
Să vedem însă ce ne aduce astăzi „gândirea” lui Ţuţea. Iată: Editura Humanitas a publicat – şi republicat, în multe ediţii, cu o prefaţă de Gabriel Liiceanu – o culegere de pilde ale fostului simpatizant legionar sub titlul: „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea“. E greu de imaginat o mai mare concentrare de obscurantism religios, biologism politic şi acrobaţii ideologice la limita fascismului. Care e oare ideea lui Ţuţea despre ortodoxie şi raportarea ei la modernitate? Aceasta: „O babă murdară pe picioare care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al Premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul Premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, el moare aşa, dihor“. Apoi, după ce ateii (sau, pur şi simplu, neortodocşii, pentru cine caută să urmărească cu atenţie) sunt trataţi drept jivine împuţite (ce altceva e un dihor?), Ţuţea vine cu următoarea definiţie înfiorătoare a antisemitismului: „Antisemitismul nu e o reacţie spontană a românilor, a germanilor, a polonilor, a francezilor, a americanilor, ci e provocat de evrei, prin exces. E provocat de ei, ca spaimă, crezând că-l previn“.
.
Avem, aşadar, aici un om care a fost atras de toate extremele, care în 1940 a ajuns înalt funcţionar în guvernul naţional-legionar şi care, o jumătate de secol mai târziu, ne transmite ca dovadă de înţelepciune convingerea lui că evreii îşi merită soarta. Inanitatea celor „322 de vorbe memorabile” este, într-adevăr şi din păcate, de neuitat, precum: „Shakespeare, pe lângă Biblie – eu demonstrez asta şi la Sorbona -, e scriitor din Găeşti”, sau „Eu nu contest poporului român că limba lui şi geniul lui intelectual îi permit să mute creaţiile speciei om la el acasă”.
.
În final, ca într-un joc de oglinzi, putem să-i acordăm un oarecare duh lui Ţuţea doar la rubrica „Balcani”, acolo unde el ne furnizează această scurtă definiţie: „Balcanii sunt curul Europei”.
—
25 Responses to Prizonierii lui Petre Ţuţea, bătrânul habotnic cu verbul dezlânat
nu stiu de nae ionescu, dar petre tutea e cu siguranta mult supraevaluat…delirul lui seamana cu fumul oracolului din delfi- atat de confuz, ca fiecare il intelege cum vrea; atat de paradoxal, ca ne lasa pe toti cu gura cascata, atat de ambalat in negarea bunului simt, ca devine o revelatie incontestabila…eu il vad ca pe un batran simpatic, usor ramolit, ale carui aforisme geniale contin tot
atata adevar cat un ceas stricat, care de doua ori pe zi arata ora exacta
adevăratul patriotism, ăla de Facebook, se dovedește citând în neștire răutățile lui Țuțea și platitudinile lui Paler.
dom’le, matale vorbesti real
va poftesc la un tratament care sa dureze vreo 13 ani, asa cum a avut parte si tutea, apoi sa ne explicati, tot cu cuvintele dumneavoastra, cum vedeti lumea si oameni din jur. ati luat cateva citate din tutea pe care le-ati prelucrat dupa bunul plac, dar ati ignorat alte citate care v-ar contrazice categoric teoriile. dar e opinia dumneavoastra si trebuie respectata, daca nu poate fi acceptata de cei mai multi. nu ati amintit de cioran, care spunea despre tutea ca e singurul om de geniu pe care l-a cunoscut. cu tot respectul, parca l-as crede mai mult pe cioran decat pe dumneavoastra.
Întâlnesc deseori oameni care iau ad litteram tot ca spune Cioran, inclusiv faptul ca vorbea meru depre sinucidere fara sa o faca vreodata, si care tind astfel sa uite ca Cioran era un maestru al paradoxului.
Deci asa se explica infioratorul paradox al lui Cioran, cum ca unii s-ar trage din alte maimute decat altii – . Ergo, Cioran – patruped bun, Tutea ….. rau. 🙂
Sabin, intreaba-l pe autor daca a produs mai mult decat un rahat pentru muste proaste cu acest …articol, pentru ca la urma urmei, cine este acest Dan Alexa? Un nimeni ce crede ca poate demola pe Tutea, Blaga, Emonescu, ba chiar de l-ar duce capul, ar cam intoarce totul cu susul in jos! Are un fix pe P.Tutea! Nu este prima aberatie pe care o produce despre acesta!
Grigoraș 🙂
Rau e sa fii prost, Grigoras. Ai in fata informatia clara ca Tutea era un imbecil lipsit de noima, dar tu faci smiorc legat de munca altora.
Cel mai mare sceptic in viata, in 1990, s-a inselat si in privinta lui Ion Iliescu: ”am încredere în Ion Iliescu, care conduce Frontul Salvării Naționale. Știam de multă vreme că el este speranța României.”.
Nu cred ca tot ceea ce a spus Cioran are valoare axiomatica.
Chiar daca suntem ”babe sau dihori”, daca pesimistul de serviciu a fost furat de mitul Ion Iliescu-salvatorul, de ce sa credem fara sa cercetam in cazul Tutea?
Unde anarhismul nu-i capabil să se sistematizeze, devine obişnuinţă.
De acord.
Si de aceea propun sa citam din “Nebunia lui Juvel”, Gabor B., Zavoranu, Iarna nu-i ca vara,…,
Nici o sansa.
O sa murim asa cum ne-am nascut.
PROSTI.
Nu-l poti aprecia pe Tutea decat cand L-ai gasit pe Dumnezeu, ori, se pare ca …nu e cazul la dvs.
Rodica te inseli, eu sunt religios si nu gasesc nimic de apreciat la Tutea. In special in faptul ca a fost legionar, iar fascismul in esenta nu numai ca e anticrestin, dar e anti religios si imoral in general. Tutea e un tip de poluare culturala care distrage atentia celor mai slabi cu duhul. PS: un tip de maladie spirituala al teistilor este “slava desarta”, adica mandria stupida pe care o poate avea o persoana care se crede superioara prin credinta sa.
Mărturisesc ca speram mult sa apară si un asemenea comentariu de la un credincios adevarat.
@dan alexe Ce intelegeti prin credincios adevarat ?! Pentru ca e cam superficial – ciudat cum va demonstrati superficialitate atat de banal, tocmai d-vs, care doriti sa pareti atat de profund (sic!) – sa categorisiti astfel o persoana dupa doar doua-trei fraze pe care le-a scris. Oricum, printre multe altele credinta este o glasuire a faptelor, a rodirii bune si nu galceava vorbelor, asa ca n-ati nimerit-o nici aici ! In plus, Tzucu se autodefineste ca fiind religios, ceea ce, in niciun caz, nu este sinonim cu credincios (ati comis-o si aici !). Diferentele sunt multe si de esenta. Doar cu una singura va exemplific : religia se invata, credinta se traieste. Asa ca marturia d-vs este mincinoasa. Si stiti cine este tatal minciuni, nu ?! Q.E.D.
Dan, acele citate exista in cartea publicata de Humanitas? Nu de alta, dar as putea sa ma adresez unor organe competente pentru ca “decat justificare ucidere evrei” la domnul Liiceanu….
Inainte de claritatea ideilor sau, mai curand, a sentintelor, va remarc agresivitatea stilului (este al doilea si probabil ultimul articol pe care vi-l citesc. am fost curios sa aflu cine sunteti dupa ce un prieten mi-a trimis ce ati scris despre Radu Gyr ). Mi se pare ironic ca imitati, nu fara talent, si in buna parte, cred, involuntar, stilul de taur intelectual pe care il criticati cu pasiune. Problema este ca nu aveti suficienta greutate si, ca urmare, in comparatie cu ‘greii’ pe care incercati sa ii demolati, pareti mai curand un tauras. Desigur, au si taurasii rostul lor. Unii dintre ei devin tauri daca li se ofera ocazia.
‘greii’ pe care incercati sa ii demolati, ???- sunt doar pupincuristi legionari!
[…] Si despre Tutea “bătrânul habotnic cu verbul dezlânat” : […]
[…] Despre Tutea “bătrânul habotnic cu verbul dezlânat” : […]
Apropo de umanismul evreilor de-a lungul timpului: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=366271743546044&set=a.105673656272522.10361.100004896639680&type=1&theater
Stimate domn/tovaras D. Alexe. Trebue sa recunosc; esti primul ce-l sudui pe Tutea vazand cu ochii. Si ce ce nu.Asta-i democratia. Sa fie unul mai destept ca altul si amandoi…Evident ca or fii mai multi
dar nu-i stiu Ca nu sunt prea introdus; in ale clevetelii. Nu-ti place Tutea? Foarte bine. Nici mie Troski, ca un exemplu. Te-ai nascut in Romania; degeaba asa ca stai acolo unde esti acum si bucura-te ca poti fii comentat in tara de bastina scriind “capodoperele” mai sus eritate. Mai arunca lucruri urate… noi le primim si eventual tacem sau chiar suntem de acord cu cei ce comenteaza. Ce altceva mai bine de facut. Asteptam si altele
Mihai, explica-mi si mie cum e sa fii atat de mediocru si stereotipic in prostie. Referinta ta la libertatea de exprimare iti expune doar statutul de cimpanzeu grobian, de parca adevarul e conditionat de capacitatea de violenta a pupatorilor in cur de Tutea. Din nefericire pentru tine, da, traim intr-o democratie, unde nu-ti poti ascunde capul in curul patriotismului, ca sa te feresti de realitatea ca ‘marii ganditori’ ai nostri au fost multi niste mediocrii ridicati in slavi din cauza insularitatii care a durat jumatate de secol, si nevoia de a avea niste ‘valori’ chiar si dupa caderea comunismului.
Spor la laba intelectuala.
UNU: Dimensiunea socratică a unui intelectual este mai mult un mit; pentru oricine. Aruncarea de vorbe în vânt ca semințele în pământ și așteptând să iasă din ele juni viguroși la minte și neprihăniți la etică, demni să-ți recite cuvintele în ritualuri recunoscătoare, e o iluzie hazoasă. Asta despre așa zisă anvergură filozofică a operei lui Țuțea. DOI: Despre validarea intelectuală, morală, pedagocică prin suferință: Asta este trufie din partea celor trecuți prin dureri, iar trufia este atât păcât creștin, cât și rețeta sigură de eșec creativ; nu mai ai măsură, icnirile ideatice îți devin certitudini instinctuale, ești sclavul lor, un Faust orb. Și este un șiretlic slab al susținătorilor trufașului. Adică vezi Doamne, paravanele intangibilității idolului nu ar fi ridicate din motive umorale, ucenicii pictează pe ele sacralitati și tablouri concupiscente, la care ar trebui să vibrăm cu toții, fără crâcniri și ifose critice. Na, că nu o facem. TREI: Țuțea către Cioran: “Drama fără ieşire a timpului nostru se cheamă democratizare. A fost lichidată barbaria. Cirezile din stepa rusească s-au îmbolnăvit de iluminism. Ele aspiră să citească algebric fulgerele. Au poftă să negocieze, nu să distrugă. Şiretenie primitivă convertită în mesianism. Ce greaţă! Ce frumos ar arăta şi ce regenerator ar fi un cuceritor de tipul unui Gengis-Khan, care ar intra în oraşele din occident şi, după fiecare ispravă în stilul lui, s-ar retrage în bivuac.” Țuțea nu a fost (numai) legionar. Nici măcar (numai) naționalist, cu toate conotațiile imunde la care acest concept a ajuns în zilele noastre. El a fost un anti-democrat intrinsec prin tot ce a sorbit și regurgitat. S-a atașat în mod natural, ca printr-o lege imuabilă a propriei fizici, de mișcarea legionară, la fel cum s-a atașat spre sfârșitul vieții de mitul “geniului salvator al poporului român”, pe numele sau pământean Nicolae Ceaușescu. Ura sa față de Occident nu era atât naționalistă, cat disperată de prăbușirea speranțelor totalitare în vestul continentului nostru. O lume fără sclipirea săbiilor tăind în cei care nu se aliniau la iluminarea mistică a mesianismelor dictaturii i-a provocat silă și, în cele din urmă, frică. Dacă a avut un fir de care i s-au legat deciziile, acțiunile sale politice, panseurile, exaltarile, paradoxurile pleznitoare, acesta a fost.