Nicolae (Culai) Neacşu, ţigan din Clejani, a fost ultimul rapsod autentic al României. Ignorat de mai tot ”peisajul mass-media“ românesc si sprijinit, laolaltã cu ceilalți muzicieni din Clejani, doar de rari experți fara putere si influenta, precum Speranța Rădulescu, de la Muzeul Tãranului, Nicolae Neacsu a luat cu el în mormant o știintă unică a muzicii traditionale si a limbii epopeii. Neacsu a fost ultimul român traversat de Logos, prin care metrul epic al baladei traditionale înca mai functiona viu, autentic. Neacsu – cel din urmã rapsod care crea nepompos, în maniera epopeii homerice.
Neacșu continua o tradiție imemorială, care a supraviețuit până în vremuri moderne la rapsozii sîrbi sau kirghizi. Nu altfel proceda “Homer”. “Homer” (pun dinadins intre ghilimele) sau, mai precis, acel corpus de texte care formează Iliada și Odiseea și pe care le atribuim unui anume “Homer”, reprezintă in mod cert munca a multe generații de rapsozi care compuneau combinand formule prefabricate si blocuri de text memorizat, ceea ce explică repetarea multor formule îndrăznețe dar interșanjabile.
De aici și multele niveluri de limbaj din Homer, unde regăsim forme gramaticale si lexicale luate din toate dialectele grecesti arhaice. Astfel se explică de pildă coexistența în text a atâtor forme pentru numeralul 4 : pisuras, tessares și tettares, pe lângă nenumărate alte variante de gramatică și lexic.
Rhododactulos —cu degete de roză— se repetă astfel de mai multe ori, inclusiv in faimosul vers despre Aurora cu degete de roză (rhododactulos); marea e de mai multe ori “de culoarea vinului”.
(rhodo-, in greaca miceniană wordo-, e un termen mediteraneean trecut si in latină sub forma rosa, dar păstrat mai bine in armeană : vart ; și georgiană vardi… în armeană a dat numele propriu frecvent Vartan.)
Unele din formule au prins atît de mult, incât au fost preluate telles quelles de alți poeți epici ulteriori, precum Hesiod, pe alocuri un imitator nerușinat al lui Homer. Astfel, acolo unde Homer descrie un duel în care un luptator aruncă o lance și își ratează adversarul, expresia e: etosion ephuge kheiros… “steril îi zbură din mână” (literalmente “îi fugi” : ephuge).
Hesiod preia servil această expresie și o folosește pentru a descrie scena în care Cronos își castrează tătînele, pe Uranus, aruncând apoi mădularul însângerat în mare : etosion ephuge kheiros… “steril îi zbură din mână“. Formula pare neîndemânatecă și nelalocul ei, ea însă era recunoscută ca fiind homerică de către auditori, era un clin d’oeil cultural.
Asta nu excludea inovațiile particulare ale unuia sau altuia din rapsozi (aoidoi), a căror găselniță ajungea pînă la urmă să înlocuiasă formula originală. Felul în care ei combinau formulele preexistente era esența artei lor, de aici le venea capacitatea de a broda la infinit, ore în șir pe o temă dată.
Apoi, rapsozii adevărați știu și să adapteze și să modernizeze. Ezra Pound, cel mai mare poet al vremurilor noastre, a tradus Femeile din Trakhis a lui Sofocle folosind pe alocuri argoul american (‘Who’s this screwball’?), și a recomandat ca piesele lui Seneca să fie ascultate ca și cum ar fi vorba de teatru radiofonic.
Nicolae Neacsu, asadar. Din Clejani :
„Balada Conducatorului“, care îi face pe multi snobi sa pufneasca, este o uluitoare compozitie traditionala (improvizatã chiar atunci, in decembrie 1989) in care, în afarã de folosirea impecabilã a metrului baladei, si pe lînga tehnica lui unica de glissando pe coarda ruptã a viorii, Neacsu se joaca cu limba, deplasand accentul cuvintelor, prelungind silabele si, precum Homer în „Catalogul corãbiilor“ din Iliada, sau atunci când descrie scutul lui Ahile, insistã asupra detaliilor pentru a ne fixa mai bine în fata ochilor o scena.
Pregatirea dramei (atentie la deplasarea accentului tonic):
„Cînd era ploaié si vînt
El îi scόtea la mitíng
Ii scotea de prin uzine
Fără ţígãri, fără pâine.“
Apoi, actul întâi :
„Foaie verde foi de foi / În decembre douãjdoi…“
— deja prin acest „foi de foi“ rapsodul anunta ca se joaca cu formulele traditionale, intercalînd dupã nevoie blocuri metaforice, cãrãmiduțe de limbaj…
Revolta studentilor :
„Iar studenții ce făcea?
Lozincíli le lua
La comítet ajungea
Si din gură că striga:
Jos cu dictatό-rí-ia.“
Apoi fuga dictatorului :
„Iară Bobu ce fãcea?
Un ‘ licopter că chema
Pe Ceaύşescu-l lua“… etc…
La fel modifica și Homer accentul cuvintelor și lungimea silabelor, tehnici mult apreciate de asistență.
Clipul nu contine din pacate intreaga baladã, întrucat lipsesc scenele succesive în care e descrisa atmosfera de umilire gradată a tiranului, dupa capturare, în vreme ce conspirationistii încã nu stiu ce atitudine sa adopte.
Intr-una din strofe Neacsu invocã astfel episodul cu doctorul care vine sa-i ia tensiunea lui Ceasusescu si care îl apostrofeaza:
„Tensiunea că-i lua… / ”E biné tiráne-aşa?“…
O libertate totala în folosirea limbii si a deplasarii accentului cuvintelor in cadrul rigid al unui metru melodic traditional, suscitînd in acelasi timp o atmosfera vie si plina de umor… Precum rapsodul homeric, care foloseste cu abilitate acelasi stoc invariabil de formule traditionale modificînd doar numele proprii si eventualele accesorii ale dramei, Neacsu era un autentic posedat de Logos… pe deasupra cu un look vestimentar infernal, echivalentul balcanic al lui John Lee Hooker (si imbracat cam la fel)… trecînd de la pijama direct în costum, cu un borsalino care parcã fusese conceput special pentru el…
La Bruxelles, cînd mai venea prin concerte, ritualul lui cotidian consta in a merge in „cartierul roşu“, unde il conduceam uitandu-ma de departe cum negocia mut -nevorbind alta limba decit cea a epopeii- cu fetele din vitrina, pe care le facea deja sa rîdă prin geam. Poftim omagiu !…
———-
Cf. și :
“Marea de culoarea mucilor”!… ( In Pula, Joyce dezleagã secretul lui Homer)…
—
Traducerea mea (in engleză) a unei anecdote puțin cunoscute din Lucian :
“A vulva cannot harm my virtue !…”
http://cabalinkabul.com/2013/01/28/a-vulva-cannot-harm-my-virtue/
—
La fel, acolo unde Pound se plîngea ca in vremurile moderne nimeni nu a stiut sa reproduca stilul in acelasi timp solemn si colocvial al lui Homer, el nu putea sa prevadă ca poetul aromân din Macedonia Dina Cuvata avea sa scoata o traducere personala a Iliadei in care, de pilda, Agamemnon ii admonesteaza pe laşii de ahei ce fugeau la corăbii :
„Stãi, bre, andrihãste-n loc shi ascultã mai ghini dimãnda!…“ :
Ezra Pound si un Agamemnon aromân (sau cum Logosul nu isi alege vasele comunicante)…
și din nou, pornind de la Homer :
Oroarea de pește, Marea Neagră si originea grecilor…
http://cabalinkabul.com/2013/01/24/oroarea-de-peste-marea-neagra-si-originea-grecilor/
—
10 Responses to Homer la Clejani : ultimul rapsod al României ducea Logosul la bordel…
mircea dinescu canta la armonica!!!
E incredibil, e perfect.
Credeam ca vorbesti de Homer Simpson.
Ma rog, e OK si rapsodul. Preferatul meu a fost , pardon, este!, Cacurica. Astia “tineri”, Caliu, Boieru, Ionita, Fluierici, etc. sint instrumentisti de nota 10 cu reverente, dar nu cinta cu gura. Doar Boieru putea ajunge rapsod, dar n-a fost sa fie. N-are “singe”.
Culai, Cacurica, Saica, nu mai sint. Iorga si Pasalan (Pasalan mi s-a parut un smecheras vulgar) nu au avut forta sa fie number one. Pacat! Vor trece generatii pina sa se adune iar atitea talente la un loc.
Daca ai vazut pe viu concertul de la Union Chapel esti un clasic in viata.
Eu credeam ca vorbeste de ‘Broastele’ lui Aristofan. Si cat s-a strofocat Speranta Radulescu sa explice ca muzica tiganeasca e muzica tiganeasca si atat, nu trebuie confundata cu muzica populara romaneasca sau cu folclorul romanesc. Degeaba, confuziile intretinute voit sau din prostie au fost mult mai puternice decat cateva interviuri aproape nevazute pe care le-a dat. De fapt, ce voiam sa zic, rapsojii n-a murit si este bine merci in viata, e pline metroaiele din Paris de ei.
Virtuojii concerteaza la Luvru, canta la portofele de turisti si e minori ca sa nu iaste probleme cand sa gineste caralii. Si mai amuzant, ieri seara ma uitam pe ARTE la un documentar despre Henri IV. Pentru cine nu cunoaste, ARTE e un canal tv patronat de lei si umplut cu minunate emisiuni tot de catre ei. Audienta e la pamant dar nu e o chestie comerciala, cica e de arte, hhhhmmm, hhhmmmm; Si pe la sfarsitul documentarului cand s-au pomenit cele 50 de amante si peste 70 de bastarzi ai lui Henri IV, hop , desene animate, DSK incatusat intre doi politisti americani – si comentariul postului ‘Daca pentru Henri IV lucrurile acestea erau firesti si chiar era privit cu simpatie de popor, din nefericire, moravurile de astazi te pot impinge-n puscarie pentru acelasi gen de comportament – top, desene animate DSK incatusat intre doi politisti americani. Am raaaas, Doamne cat am ras! Apoi, pe cand bubuiau vesele petardele in Siria si vrajeala cu gazele aparuse in presa – hhhmmmm, hhhmmmmm hop pe TF5 BHL unul dintre cei mai enormi escroci, pardon filosofi in viata si milionar. Si ce-mi facea BHL? ce-mi facea? In primul rand flutura una dintre cartile lui celebre, hhhhmmmmmmmmm, hhhhhhmmmmmmmm si spunea ca el are incredere in poporul sirian si in arabi in general ca pot evolua spre democratie si se pot elibera de tirani (rasete isterice, tipete, fluieraturi, cereri nenumarate de bis in audienta – toata Franta a ras la fraza asta). Apoi, foarte energic a cerut Frantei sa se implice in caderea tiranului sirian printr-o interventie militara directa alaturi de Anglia si SUA. Cica militarii francezi i-au raspuns – Tu primul! si iarasi au murit de ras. Daca toate astea sunt o conspiratie, va rugam continuati, e cea mai tare comedie!
Nea Alexe, ce-are, bre, asta de deasupra, de se tot amuza asa, singur?
Inca un articol suculent, de mi-a gadilat placut papilele artistice, multumesc. O intrebare am: cum, doamne, iarta-ma, ati fost in preajma atator figuri de legenda, intr-o singura viata de om?
Pai stați, ca nu mi s-a încheiat…
Si eu care credeam ca citesc un blog de pe alta lume… 🙂
Sanatate, atunci.
Nah, căci așa ceva nu poate fi ratat. Deci, un ţigan ştirb care cântă despre ceva ce nu se înţelege era traversat de logos, traversa la rândul lui cartierul roşu împreună cu Dan Alexe şi negocia ceva ce urma să se întâmple cu fetele din spatele vitrinelor care râdeau …….. pe cuvânt că este de râs. Metru antic, nu ştiu ce ritm, Ezra Pound, Homer (care de fapt nu era el). Băi nene, ce naiba ai fumat înainte. Eşti teribil de amuzant iar blogul tău este o încântare, parol spun în ritmificaţie adjectivală care se păstrează şi poate fi înţeleasă cel mai bine în aramaica modernă unde “spun” transcris ca µα@©¥ exprimă lunecarea ritmică a baladei mediavale autentice româneşti pe substratul orientului descris de Dumas într-o altă postare a lui dan Alexe. Şi uite așa s-a închis ciclul.
Excelent, fenomenal! Aceasta piesa (si interpretarea homerica) ar trebui sa fie referinta de baza in cultura romana.