Image

Nicolae (Culai) Neacşu, ţigan din Clejani, a fost ultimul rapsod autentic al României. Ignorat de mai tot ”peisajul mass-media“ românesc si sprijinit, laolaltã cu ceilalți muzicieni din Clejani, doar de rari experți fara putere si influenta, precum Speranța Rădulescu, de la Muzeul Tãranului, Nicolae Neacsu a luat cu el în mormant o știintă unică a muzicii traditionale si a limbii epopeii. Neacsu a fost ultimul român traversat de Logos, prin care metrul epic al baladei traditionale înca mai functiona viu, autentic. Neacsu – cel din urmã rapsod care crea nepompos, în maniera epopeii homerice.

Neacșu continua o tradiție imemorială, care a supraviețuit până în vremuri moderne la rapsozii sîrbi sau kirghizi. Nu altfel proceda “Homer”. “Homer” (pun dinadins intre ghilimele) sau, mai precis, acel corpus de texte care formează Iliada și Odiseea și pe care le atribuim unui anume “Homer”, reprezintă in mod cert munca a multe generații de rapsozi care compuneau combinand formule prefabricate si blocuri de text memorizat, ceea ce explică repetarea multor formule îndrăznețe dar interșanjabile.

De aici și multele niveluri de limbaj din Homer, unde regăsim forme gramaticale si lexicale luate din toate dialectele grecesti arhaice. Astfel se explică de pildă coexistența în text a atâtor forme pentru numeralul 4 : pisuras, tessares și tettares, pe lângă nenumărate alte variante de gramatică și lexic.

Rhododactulos —cu degete de roză— se repetă astfel de mai multe ori, inclusiv in faimosul vers despre Aurora cu degete de roză (rhododactulos); marea e de mai multe ori “de culoarea vinului”.

(rhodo-, in greaca miceniană wordo-, e un termen mediteraneean trecut si in latină sub forma rosa, dar păstrat mai bine in armeană : vart ; și georgiană vardi… în armeană a dat numele propriu frecvent Vartan.)

Image
Unele din formule au prins atît de mult, incât au fost preluate telles quelles de alți poeți epici ulteriori, precum Hesiod, pe alocuri un imitator nerușinat al lui Homer. Astfel, acolo unde Homer descrie un duel în care un luptator aruncă o lance și își ratează adversarul, expresia e: etosion ephuge kheiros… “steril îi zbură din mână” (literalmente “îi fugi” : ephuge).

Hesiod preia servil această expresie și o folosește pentru a descrie scena în care Cronos își castrează tătînele, pe Uranus, aruncând apoi mădularul însângerat în mare : etosion ephuge kheiros… “steril îi zbură din mână“. Formula pare neîndemânatecă și nelalocul ei, ea însă era recunoscută ca fiind homerică de către auditori, era un clin d’oeil cultural.

Asta nu excludea inovațiile particulare ale unuia sau altuia din rapsozi (aoidoi), a căror găselniță ajungea pînă la urmă să înlocuiasă formula originală. Felul în care ei combinau formulele preexistente era esența artei lor, de aici le venea capacitatea de a broda la infinit, ore în șir pe o temă dată.

Image

Apoi, rapsozii adevărați știu și să adapteze și să modernizeze. Ezra Pound, cel mai mare poet al vremurilor noastre, a tradus Femeile din Trakhis a lui Sofocle folosind pe alocuri argoul american (‘Who’s this screwball’?), și a recomandat ca piesele lui Seneca să fie ascultate ca și cum ar fi vorba de teatru radiofonic.

Nicolae Neacsu, asadar. Din Clejani :

Balada Conducatorului“, care îi face pe multi snobi sa pufneasca, este o uluitoare compozitie traditionala (improvizatã chiar atunci, in decembrie 1989) in care, în afarã de folosirea impecabilã a metrului baladei, si pe lînga tehnica lui unica de glissando pe coarda ruptã a viorii, Neacsu se joaca cu limba, deplasand accentul cuvintelor, prelungind silabele si, precum Homer în „Catalogul corãbiilor“ din Iliada, sau atunci când descrie scutul lui Ahile, insistã asupra detaliilor pentru a ne fixa mai bine în fata ochilor o scena.

Pregatirea dramei (atentie la deplasarea accentului tonic):

„Cînd era ploaié si vînt
El îi scόtea la mitíng
Ii scotea de prin uzine
Fără ţígãri, fără pâine.“

Apoi, actul întâi :

„Foaie verde foi de foi / În decembre douãjdoi…“

— deja prin acest „foi de foi“ rapsodul anunta ca se joaca cu formulele traditionale, intercalînd dupã nevoie blocuri metaforice, cãrãmiduțe de limbaj…

Revolta studentilor :

„Iar studenții ce făcea?
Lozincíli le lua
La comítet ajungea
Si din gură că striga:
Jos cu dictatό-rí-ia.“

Apoi fuga dictatorului :

„Iară Bobu ce fãcea?
Un ‘ licopter că chema
Pe Ceaύşescu-l lua“… etc…

La fel modifica și Homer accentul cuvintelor și lungimea silabelor, tehnici mult apreciate de asistență.

Clipul nu contine din pacate intreaga baladã, întrucat lipsesc scenele succesive în care e descrisa atmosfera de umilire gradată a tiranului, dupa capturare, în vreme ce conspirationistii încã nu stiu ce atitudine sa adopte.

Intr-una din strofe Neacsu invocã astfel episodul cu doctorul care vine sa-i ia tensiunea lui Ceasusescu si care îl apostrofeaza:

„Tensiunea că-i lua… / ”E biné tiráne-aşa?“…

O libertate totala în folosirea limbii si a deplasarii accentului cuvintelor in cadrul rigid al unui metru melodic traditional, suscitînd in acelasi timp o atmosfera vie si plina de umor… Precum rapsodul homeric, care foloseste cu abilitate acelasi stoc invariabil de formule traditionale modificînd doar numele proprii si eventualele accesorii ale dramei, Neacsu era un autentic posedat de Logos… pe deasupra cu un look vestimentar infernal, echivalentul balcanic al lui John Lee Hooker (si imbracat cam la fel)… trecînd de la pijama direct în costum, cu un borsalino care parcã fusese conceput special pentru el…

La Bruxelles, cînd mai venea prin concerte, ritualul lui cotidian consta in a merge in „cartierul roşu“, unde il conduceam uitandu-ma de departe cum negocia mut -nevorbind alta limba decit cea a epopeii- cu fetele din vitrina, pe care le facea deja sa rîdă prin geam. Poftim omagiu !…

———-

Cf. și :

“Marea de culoarea mucilor”!… ( In Pula, Joyce dezleagã secretul lui Homer)…

http://cabalinkabul.com/2013/01/26/marea-de-culoarea-mucilor-in-pula-joyce-dezleaga-secretul-lui-homer/

Traducerea mea (in engleză) a unei anecdote puțin cunoscute din Lucian :

“A vulva cannot harm my virtue !…”

http://cabalinkabul.com/2013/01/28/a-vulva-cannot-harm-my-virtue/

La fel, acolo unde Pound se plîngea ca in vremurile moderne nimeni nu a stiut sa reproduca stilul in acelasi timp solemn si colocvial al lui Homer, el nu putea sa prevadă ca poetul aromân din Macedonia Dina Cuvata avea sa scoata o traducere personala a Iliadei in care, de pilda, Agamemnon ii admonesteaza pe laşii de ahei ce fugeau la corăbii :

„Stãi, bre, andrihãste-n loc shi ascultã mai ghini dimãnda!…“ :

Ezra Pound si un Agamemnon aromân (sau cum Logosul nu isi alege vasele comunicante)…

http://cabalinkabul.com/2013/02/02/ezra-pound-si-un-agamemnon-aroman-sau-cum-logosul-nu-isi-alege-vasele-comunicante/

și din nou, pornind de la Homer :

Oroarea de pește, Marea Neagră si originea grecilor…

http://cabalinkabul.com/2013/01/24/oroarea-de-peste-marea-neagra-si-originea-grecilor/