganistanului, moscheile, atmosfera de bazar, mirosul de pâine caldă. Regizorul se înfundă, nu? Eroare: cu incăpățânare el ne obliga sa ne concentrăm pe particular, sa respingem clișeele exotice și sa ne lăsăm atrași intr-un Afganistan mult mai natural decât ne-am fi asteptat…
Omul a petrecut ani de zile cu personajele si a învățat limba lor pentru a putea frământa partea intimă a locului fără a trece prin filtrul unui traducator sau ghid, filmând el insuși, si iata ca ne furnizează o poveste fals brută si imediată, o poveste in care totul pare naiv etalat, inclusiv greșelile de turnaj. Pînă și el, regizorul, se pune subtil in scena, deși mereu absent, întrucât se pune în spatele camerei, intr-o mise en abîme permanentă care îl lasă pe spectator sa judece singur.
In final, nici nu iti vine sa numește asta un « documentar » : e o farfurie zburătoare narativă, o operă literară aruncată in cinema…”
(Le Soir, Belgia)
“În sfarsit un film in care afgani ne fac să rîdem…” (Charlie Hebdo, Franța)
Llinkul spre dosarul primei proiecții, celei din Cărturești, cu povesti si poze :
Pe 3 martie, un alt film, tot despre o rivalitate in sacru, de asta dată în mediul dervișilor balcanici, la MȚR, despre care mai multe aici…
http://cabalinkabul.com/2013/02/16/•iubitii-domnului-dervisii-pe-3-martie-2013-orele-18-00-la-muzeul-taranului-roman/
—
Leave a Reply