Image
Explicația progresului Occidentului si a depășirii culturale si tehnice a islamului de catre lumea creștină post-renascentista ține de statutul imaginilor în creștinism… In mod surprinzator, nici macar un islamofob notoriu cum e Bernard Lewis nu a văzut-o… Există așadar ceva adevăr in afirmatia că iluminismul, epoca lui Voltaire, scepticismul si progresul tehnic nu se puteau dezvolta, asa cum s-a întâmplat, decât in crestinism… numai ca explicația nu stă în natura creștinismului, ci intr-un accident istoric.
.
Accidentul istoric constă in aceea că în creștinism a învins tendința ideologică ce consta în tolerarea -ba chiar încurajarea- reprezentării vizuale a textelor sacre și, implicit, a corpului uman.
.
Cele trei religii monoteiste impartașesc la origine același set de tabuuri si interdicții. Vechiul Testament nu e altceva decât Torah iudaică cu unele adăugiri. Coranul se inspiră din ambele.
.
“Să nu-ți faci chip cioplit” este o interdicție la fel de severă la baza celor trei ideologii monoteiste. Interdictele sint aceleași, iar creștininii nu ar fi trebuit nici să facă statui, nici să se atingă de porc, animal interzis cu strictete crestinilor in cartea de bucate a lui Moise numita Leviticul.
.
De aici furia iconoclaștilor care, fie în Bizanț, fie in cadrul protestantismului, au căutat să impună cu forța întoarcerea la o religie fără imagini, distrugând icoanele, spărgând statuile și arzând cărțile cu imagini.
.
În creștinismul pre-renascentist a învins însă curentul reprezentării corpului uman. Analfabeții -majoritatea- aveau astfel in mod direct un acces la imageria sfanta, prin decorațiile figurate ale catedralelor, dar si prin omniprezența imaginilor. Pe deasupra, însă, diferența finală si definitivă față de islam a fost atunci când occidentul a inceput sa publice, de pildă, tratate medicale ilustrate.
.
Medicina empirică fusese pînă atunci mai dezvoltată în islam, insa lumea musulmană nu a putut, pur si simplu, avea un atlas al corpului uman cum a fost cel al lui Vesalius, De humani corporis fabrica, publicat la Bruxelles in 1543, din pricina tabuului reprezentării, cel pe care creștinismul îl încălca, deși interdicția sacră era identică la toți monoteiștii.
.
E drept, si in islam a existat dintotdeauna un minoritar curent figurativ. Islamul șiit, in special cel din Iran, sau aleviții turci (între un sfert si o treime din populația Turciei de azi) folosesc pe larg imaginile, prelungire firească a miniaturilor persoane, iar in Iran circulă chiar un portret al lui Mahomed tînăr, imberb si radios, lucru de neconceput in riguroasele țări sunnite.
.
Șiismul este însă o disidență in islam (numele însuși de shi’a înseamnă ruptură), si chiar si in Iran imaginile sint doar tolerate, iar niciodată incurajate. Despre portretul lui Mahomed tânăr, foarte des expus, se spune, ca o scuză, ca ar fi fost pictat… de un calugăr creștin (cf. reproducerea mai sus).
.
Dacă, însă, si in crestinism ar fi învins puriștii dușmani ai imaginilor –iconoclaștii in Bizanț, sau niste pre-reformați in occident– Vesalius nu si-ar mai fi putut publica atlasul corpului uman, iar medicina ar fi ramas, ca in islamul tradițional, o prelungire a celei antice, bazată pe plante, lipitori și lanțetă.
 Image
Iată, încălcarea interdicției “să nu-ți faci chip cioplit” a stimulat așadar progresul, precum si încălcarea tabuurilor alimentare si sociale, identice in textele sacre creștine cu cele ale evreilor. Incurajarea reprezentării. La fel -dacă in islam ar fi învins curentul șiit, mai tolerant cu imaginile, ne putem inchipui un potențial de progres artistic, tehnologic și social.
.
Altminteri, nimic in creștinism, in ideologia textelor sacre, nu încurajează si nu putea lăsa sa se prevadă ceea ce s-a întâmplat. Asta, ca răspuns celor care insistă pe “civilizația iudeo-creștină”… Occidentul s-a dezvoltat, in realitate, încălcând tabuurile iudeo-creștine.
.
—
și
Gunmen kill 12 at French magazine Charlie Hebdounecharliehebdoeglisecatholique charlie-hebdo-frontpage