Pentru cine s-ar întreba de ce Boris Johnson (în poză cu Erdogan), nu spune niciodată nimic despre Turcia, nu merge acolo, nu-l pomenește pe Erdogan, iar Turcia e inexistentă în discursul politic al actualului guvern britanic: în 2016, Boris Johnson a câștigat concursul și premiul de o mie de lire al revistei The Spectator pentru cea mai insultătoare poezea despre Erdogan care fute capre.
.
Ziegenficker… Futător de capre. Așa îl numise într-un show comicul german Jan Böhmermann pe Recep Tayyip Erdoğan, boss-ul de pe Bossfor.
La cererea lui Erdogan, Angela Merkel a permis deschiderera unei anchete penale împotriva artistului german, stârnind un mare scandal în legătură cu libertatea de exprimare, scandal care putea să-i fie mai dăunător cancelarei decât a fost criza refugiaților.
Ziegenficker (olandeză: geitenneuker) e o insultă frecventă adusă musulmanilor în unele țări germanofone și nordice.
Asasinatul (de către un islamist) regizor olandez Theo van Gogh obișnuia să-i numească pe musulmani: geitenneukers.
Iată micul poem, un limerick, al lui Johnson:
“There was a young fellow from AnkaraWho was a terrific wankererTill he sowed his wild oatsWith the help of a goatBut he didn’t even stop to thankera.”(Boris Johnson)
.
Adică, în modesta mea adaptare:
.
In Ankara un om în călduriFrecându-și mâna pe prapuriIși proiectă vulgara sămânțăÎn țapul cel făr-de dorințăSi inima făr’ de arsuri.
.
Erdogan NU ESTE un futător de capre
7 Responses to Ziegenficker… Erdogan = un f*tător de capre
Deci Erdogan nu se compara cu personajul foarte negativ din istoria asta: http://mentulaequine.blogspot.com/2012/09/speranta.html
Ahh, mentula equine, long time, no read. Tare-n verb, placut de citit, fara tiganii din simileasaca eas zice ca povestirile sunt copie curata la stramutatii din dealurile gorjului in Tirgu-Jiu din cauza exploatarilor de carbune. Tiganii erau pe la Buduhala, langa groapa de gunoi, vai de mama lor si a alora de la scoala numarul 3.
Surpriza placuta.
Uite și de la mine două variante:
I
Era-n Ankara un tânăr gagiu
Știut ca super labagiu
Până când s-o slobozit
De o capră sprijinit
Și nici nu s-a oprit spre-a mulțumiu.
II
Era un tânăr în Ankara
Care-a fost bun la laba-laba
Până când sămânța toată
A risipit-o într-o capră
Și nici nu s-a oprit să mulțămara.
Un tinerel in Ankara,
Stiut ca mare labagiu,
Intr-un sfarsit prinse o capra,
Si nici macar nu-i multumi.
In Ankara un gagiu,
Stiut ca mare labagiu,
Intr-un sfarsit prinse o capra,
Se slobozi, si nici macar ii multumi.
In Ankara, un gagiu,
Stiut ca mare labagiu,
Prinse o capra, o slobozi,
Si nici macar c-o multumi.
Era odat’ un flăcău din Ankara
Ce doar cu mâna își golea cămara.
Pânâ când, într-o capră, malahia
Și-o slobozi cu toată voioșia.
Apoi, ingrat, ridică ancora.