(coperta “Banchetului“ lui Platon adaptat ca bandă desenată de Coco de la Charlie Hebdo…)

După ce am văzut cu mâhnire ce a spus Cristian Tudor Popescu despre Platon, am decis să scriu rapid un “Guide to Kulchur” (inspirat din Ezra Pound), in care să rezum pe câte o pagină principalele figuri si fenomene mari ale istoriei culturii trecutului si prezentului, “from Plato to NATO“!… Motivele pentru care o asemenea carte ludică ar fi mai mult decât utilă sunt evidente. Absența timpului. Uriașa presiune a acumulării informațiilor. Lipsa unei grille de interpretare. Și, nu în ultimul rând (ca la CPT), absența umorului, dar si a background-ului cultural care ar permite o situare a anumitor lucrări literare și filozofice și poetice în peisajul trecutului, în care aveau un sens, o importanță și o valoare care scapă astăzi celor mai mulți. Altfel zis, epoca, lucrarea, trebuie întotdeauna situată într-un context. Asa că iată un prim capitol:

Platon și amorul său rău înțeles

Deși orice discuție despre istoria culturii ar trebui să înceapă cu Platon, totuși câteva cuvinte trebuie spuse și despre “presocratici”. În primul rând, pentru că ne anunță numele lui Socrate, iar termenul acoperă toți micii filozofi, mai toți uitați azi, sau cu opera nepăstrată, care au scris și au bodogănit înainte de Socrate. Cel mai des, nici nu trebuie să le ținem minte numele, dar dacă este nevoie să aruncăm ceva în discuție, putem spune, de exemplu, Parmenide. Apoi, cu o privire fixă, scuturăm lent capul, cam cum face Călin Georgescu, și pronunțăm lent: «Totul a fost deja spus și decorticat de presocratici».

Platon acum. Pentru ce toată lumea, sau aproape, are o idee falsă despre Platon? Ei bine, din pricina adjectivului “platonic”. Printr-o ciudățenie de interpretare pudibondă, “platonic” a ajuns să însemne amor fără sex. Or, la Platon, Eros, zeul amorului, impregna totul. La Platon, totul este sex. Aceasta este, de fapt, prima noțiune pe care trebuie să o reținem despre Platon și de aruncat în orice discuție: Sexul. Sexualitatea penetra totul atunci. Da, iată un joc de cuvinte pretins fin pe care îl putem folosi. Sexualitatea penetra totul la Platon. Totul era sex.

Eros impregna întregul univers. Ce trebuie însă să reținem — și cu asta vom înfierbânta atmosfera în orice discuție — e faptul că amorul, la Platon, era în primul rând între bărbați. Femeia, în Grecia Antică, precum și în Roma Antică, și vom reveni la asta, avea un statut cu totul inferior. Ele nu erau primite la “Banchet“, nici la cel real si nici la cel metaforic, filosofic si celest. 

Sigur, ni s-au păstrat de la greci textele poetesei Sappho din Lesbos, de unde și termenul de lesbiană, dar aceea era o situație aparte. De altfel și acolo e vorba tot despre sex. Cultura și civilizația insulei Lesbos erau diferite de cele ale celorlalți greci, ba chiar dialectul eolic sau eolian de acolo, în care ea și-a scris poemele, era diferit de limba de cultură principală, cea din Atena, cea care avea să formeze și baza limbii grecești comune, așa-numita koine, din care descinde în linie dreaptă greaca actuală, cu intonațiile ei ridicole. La Platon, așadar, totul era sexualitate, în special între bărbați.

Sigur, mai toți se și căsătoreau cu o femeie pentru a perpetua specia, în primul rând, sau a-și spori averea, sau poate chiar din rațiuni de amor heterosexual, căci nu toți erau gay absoluți. În schimb, homosexualitatea bărbătească nu era atunci câtuși de puțin privită cu reproș. Era cu totul tolerată, ba chiar și astăzi avem cel puțin o societate pe planetă care, din acest punct de vedere, seamănă izbitor cu cea greacă. Este vorba de societatea paștună din Afganistan. Da, foarte mulți paștuni, să nu spunem o majoritate, da – crunții talibani ar fi considerați la noi pedofili, pentru că au o preferință marcată pentru adolescenți de sex masculin. În realitate, în sudul cel mai retrograd al Afganistanului, de unde au ieșit conducătorii talibanilor, în primul rând acel Molla Omar, chiorul omorât de americani, acolo este foarte bine văzut, deși nu prea se vorbește despre asta decât în chicote în restul Afganistanului, este foarte bine văzut ca orice adult paștun cu mijloace materiale sau financiare suficiente să aibă un minion, un băiețel, un adolescent, pe care îl ia în așternut, dar îl și învață felurite lucruri utile: o brumă de cunoaștere, în special a Coranului, eventual să și scrie și să citească, apoi trucuri sexuale, folosirea armelor și rudimente de economie. Lucrul nu doar că nu e privit cu încruntare, dar dă prilejul unor băieței, mai ales dacă sunt din clasele cele mai sărace, să se mândrească cu asta și să se aștepte ca mai târziu să aibă și ei la rândul lor un minion. Or, tocmai asta se petrecea și în Grecia antică.

Mai târziu, când moravurile au devenit mai severe și au mers în sensul civilizației noastre de astăzi, s-au tot făcut glume despre homosexualitatea vădită și asumată a grecilor, ba chiar despre Platon și Socrate. În satira sa teatrală Filozofii la mezat, Lucian din Samosata, multe secole după Platon, ca la vreo jumătate de mileniu mai târziu, avea să râdă de Socrate. Într-una din scene, un negustor de sclavi expune filozofii pe o estradă pentru a-i vinde ca pe sclavi și cumpărătorii vin să se tocmească sau să întrebe ce meșteșug și ce calități are fiecare rob expus.

Când se ajunge la Socrate, toată lumea pufnește pentru că specialitatea pe care și-o enunță el este că se pricepe la adolescenți. Ei bine, iată, dacă știm toate astea despre Platon și mai rostim misterios și “ah, muzica sferelor!”, vom lăsa în urmă o adiere de taină romantică, de parcă noi înșine ne-am fi scăldat în licorile înmiresmate ale filozofiei socratice și pre-. Atâta doar să subliniem: că la Platon (ca și la Sappho) totul era sex, sex, sex.