In toată magma de mizerii morale și ignoranță agresivă recitate prin mass media în România după tragedia de la Charlie Hebdo, am citit stupefiat și mâhnit un text în care Andrei Pleșu cere public instaurarea cenzurii și încredințarea ei unor “specialiști”. Scrie el, pe un blog în Adevărul:
–“cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie, mai exact să cer legiuitorului şi spiritului civic, dar şi bunei cuviinţe, civilizaţiei interioare, bunului simţ să mă ajute.”
Contradictoria contorsiune semantică și morală (echivalentul în politică a fost promisiunea lui Ponta că dacă e ales președinte va organiza un referendum despre monarhie !), contradictoria contorsiune semantică și morală prin care anunți că folosești o libertate greu câștigată tocmai pentru a o anula sau diminua, predându-te în mâinile “legiuitorului”, sau, cum a spus-o Pleșu în altă parte, a unor “oameni de specialitate” care ar trebui să decidă “limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie”, reproduce îngrijorător modelul sinuciderii morale a intelectualilor interbelici.
Atunci, în urmă cu aproape nouă decenii, după devastatoarea Grande Guerre (Primul Război Mondial), filosoful francez Julien Benda a publicat o cărțulie-pamflet intitulată Trădarea clericilor (sau: a intelectualilor – La trahison des clercs) in care își exprima durerea, mâhnirea și mânia neputincioasă în fața abandonului laș al intelectualilor.
Epoca era una a tupilării colective, a închiderii in sine, a retragerii în valorile tradiționale sigure: patria, religia, familia. Intelectualii, spre care se îndreptau toate așteptările, au trădat atunci, i-au trădat pe cei care credeau în ei și care așteptau să fie îndrumați… Au trădat călduț, din comoditate, “spirit civic”, civilizatie interioara și “bun simț” (toate acestea, “spirit civic”, “bun simț” invocat acum de Pleșu pentru a limita libertatea de expresie). Au trădat, chipurile ca să nu învrăjbească. In fața tăvălugului nazist și a naționalismului și a doctrinelor fanatice, au tăcut. Le-au cerut celor care așteptau îndrumare de la ei să aibă “bune maniere”.
Rezultatul a fost ascensiunea nazismului și al Doilea Război Mondial. După război, Benda și-a reeditat cartea. Mare, mare era amărăciunea lui Julien Benda, care a pus dinadins acest titlu ambiguu: Trahison des clercs, folosind un termen care în franceză poate desemna atât un notabil al spiritului (un clerc), cât și clerul bisericesc, preoțimea… Căci intelectualii, in tradiție franceză, au avut întotdeauna un rang aproape preoțesc, pe care si l-au pierdut doar recent, după dispariția ultimilor pontifi ce au fost Sartre, Foucault, Derrida sau Bourdieu.
In cazul lui Pleșu, însă, termenul de cleric capată o altă dimensiune, întărită de apetența sa pentru religie in spațiul public, ceea ce de asemenea constituie o trădare a spiritului. Trădarea lui Pleșu a început de acolo, da: a încurajat predarea religiei în școli, arătând în permanență o ambiguitate nedemnă de rolul său de intelectual echidistant. In loc de clerc, a devenit cleric. Intr-o țară de pupători de moaște și exhibare și încurajare a tuturor superstițiilor de catre politicieni, Pleșu a permis, prin atitudinea lui, batjocorirea liberului cuget.
A crezut poate că merge pe urmele lui Papini, scriitorul, filosoful și moralistul Giovanni Papini, cel care îl fascina pe Eliade și care, în Italia fascistă a lui Mussolini, a sfârșit prin a se converti si a scrie o anostă Viață a lui Iisus (anostă, da, însă era invitat prin saloane de toate cucoanele cu maniere, “spirit civic”, civilizatie interioara și “bun simț”).
Pleșu a trădat astfel deja de mai multe ori, incepand cu incurajarea predării religiei în școli (însă, iată: Curtea Constituțională a decis în noiembrie trecut că predarea religiei în forma actuală nu e conformă Constituției), iar în loc să vadă că ceea ce separă Europa de restul lumii din ce în ce mai fanatizate religios este moștenirea Secolului Luminilor, el ne-a oferit mai mult creștinism.
In loc de un nou Voltaire care să ne păzească de idoli și fanatism, ne-am trezit cu Parabolele lui Iisus.
Trădarea finală, supremă, a venit însă zilele trecute: propunând senin și public cenzura, Pleșu merge mult mai departe decât un Cristoiu, sau Cristian Tudor Popescu cu care el s-a coborât spre dialog.
Formulele lui Pleșu sunt alese, desigur, amintind de Platon (deși puțin pompos): “limitarea înţeleaptă” a libertății de expresie. “Limitarea înţeleaptă”. Ne amintim pe dată de Republica lui Platon, unde filosoful, prin gura lui Socrate, propune un strict control al artelor, astfel încât imaginile si ideile licențioase sa nu perturbe liniștea populației.
Vorbele lui Platon sunt aceleași cu cele alese de Pleșu. In mica societate perfectă a lui Platon, în distopia lui sufocantă, breslele trebuie să se ocupe de meseriile lor, jandarmeria polisului de ale ei, iar “înțelepții”, “legiuitorii”, “oamenii de specialitate”, veghează ca anumite tipuri de vers, muzică și armonii, ca anumiți tropi și teme poetice să nu tulbure bunul mers al societății. Artizanul, spune Socrate, nu trebuie să audă muzică lascivă. Mesajele morbide și defetiste sînt interzise. In final – poeții originali și recalcitranți, cei care nu urmează linia estetică a societății vor fi goniți, expulzați.
Karl Popper in Societatea deschisă și dușmanii ei, avertiza deja că Republica lui Platon este o societate totalitară. Platon o propunea fățiș, ca pe un mecanism gata rodat și bun de aplicat. Pleșu cere însă limitarea libertății de expresie folosindu-se de libertatea de expresie. Ba chiar, el revendică această pervertire a Logosului: “am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie”. Prin această deturnare a Logosului, Pleșu merge și mai departe decât autocratul înțelept al lui Platon, pentru că Pleșu caută să te și convingă logic că despuierea ta de drepturi se face pentru binele tău.
Ca în exemplul “pedagogiei negre” analizate de Alice Miller, libertățile, în optica lui Pleșu, vor trebui să fie din ce în ce mai îngrădite, în vreme ce “înțelepții” ne vor repeta că e pentru “binele nostru”.
Apoi, abandonându-ne libertatea pe mâna unor “oameni de specialitate” (ce sinistră formulă) care ar trebui să decidă “limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie”, Pleșu trădează o ultimă oară, tăinuind obiecția clasică, adusă încă din Antichitate modelului Republicii totalitare a lui Platon: cine îi va școli pe “înțelepți”? Cine îi va supraveghea pe “gardieni”?
Poate are el pe cineva în minte…
—
Am pus pe blog multe decriptări ale caricaturilor din Charlie Hebdo. Aici sunt doar câteva:
Big balls of cartoon fire – numărul de după asasinare
— Numărul din ziua asasinării –
Charlie Hebdo: o decriptare completă, pagină cu pagină, a numărului din ziua asasinării…
“Soumission” (2015) – Houellebecq și islamul, “religia cea mai cretină”
https://cabalinkabul.com/2015/01/01/soumission-2015-houellebecq-si-islamul-religia-cea-mai-cretina/
și, despre reprezentare și imagine în Islam:
Occident vs. Islam… progresul prin încălcarea poruncilor sacre…
https://cabalinkabul.com/2013/06/12/occident-vs-islam-progresul-prin-incalcarea-poruncilor-sacre/
Charlie, alte decriptări mahomedine și Jean-Luc Godard…
https://cabalinkabul.com/2015/01/12/charlie-alte-decriptari-mahomedine-si-jean-luc-godard/
Decriptarea desenului din Charlie cu Treimea care se anchiulează…
Charlie Hebdo, Wolinski și Scoopette – prădătorul cu iPad si zîmbet letal…
https://cabalinkabul.com/2013/01/07/scoopette-pradatorul-cu-ipad-si-zimbet-letal/
După Charlie Hebdo: fundamentaliștii ortodocși sînt obsedați de SEX-SEX-SEX…
65 Responses to Trădarea clericului Pleșu…
Reblogged this on Trufe și Aguride and commented:
Despărțirea de Pleșu
Nu cred ca incurajarea predarii religiei in scoli este asa cum spuneti dvs domnule Alexe, o problema de tradare. Probabil ca si dumneavoastra ca si alti “iluminati” – din secolul luminilor nu vedeti nicio problema in renuntarea la un element pana la urma de identitate nationala. O lume intreaga s-a scandalizat la asasinarea acelei redactii, dar nu am vazut niciun mars si nicio manifestare la asasinarea in Nigeria a mii de copii, femei si batrani. Nu am vazut pe nicaieri in lume peste 1 000 000 de oameni iesind in strada cand au fost rapite peste 276 de eleve din acelasi stat nigerian. Atunci nu s-a mai scandalizat nimeni… Ar trebui sa renuntam si noi dupa unii ca dumneavoastra, sau ca alte state “europene” (gen Olanda) la sentimentul religios si sa devenim “Charlie” nu? Ce atata religie? la ce ne ajuta nu? avem libertate si dreptul la libera exprimare si este de ajuns. Putem si noi sa improscam pe altii cu noroi si ne numim liberi si occidentali nu? Pt ca avem acest drept si nu ne pasa de ceilalti care nu impartasesc aceleasi simtaminte cu noi. Poate ar trebui si dumneavoastra ca si altora, sa vi se faca invitatia, (pe care premierul australian a facut-o celor care nu sunt de acord cu statutul lor de tara crestina) de a parasi Romania, daca nu va convine spiritul ortodox care face parte din cultura si identitatea romaneasca de atatea secole. Sa va “iluminati” in alta parte, unde considerati ca sunteti mai liber si nimeni nu va ingradeste dreptul la libera aruncare cu rahat in ceilalti. Nu stiu care tradare este mai mare. A unora ca dumneavoastra care doresc renuntarea la o parte din identitatea noastra ca natiune, sau a celor care inca mai doresc sa insufle copiilor inca din scoala o farama de religiozitate, intr-o lume plina din ce in ce mai mult de personaje ca dumneavoastra.
ce taliban retardat esti mai edgar. Dan Alexe e plecat din Romania de aproape 30 de ani, d-aia e atat de “iluminat” si pentru ca citeste si altceva decat cartea aia sfanta de cacat pe care cei ca tine o ridica in slavi.
Spre deosebire de primul Adam, tu ai fost creat mai mult din cacat, decat din tina!
religia nu-i un “element de identitate nationala”.
oamenii aia au iesit in strada si pt ca tu si alti inteligenti sa puteti debita in continuare prostii (pe net).
la fel de bine ati putea s-o intindeti voi “credinciosii” lu peste prajit.
Consider ca mai de “rasunet” a fost sacrificiul lotului Noica-Pillat si a tuturor celorlalte loturi-soră! Nu e ca si cum n-ai sti despre ce e vorba. Citeste-l pe Steindhardt…e aproape prozaic… De acolo a inceput libertatea ta!
Nu vă mai luați după farse vechi și deja celebre, premierul australian are mai multă minte decît să lanseze asemenea invitații. Textul la care vă referiți e o invenție care i se atribuie, pe rînd, cîte unui politician al momentului. O să-l găsiți “semnat” cu diverse nume și la fel de găunos de fiecare dată.
Bla bla…Doamne ajuta…in fine…ce a zis premierul australian? Julia Gillard nu a zis niciodata ce credeti voi ca a zis. Nici John Howard sau Kevin Rudd. E doar un viral care circula de 10 ani sub diverse nume de premieri pe internet. Dar ce ma mir, e tipic pentru o persoana religioasa sa nu-si verifice informatiile si sa emita rationamente elaborate pornind de la o premisa falsa.
Nu s-a pus niciodata problema scoaterii definitive a religiei din scoli. Se poate mentine ca disciplina optionala in cazul in care exista sufieciente cereri pentru aceasta. De ce te deranjeaza asa, te temi ca nu vor fi cereri si era mai eficienta catehizarea obligatorie? Stii unde gresesti? Identitatea nationala si culturala trebuie promovata, dar in niciun caz introdusa cu forta. Nu stiu daca as vrea sa-mi cumpar o ie romaneasca dar in niciun caz n-as vrea sa fiu obligata sa port una.
Daca imi amintesc bine, nu te-am vazut nici pe tine in strada demonstrand impotriva terorismului din Nigeria. Si sunt ok cu asta, e treaba ta pentru ce militezi. Acum cine-s eu sa-ti spun ca esti un inconstient ca nu demonstrezi in fiecare zi impotriva incalzirii globale, defrisarilor din jungla Amazonului sau uciderii puilor de foca? Tu cine esti sa-mi spui asupra carei cauze ar trebui sa ma aplec si pe care ar trebui sa o tratez cu seriozitate? Eu ma regasesc mai degraba in oamenii aia care erau intr-un birou european decat cu un grup de persoane din Nigeria, desigur ca voi empatiza cu cauza lor. Tot vad chestia asta scrisa de tot felul de postaci. Ce-aveti, zau, cu preferintele militantiste ale oamenilor? Nu e ca si cand exista o ierarhie oficiala a cauzelor pentru care sa lupti. Fiecare lupta pentru ceea ce intelege mai bine.
Bai, ce destepti sunt unii, mai ca-ti vine sa infintezi politia morala a lui Plesu si sa-i pui sefi de post.
Felicitari! N-as fi reusit sa dau un reply atat de coerent …si fara sa-l injur macar odata.
După atentatele de la Paris a reapărut basmul cu premierul australian. Ce e mai interesant este ca cei care il cred si citează in continuare sunt acele persoane cu mintea îngustă care n-au fost niciodată emigranți si nu au trăit niciodată printre emigranți. Dar stiu “totul” findca … Stiu ei!
Cam prea multă delicatete pentru un mare bigot.
Dragă edgar,
Trebuie să fii destul de autist să nu pricepi de ce iese masiv lumea în stradă în Paris când au loc incidente teroriste în Paris căruia îi cad victime 17 locuitori ai Parisului și de ce nu se revoltă în aceeași măsură parizienii când au loc incidente tragice în alte părți de pe glob care sunt foarte îndepărtate de Paris. De câte ori trebuie să repet Paris? Sau Franța? Sau Europa? Sau Occident?
Hai că nu-i chiar așa de complicat. Dacă nu pricepi care-i treaba cu empatizarea față de cei cu care te identifici și a căror soartă e strâns legată de a ta, să te facă să simți visceral ceea ce i-a făcut pe milioane francezi să iasă în stradă și pe europeni să se revolte, poți măcar intelectual să accepți că există interacțiuni umane care nu ți-s accesibile emoțional?
Bine că teroriștilor le găsești scuză că s-au inflamat de la niște desene în așa hal încât să ucidă, dar celor care s-au revoltat realizând că siguranța casei lor a fost violată le cauți nod în papură.
Aiurelile cu „identitatea națională” să le păstrezi pentru tine. Statul există pentru cetățean, nu vice versa. Nu exiști ca să fii sclavul statului și a „identității colective” a grupului din care faci parte. Din contră, grupul există pentru tine, să te dezvolți ca individ și să poți lua alegeri libere. Apoi, în calitate de individ capabil, dai grupului ceea ce consideri. Dar nu mă obligi pe mine (sau mă trimiți să mă mut în altă parte) să mă convertesc la religia majoritară, din cauză că tu ai vise umede cu oameni care gândesc fix ca tine.
Pe principiul “o imagine face cat o mie de cuvinte”, sa ne imaginam un inventar de o mie de cuvinte care sa echivaleze cu acele imagini (in special cu acele desene reprezentandu-l pe Dumnezeu-Sfânta Treime); acum facem conversia…luam ce-ti este tie cel mai drag, d.p.d.v. emotional (caci omul sec. al XXI-lea, este eminamente emotional), lasam reprezentarile vizuale deoparte, in schimb, ne folosim de o mie de cuvinte ca sa “surprindem” elementele exagerate care s-au departat de la vocatia lor primordiala. Mi-as pune crestinismul la bataie ca dupa primele 10 cuvinte iese teroristul din tine, care a identificat cel putin 5 modalitati de a-mi curma viata (daca nu m-ai fi omorat deja).
bine, realitatea este ce este, dar asta nu indeamna la a transforma autismul in formula pejorativa.
Bine spus. Prea mulți se servesc de comparații inepte din pură ignoranță. Autist, mongol etc. , nu este identic cu retardat mintal sau ermit privind lumea din bula lui de sihăstrie. Cunosc autiști care pot da lecții de viață tuturor comentatorilor de aici, inclusiv autorului articolului. Cred eu însă că dânșii preferă să analizeze esența articolului, consecințele lui asupra lectorilor si să tragă concluziile necesare pentru a înțelege mai profund psihicul uman. Poate ca nu o sa împărtășească rezultatul cu aceeași fervoare ca cea a comentatorilor de față, dar cu siguranță că vor lăsa în urma lor o teză sau un tratat de care noi ăștia, neautiști, sa ne putem bucura posterior.
Acum zau asa, mai are cineva incredere in spusele rubicondului cu aere de filozof?
termina cu edulcoratiile… burtos, nu rubicond.
Greu mi-a fost sa gasesc in sfera româneasca o aparare neconditionata a libertatii de exprimare, care e cainele de paza al democratiilor europene. Va multumesc, domnule Alexe. Am fost si eu dezamagit de luarea de pozitie a dlui Plesu. E extraordinar ca ne-au trebuit doar 25 de ani ca sa ne simtim din nou aparati de cenzura. Libertatile nu le sunt dragi multor români.
Ma intreb daca ati auzit oare de una din legile prezente in statele occidentale, europene, lege care are forma ei si in Romania ?
Legea 278/2006, Art. 4
(1) Răspândirea sau vânzarea, prin orice mijloace, ori confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii sau vânzării, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
Sunt curios sa aflu daca nu doar dnul Plesu v-a dezamagit, ma tem ca va dezamageste si europa si poate chiar democratia insasi, poate sunteti nemultumit ca libertatea cuiva se intinde “doar’ pana la libertatea celuilalt.
Draga Autismul se intensifica,
– Referitor la raspunsul dat lui egar:
“Bine că teroriștilor le găsești scuză” cum ai ajuns la concluzia asta? citesti printre randuri? Esti prea implicat emotional si are de suferit ratiunea, de aceea citesti ceva si intelegi cu totul altceva.
“Statul există pentru cetățean, nu vice versa”. Nu fii naiv, asta e in teorie ca in practica statul nu da doi bani pe noi.
paris merita o bomba atomica. bucuresti merita doua
justice for trianon.
iar buda 3/4 de bomba atomuica si pest 3/4 de bomba cu hidrogen, ca a facem media.
Hai sa fim seriosi, inca se mai inghite tampenia asta dupa 100 de ani? Trebuie sa fie ceve serios gresit la cerebelul unguresc…
Observ ca toata lumea este suparata pe problema cu derpturile de exprimare. Culmea absurditatii este ca cei care cred ca apara libertatea de exprimare ii jignesc si/sau sunt aroganti cu toti cei care au o alta parere/opinie decat al lor. Diferenta intre voi si teroristi este una singura: voi nu aveti akm-uri si nu stiti sa le folositi. In interior tot ura urla. Sunteti inteligenti, cititi, dar la ce folos?
Ba tu! Ba tu esti terorist, ca tu ne acuzi ca suntem teroristi! Si tu, daca ai avea sau ai sti sa folosesti o arma ne-ai ucide. Ca si tu urli in interior. Ba tu!
P.S. Tu chiar nu vezi diferenta dintre o incrancenata lupta de idei si o incrancenata lupta fizica? Si de unde ai scos akm-ul ala? Baga-l inapoi si cere scuze interlocutorilor!
Nu stiu de ce te-ai ofensat pentru ca mesajul era pentru toti cei care stiu sa isi sustina opinia prin jigniri ca asa cred ei ca se pot face mai bine intelesi. Tu faci parte din aceasta categorie ca sa imi cer scuze?
O scurta completare: La trahison des clercs n-ar putea insemna si Tradarea Functionarilor? Istoricul Jacques Le Goff aprofundeaza in cartea sa Pentru un alt Ev Mediu, rolul clericilor in contextul universitatilor medievale din Europa occidentala. El sugereaza ca acesti pseudo-intelectuali erau mai degraba un mecanism de control, o autoritate bisericeasca menita sa supravegheze procesul academic al literatilor. “De buna seama, evolutia semnificatiei termenului clericus, care tinde sa insemne savant, invatat si care, in unele limbi, evolueaza chiar catre sensul de functionar (clerk in engleza, clerc in franceza), tradeaza acest efort de adaptare a vocabularului la realitati sub presiunea faptului universitar.” Oare acest inteles al cuvantului nu s-ar potrivi si el afirmatiilor domnului Plesu?
Foarte, foarte bun!
Nu consider libertate de exprimare, sa provoc o grupare care in mod clar, nu are discernamant, principii, moralitate, frica ci doar ura. Nu consider ca ar trebui sa tac si sa ma feresc de ei, dar consider ca ar trebui sa las alte forte sa lupte cu ei. Cu portavocea nu castigi razboaie de foc. A meritat sa moara atatea persoane doar ptr dreptul de a ma exprima si a ridiculariza ceva?
Dl Plesu are dreptate, din punctul meu de vedere.
Minune, s-a branduit Plesu. N-as fi ghicit culoarea!
Domnule Alexe, faceti niste confuzii foarte grave, multe dintre ele, cred ca nici nu le constientizati! Asata este si mai grav! In primul rind, situatia invocate din Julien Benda nu se potriveste cu acest context! Una este sa acuz niste intelectuali ca nu si-au folosit correct libertatea de exprimare pentru a avertiza chipurile opiniunea publica de niste pericole reale si alta este sa folosesc aceeasi libertate de exprimare pentru a-mi bate joc, pentru a umili, pentru a batojocori pe cineva! Sunt doua chestiuni care pur si simplu nu merg puse in aceeasi oala!
Apoi, etichetarile (de genul “clericul Plesu” reprezinta o forma de dispret si nu cred ca dumneavoatra aveti, ipotetic vorbind, nicio legitimitate de a proceda asa cu domnul professor Andrei Plesu!
Apoi, iarasi aberati, sau delirati (nu stiu daca stiti, dar etimologic vorbind, a delira inseamna in latina a iesi de pe brazda; in acest caz tema) in ceea ce priveste “predarea religiei in scoli”, daca un parinte doreste ca, copilul sau sa nu frecventeze orele de religie poate face o cerere scrisa catre directorul unitatii de invatamint! V-as ruga, sa va informati mai temeinic atunci cind faceti asemenea postari!
Comentariul lui Popper la Republica lui Platon nu este singurul comentariu! Spre a va salva de acest ‘analfabetism functional” in ale filosofiei, va indic comentariul lui Noica la Republica, sau daca aveti ceva resurse intelectuale, comentariul profesorului Valentin Muresan la Republica lui Platon. Sau daca sunteti un geniu neinteles de biata opiniune publica din Romania si presupun ca suferiti enorm, citi comentariul profesorului Kirwan de la Oxford!
Ca tocmai ai pomenit de brazda, vezi ca esti in mijlocul araturii !
Adica daca parerea mea clara despre “domnul profesor Andrei Plesu”, este ca de la inceputurile sale prin apropierea lui Noica, trecand prin vreo doua “oranduiri” si mai multe regimuri, pana in zilele noastre, de la inaltimea sa academica si filozofica, n-a facut alceva decat reverente si pupaturi joase si umede oricui devenea interesant sau convenabil, as avea nevoie chiar si “ipotetic”, de oarece “legitimitate” ?
Ce spui Frantz ? Eu iti zic ca n-ai nevoie decat de bun simt si de norocul sa ti se fi impiedicat prin creier cate ceva din lucrurile pe care pretinzi ca le-ai citit. Remarca te rog ca n-am pomenit nimic despre inteligenta. Chiar nu indraznesc sa vorbesc de lucruri rare cu toata lumea.
Referitor la formularea : “…un parinte doreste ca, copilul sau sa nu…”, chiar daca ai pus o virgula in mijlocul cacofoniei, sa stii ca tot de porc suna. Mai ales dupa comentariul lui Popper si al lui Noica si etc. la Republica lui Platon.
Imediat dupa demicacofonia amintita, urmeaza ceva ce se impune corectat, apropos si de indemnul la informare temeinica : acum vreo doua luni, curtea constitutionala, la sesizarea unor oameni normali la cap, a spus ca dimpotriva, parintii care doresc ca ai lor copii (deci nu ca, copii lor) sa invete religie la scoala, ei bine, aia trebuie sa faca o cerere in acel sens, ca sa-i poata numara pe toti in final si sa stie administratia scolii cati popi trebuie sa tocmeasca, se le umple mintile bietilor copii cu multe chestii tari exprimate intr-un limbaj cat mai arhaic si anacronic. De exemplu momentul precis in timp cand s-a apucat Atotputernicul sa faca lumea, care a fost derularea exacta a evenimentelor si ce misto s-a odihnit Dansul in a saptea zi.
Stiu sigur ca fanii Prodromu & Lacu nu se lasa usor infranti de orice netrebnic, asa incat astept o replica nu foarte frateasca, eventual cu citate din comentariul profesorului Kirwan de la Oxford !?
Evlogite papas !
In primul rind, cacofoniile sunt acceptate de Academia Romana, asa ca observatia respectiva este desueta! Pina in prezent, nimeni nu a indraznit sa-l critice literar pe Kant, tocmai pentru stilul “toxic” de exprimare… In fine! “Legitimitatea” este o chestiune fundamentala, care tine in primul rind de educatie, de sistemul de valori etc.! Platon critica aspru opiniile simple si neintemeiate corect! Simplele doxe nu reprezinta niciun fel de cunoastere (in acest caz, nu citesc cartile domnului profesor Plesu, dar imi dau cu parerea despre ele! sau nu citesc nici Biblia, nici Coranul, dar fac judecati de valoare intransigente despre ceea ce nu stapinesc). Aceasta atitudine comportamentala, manifestata de dumneavoastra aduce in discutie o faimoasa triada: Prost – Prostan – Imbecil. Sa va fac si explicitarea. Prostul este cel mai “simplu” caz, cel mai putin grav caz. Am un derapaj (majoritatea, daca nu chiar totalitatea oamenilor are cite un derapaj – vedeti ca aici predicatul l-am acordat cu “majoritatea” sau “totalitatea”) si atunci invat din propria mea gresala… Prostanul este un prost perseverant, da cu capul in zid ca berbecul iar si iar, pina la Victoria finala! Imbecilul este cel care este convins, prostan fiind, ca ceea ce face este drept, normal, corect, mai mult chiar, este singura cale de urmat! “Mult iubite si stimate” personagiu aceasta este ultima mea replicatiune catre mataluzta! Asa ca…
“oameni de specialitate”. priceless
in primul rand nu sunt de-accord cu ce a zis plesu, a mai scaldat-o cu articolul care e ceva mai nuantat decat de a spus in direct la tv, dar acum o sa ma leg de articolul domnului Dan Alexe. culmea este ca am citit chiar recent cartea “tradarea intelectualilor” si cu mirare si surprindere vad ca mesajul ei este redat complet gresit. Benda nu se leaga de “intelectuali” pentru ca ar fi abandonat cauza, ci este exact contrariul. problema mare care apare in carte este ca fix cei care sunt ‘responsabili’ cu ‘moralitatea cetatii’ (scuzati formularile dar nu sunt foarte talentata la recenzii si analize) sunt cei care dau apa la moara ideilor marunte. el era siderat de toata floarea ‘cetatii’ care a venit sa sustina ideile ‘nationaliste’ si ‘socialiste’ in defavoarea normelor morale ‘universale’. ca exemplu: intelectualitatea germana care sustine ca orice mitocanie/crima/etc este scuzata daca ea vine in sprijinul ideii pangermanizte, etc, etc. El considera (Benda) ca toate aceste curente de gandire extremiste (cum s-au dovedit a fi si nationalismul si socialismul-comunist) nu s-ar fi bucurat de atata raspandire si de atata putere de cucerire daca nu ar fi fost sustinute de atatia intelectuali (care, mai mult, le-au preluat si le-au facut si mai seducatoare).
http://www.humanitas.ro/humanitas/tradarea-carturarilor
Cine hotaraste ce e mizerie morala sau ignoranta agresiva si cum aflam noi daca tu, Dan Alexe, nu reprezinti, cumva, pe una sau pe cealalta sau chiar pe amandoua!? Ma gandeam ca este de neconceput ca tu sa te fi cocotat pe valul de popularitate, starnit de moartea celor 12. Este imposibil sa fi devenit Charlie, asa, peste noapte. Cu siguranta ramasite ale “virtutii” lui Charlie se gasesc cu precadere in comunism, atunci cand, profitand si de avantul ideologic si de inima tanara, ai luptat impotriva singurului lucru care iti impieta dreptul la libera exprimare. Cu siguranta pentru acest lucru ai fost imbrancit in universul concentrationar al dracestii securitati, devenind unul din “sfintii inchisorilor”! Sau ma insel eu? Citind cele ce ai scris, nu pot sa nu ma intreb: tu, Daniel, ai fost Charlie pe vremea cand (aproape) toti erau Nicu? Pana la un raspuns, bucura-te, caci fiecare reply in antinomie, e un inger pogorat in trupul dreptului la libera exprimare.
Dl Plesu scrie frumos, e o bucurie sa-l citesti, si ponderat. Nu are nicio nuanta de radicalism, e foarte cumpanit si elegant. Dvs, dle Alexe, aveti un alt stil si un alt mod de a fi in articole foarte simpatic si interesant. Viata lunga amandurora si nu uitati ce i-a zis o data Nichita Stanescu lui Marin Sorescu (mari rivali): batrane, hai sa facem pace ca tot la Bellu ne vom regasi intr-o zi! Asa si dvs, intelectualii de azi – ganditi-va la relativa dreptate omeneasca si faceti pace. Doamne ajuta!
Of, of, of…, vad ca este multa suferintza printre “petentzii” pareristi la tema propusa de “apropitaru'” blogului (si, iar zic of-of…, macar daca s-ar broda numai pe marginea ideii de baza, aia originala, dar se bat, prin tot felul de ricochee, si “c^mpii” de prin preajma…), ok, asadar, problema a aparut pentru ca Andrei Plesu a simtzit (iar) nevoia sa exprime o atitudine versus l’evenement du mercredi-le-7-janvier, eh, si acum deja (vorba’ceea) m-am enervat, pentru ca dece (cum spune alt mare rapsod populist si pastoral…), nu intzeleg din ce motive dumnealui pare ca se grabeste dela o vreme (cam anii din siajul mandatelor b^siste) sa transmita opinii-in-acord-global, adica nu pare sa-l oblige nimeni sa faca asta chiar “la moment”, la cald, dar uite ca ceva-ceva nu-i da pace si iese precipitat “la declaratzii”.
Eh, si daca-i musai sa fie asa de “la moment” totul, atunci se intampla ca si riscul derapajului in decor sa fie prin preajma. Pentru ca problema religiilor nu este mereu ceeace cred eu ca ar fi cumva normal ca sa fie, credintza persoanei in valori spirituale, dar si a acceptarii conditziei omului in raport cu divinitatea / misterul lumii / r^nduiala universului / etc.
Mie azi mi se pare din ce in ce mai mult ca sentimentul religios este “determinat” de confreriile religioase asumate ca “defenders of the faith”, si aici nu as vrea sa se creada ca lansez vreo blasfemie la adresa acestora, fiindca sincer am dubii daca un alt fel de lume, “desacralizata”, ar fi mai buna… dar, pe de alta parte, se vad, totusi, nuantze in privintza “gesturilor” facute de diversele culte, in sensul tolerantzei si ecumenismului. Crestinismul de confesiune catolica este cumva azi rezultatul unei evolutzii istorice conditzionate de schimbarile “reformei” si a adaptarilor impuse de vremurile ce au urmat, dar pare sa fie totusi un exemplu singular intre confesiuni.
Asa ca, graba domnului Plesu de a “rezona” in sensul caragealian-ipingesc este… surprinzatoare de-a dreptul, mai ales pentru ca problema pleaca dela credeam-acceptatul (auto)criticism ironic tipic european. Uite, mai bine, de exemplu, ne spunea ceva despre mitul Leviathanului, pornind dela Sf.Augustin, Leibnitz, si urc^nd spre Hobbes, nuu? (…deja se scrisese despre asta, prin 1998, la Polirom, parca ar fi fost mai instructiv…, zic si io…)
Da, am fost. Iată:
RĂMĂIENI (dramă în cinci acte)
https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/11/03/ramaieni-drama-in-cinci-acte/
Convenabil anul creatiei, si mai convenabil anul publicarii. Siguranta cu care mi-ai raspuns, imi demonstreaza (deloc intamplator) ca esti un cățărător in serie…de data aceasta pe muntele de “popularitate” al celor care se situeaza deasupra lui Charlie printr-o altfel de libertate…cea fata de lumea cea din afara. Totusi, nu sunt intr-atat de ticalos incat sa nu recunosc in fibra piesei de teatru, chipul lui Charlie, intr-o vreme in care eu nici nu visam libertate. Ma intreb, cu ocazia asta, cum ai fi reactionat daca martiriul lui Constantin Brancoveanu (sfânt cu acte canonice in toata regula) ar fi avut loc astazi, in contextul libertatii absolute si a dobandirii ei?!? Parca imi si imaginez retorica moralista: “cum a indraznit sa-si lase copiii pe mana imbrohorului, fara sa le ofere o sansa la viata? De ce nu le-a lasat libertatea de a alege viata si a o trai ca orice om?” Ceea ce ma aduce in fata unei alte chestiuni…ai opinat ca pe seama suferintei (Holocaust) nu se face satira, nu se rade. Convenabil cum empatizezi cu un neam care imparte acelasi stramos cu neamul din care se trag, cei ce trag (“tari in cerbice, învârtoșați cu inima, indaratnici si rau credinciosi”). As vrea sa nu uitam faptul ca Gulagul (prigoana starnita si sustinuta, zice-se, de stalinistii evrei cu dedicatie pentru crestin-ortodocsi) a avut “ceva” mai multe victime decat Holocaustul. Asa ca daca vrei sa vorbesti despre caracterul inexpugnabil al suferintei, mi se pare just sa incepi cu crucea lui Hristos ( desi, nici paroxismul suferintei din Ghetsimani nu e de lepadat), sa continui cu martirii inchisorilor comuniste si sa inchei cu cel mai recent caz, in desfasurare, al uciderii crestinilor din Siria (despre care aud mai multe din Franta). In schimb, trebuie sa-ti laud convingerea si mai ales incredintarea de care dai dovada ca ateu si antireligios…de unde-ti tragi seva?…de-as avea macar un sfert din incredintarea ta…as muta muntii din loc! Pe de alta parte, am convingerea ca libertatea survine in urma transfigurarii paradigmelor de viata (asa cum o traiesti tu) in paradoxuri de viata (lasandu-L pe Hristos sa-ti traiasca viata). E randul tau, draga iconoclastule!
Reactia dvs jenanta, disproportionata, ineleganta, atat de saracacioasa ideatic si putin inspirata la interventia, ca intotdeauna inteleapta a dlui Andrei Plesu (va) tradeaza neputinta de a intelege / accepta ridicolul, insuficienta si obtuzitatea pseudo-libertatii de expresie, care crede ca isi poate permite oricand depasirea limitei bunului simt. Da, exista, chiar si ignorata, regiunea bunului simt! Prin pozitia de pe care v-ati trezit perorand si vituperand impotriva unei atititudini inteligente, elegante, luminata de bun simt, va situati grosolan pe taramul atat de dizgatios al bascaliei (care, iata, nu poate fi doar romaneasca), al ironiilor ieftine si, deloc in ultimul rand, al ignorantei tantose, care se mai si declara, in mod atat de inconstient penibil, atee.
Va doresc sa cunoasteti si un alt tip de bucurie decat acela al deriziunii si al ridicarii pietrei impotriva moderatiei, inteligentei ramificat cultivate si respectului pentru profunda spiritualitate, care, desigur, nu au absolut nimic in comun cu monstruozitatea violentei si a crimei rasarite din ignoranta! Exista feluri si feluri de ignoranta…
libertățile, în optica lui Pleșu, vor trebui să fie din ce în ce mai îngrădite, în vreme ce “înțelepții” ne vor repeta că e pentru “binele nostru”.
Cei care au inventat legea civilă modernă cu vreo 200 de ani în urmă (după ce au făcut o revoluţie şi au împuşcat câteva mii de clerici) au spus aşa: se presupune că că există o egalitate fundamentală între oameni, eu te insult, mă insulţi şi tu, îmi dai un pumn, dau şi eu un pumn, organizaţiile de Stat (adică poliţia, procuratura, justiţia) nu se bagă decât atât cât le permite legea, sancţionează fapta şi impun despăgubiri.
Ori dom’ profesor (titlu pe care îl împarte cu altă figură din politică) e convins de contrariu: că există “unii” care s-au născut (nu au devenit prin instruire) superiori moral, intelectuali, erudiţi, şi de care nu te atingi, şi “alţii” care sunt paria, parte a unei caste inferioare, golani, etc iar legea nu te sancţionează dacă le dai în cap.
Dintr-o astfel de perspectivă, unul care face caricaturi dezgustătoare, e “occidental”, automat “neortodox, deci automat suspect”, “probabil mai bagă şi nişte iarbă”, “n-are familie”, “cine ştie dacă n-o fi şi poponar” etc (poezia pe care o auzi de la toţi conservatorii, de pe toate continentele, de la ortodox la baptist şi de la catolic la comunist) e inamicul. Iar un maniac religios, indiferent că e musulman, ortodox, catolic sau altceva, e un apărător al relaţiilor sociale şi familiale tradiţionale. Un Vlad Ţepeş care a venit să pedepsească viciul.
De ce oare nu mi-ati acceptat comentariul dle Alexe? De ce ati ales sa-l stergeti? Doar pentru ça nu era o reverenta la articolul dvs aproape abject la adresa domnului Andrei Plesu? Initial chiar am fost tentat sa cred ca militati in spiritul tolerantei pe care aparent o clamati, dar reactia dvs de a cenzura un comentariu politicos, doar pentru ça nu coincide cu viziunea pe care o promovati, va situeaza in plin djihadism intelectual.
Ce trist!
Calmați-vă, domnule Vasile. Uneori comentariile apar tardiv pe blog, incă nu știu de ce. Vorbiți de ăsta pe care l-ați postat dimineață? Il văd acolo. Aștept să imi spuneți dacă acela e. Mi-e urât de nerăbdătorii gata să acuze.
[…] pe alea cu Ceausescu pe vremuri. De teama sa nu ne impuste careva. Andrei Plesu, marele moralist deja cere cenzura presei. Suntem pe drumul cel bun! Allah sa va aibe in […]
apologia unui set de valori absolute reprezinta in fapt o pozitie extremista, facil transformabila in talibanism. forma poate fi una clerica, la fel cum poate fi si laica. ce sa intelegem deci din aceasta critica la ceea ce a exprimat Plesu? ca acel bun-simt progresist si modern inseamna de fapt nesimtire? nesimtire fata de un anumit set de valori al celuilalt, al unei comunitati diferite de a ta? anumit zic, deoarece atunci cand vorbim despre insitutiile statului ne permitem bunul-simt, pardon, cenzura (vezi cazul Julien Assange si wikileaks), cand vorbim despre pornografie ne permitem cenzura (vezi conditiile speciale de comercializare si prezentare a materialelor de acest gen), cand vorbim despre anti-semitism ne permitem cenzura (vezi cazul recent al comediantului Dieudonne cu acces interzis in UK). si este vorba atat de cenzura institutionalizata prin lege, cat si de cea definita de valorile asumate de catre societate sau chiar de cenzura la nivel personal, individual sau familial. e oare necesara moartea a milioane de oameni pentru a defini bunul-simt si cenzura? (vezi cazul holocaustului) ne permitem sa asociem cu progresul nediferentierea dintre libertatea de opinie (statuata de constitutia SUA si declaratia drepturilor cetateanului de la 1789) si libertatea de expresie? ne permitem absolutizarea acestor termeni si transformarea lor in substitut laic la dumnezeul cleric – adica la adevarul absolut, invariabil si inchestionabil? chiar ne permitem sa inclocuim o aronganta si ipocrizie cu alta? asocierea reflexiva a TELEogiei cu progresul (in sensul trecerii de la burka la mersul dezbracat pe strada) este o falsa definitie a evolutiei si a modernitatii, iar aplicarea ei prin simpla schimbare a formelor si terminologiei, dar pastrarea in fapt a fondului mecanismelor ar trebuie sa ne aminteasca faptul ca o evolutie reala nu este niciodata neaparat inainte sau mai mult, ci cu necesitate la mijloc.
Într-o lume în care există libertatea de a scrie cu scuipat, se va găsi cineva care să scrie şi cu sânge.
[…] Ideile și credințele religioase nu sunt cu nimic diferite față de alte idei și credințe care se regăsesc în spațiul public, așa că nu sunt îndreptățite din punct de vedere intelectual la un tratament special. Cu alte cuvinte nu ar trebui să existe un tabu în privința criticii sau ridiculizării credințelor și ideilor religioase, oricare ar fi acestea. Condamnarea activității jurnaliștilor de la Charlie Hebdo, judecând din prisma unui anumit prost gust al activității lor, a reprezentat practic un al doilea asasinat al acestora, unul simbolic – fapt notat cu îngrijorare de jurnalistul și antropologul Dan Alexe. […]
[…] Performanța lor de astă dată este de a fi scos un număr cu totul obișnuit, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Au revenit la sănătoasa lor zeflemea de tot și toate în spiritul francez de frondă și sarcasm atât de rău înțeles de pompoșii moraliști de pretutindeni, inclusiv la noi de alianța ad-hoc a unor precum CTP și Pleșu, care în privința libertății presei și a tragediei Charlie Hebdo s-au regăsit ținând același discurs, cerând explicit limitarea libertății de expresie (cum arătat în Trădarea clericului Pleșu)… […]
Am inteles ca “In libertate nu exista blasfemie”, In blasfemie insa, libertatea poate exista fara nici-o limita ? Dacopatia nu sufera de aceasi precaritate ?
Dom’Niku de la Cluj va facuse vizibil pentru mine, dar abia acum v-am e-descoperit ( via Vasile Gogea si direct, Liviu Antonesei ). Va cautam mai demult daca n-am avea atatea probleme si cu Dreaptopatia, dealtfel, ca si cu Stangopatia….
[…] — Trădarea clericului Pleșu… […]
Dragut articol,pacat ca mergi cu generalizarile de la un caz particular si ajungi pana la nazism,misti atat de mult poarta in care trebuie sa plasezi mingea ca aproape ca am uitat de unde am plecat.
Libertatea de exprimare a fost folosita si de nazisti cand au venit la putere inainte sa le spuna celorlati sa taca si de cei e la ziarul francez caruia ii place nu satira ci bataia de joc.
In plus simplul fapt ca ii acorzi cuiva libertate de exprimare asta nu garanteaza faptul ca persoana respectiva se va folosi in mod intelept de ea.
Plesu are dreptate,nu toti prosti trebuie sa navaleasca cu gura chiar daca prosti respectivi conduc un ziar si considera condeiul lor mai taios ca glontul islamist.
A depasi sfera polemicii fie si in privinta unor episoade foarte dramatice esta ea o jignire la adresa filozofului (mai mult decat a-l blama pentru propunerea de a introduce cenzura). Si nu, nu este mai mult decat o polemica. Daca romanii i-ar fi pastrat pe adevaratii intelectuali in anii ’90 doar pentru polemici si predictii pe termen lung, ce bine ne-ar fi fost acum. Dar nu, noi i-am vrut in politica, adica in “mocirla”. Iar urmarea o traim astazi cu ranjetul pe buze.
[…] loc de empatie cu victimele de la Charlie Hebdo, mulți s-au discalificat moral, inclusiv docți comentatori de la noi, criticând morții și făcându-se complicii unei abominabile crime impotriva spiritului pe care […]
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/13/tradarea-clericului-plesu/ […]
Bună seara! Aș avea cîteva întrebări despre drepturile LGBT, dacă aveți timp să răspundeți:
1. Cum vedeți limitarea libertății de expresie vis-a-vis de această minoritate sexuală? Mă refer la situația din Canada, de exemplu, unde nu ai voie să spui nimic împotriva lor. De ce trebuie să rîdem de religii, și nu de minorități sau alte categorii de persoane și ale lor identități?
2. În cazul acordării PMA/GPA pentru LGBT, de ce nu ar trebui să prevaleze dreptul natural al copilului de a crește alături de părinții biologici asupra dreptului de a avea copii, cerut de această minoritate sexuală ?
3. Cum vedeți, din perspectiva de lingvist, modificarea limbii sub influența teoriilor de gen (folosirea de cuvinte neutre sexual, interzicerea celor conotate astfel, etc), promovate de LGBT?
Mulțumesc!
[…] Dan Alexe despre Pleșu; […]
[…] de la Charlie Antonio Fischetti (cf. interviul meu cu el aici, iar mai multe despre Charlie Hebdo în linkurile de la sfârșitul textului), în marginea unei păduri din colinele abrupte ale Vasluiului. Acolo am dat de părintele cu […]
[…] Trădarea clericului Pleșu. […]
[…] Traducătoarea Gabriela Creția își justifică, într-o notă de subsol, astfel opțiunea sa pentru a traduce ”les clercs” din titlul cărții prin ”cărturari”: ”din cauza nuanței sale vetuste, prezentă și în francezul clerc” (p. 9). O explicație mai profundă a termenului de ”clerc” o dă Dan Alexe în următorul pasaj: ”Atunci, în urmă cu aproape nouă decenii, după devastatoarea Grande Guerre (Primul Război Mondial), filosoful francez Julien Benda a publicat o cărțulie-pamflet intitulată Trădarea clericilor (sau: a intelectualilor – La trahison des clercs) in care își exprima durerea, mâhnirea și mânia neputincioasă în fața abandonului laș al intelectualilor. Epoca era una a tupilării colective, a închiderii in sine, a retragerii în valorile tradiționale sigure: patria, religia, familia. Intelectualii, spre care se îndreptau toate așteptările, au trădat atunci, i-au trădat pe cei care credeau în ei și care așteptau să fie îndrumați… Au trădat călduț, din comoditate, “spirit civic”, civilizatie interioara și “bun simț” (toate acestea, “spirit civic”, “bun simț” invocat acum de Pleșu pentru a limita libertatea de expresie). Au trădat, chipurile ca să nu învrăjbească. In fața tăvălugului nazist și a naționalismului și a doctrinelor fanatice, au tăcut. Le-au cerut celor care așteptau îndrumare de la ei să aibă “bune maniere”. Rezultatul a fost ascensiunea nazismului și al Doilea Război Mondial. După război, Benda și-a reeditat cartea. Mare, mare era amărăciunea lui Julien Benda, care a pus dinadins acest titlu ambiguu: Trahison des clercs, folosind un termen care în franceză poate desemna atât un notabil al spiritului (un clerc), cât și clerul bisericesc, preoțimea… Căci intelectualii, in tradiție franceză, au avut întotdeauna un rang aproape preoțesc, pe care si l-au pierdut doar recent, după dispariția ultimilor pontifi ce au fost Sartre, Foucault, Derrida sau Bourdieu”. ((https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/13/tradarea-clericului-plesu/) […]
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/13/tradarea-clericului-plesu/ Trădarea clericului Pleșu, de Dan Alexe. Bună de citat!Dan Alexe, […]
[…] ca să nu mai vorbim de activitatea lui pedagogică, de îndrumare a tinerilor (Liiceanu și Pleșu) spre Platon și Heidegger, spre greacă și […]
[…] trădare în mari momente a fost amar deplânsă, așa cum am scris când am deplâns și eu la noi trădarea clericului Pleșu și a […]
[…] frumoasa lui carte Pitoresc și melancolie (ed. Univers, 1980), Andrei Pleșu analizează nașterea noțiunii de peisaj în istoria artei și ne oferă o călătorie de-a lungul […]
[…] în mari momente a fost amar deplânsă, așa cum am scris când am deplâns și eu la noi trădarea clericului Pleșu și a altora (despre Pleșu, vezi imediat cronica mea după relectura volumului Pitoresc și […]
[…] în România atunci, am citit stupefiat și mâhnit un text în care Andrei Pleșu cerea public instaurarea cenzurii și încredințarea ei unor “specialiști”, pentru a nu mai critica […]