Evident însă că un asemenea artefact de civilizație nu a fost inventat de turci. Ei l-au luat de la persani, care il luaseră de la arabi, dupa ce aceștia il luaseră la rândul lor… tot de la persani… Ibriq e de fapt un recipient domestic iranian, oricare ar fi el, iar la Omar Khayyam desemnează cu predilectie ulciorul de vin.
Ibricul e unul in acei termeni care pun in lumina trilingvismul otoman. Turca Înaltei Porți era profund diferită de cea de azi, de după reforma masacrantă a lui Atatürk. Se vorbea de fapt un amestec de trei limbi: turca osmanlîie pentru cotidian si nevoile administrative; araba pentru religie si anumite documente solemne; persana pentru tot ce era cultură, poezie si viață mai elevată (incluzând beția și amorul).
Ibricul era așadar un ulcior, care figurează in multe catrene din poezia sufi a lui Khayyam si a altora, ibricul cu vin, ulciorul cu pelin: ibriq-e-sharab, ibriq-e-mey(persanul mey = vin e un termen indo-european arhaic ce la origine desemna mierea, iar prin derivație miedul, băutura fermentata… mey e așadar direct înrudit cu mead, miel, miere)…
Alcoolicul poet deplinge astfel moartea ibricului/ulciorului său, când intr-o zi —aman!– il sparge neîndemanatec, mahmur, dând desigur vina pe Dumnezeu :
Mi-ai spart ulciorul, Doamne și vinul cel curat
În iarbă sângerează… ce-mi mai rămâne-n loc?
Tu mi-ai închis și drumul spre ultimul noroc
Ucide-mă, dar află: TU ești acum cel beat!!!
(trad. Romulus Vulpescu)
. sau, într-o traducere exactă, cuvânt cu cuvânt:
Mi-ai spart ulciorul (ibricul) de vin, Doamne.
Mi-ai închis poarta fericirii, Doamne.
In praf mi-ai vărsat bunătatea de licoare.
Eu beau, iar tu te-ai machit pulbere, Doamne!…
Ibriq-e-mey-e-mara shekasti, Rabbi.
Bar man dar-e-eysh-ra bebasti, Rabbi.
Bar khak berihti mey-e-nab-e mara.
Man mey khoram o tu mikoni bad-masti !…
Acel ucide-mă de la Romulus Vulpescu e sau un reziduu din traducerea intermediară (că doar nu a tradus el direct din persană), sau o adăugire pentru a modera acuzația că Dumnezeu e beat. Celor surprinși de familiaritatea poetului cu Dumnezeu si de banalitatea versurilor, le răspundem ca întreaga poezie a lui Omar Khayyam si a marilor poeți sufi persani, de la Sa’adi pînă la Rumi , e vulgară si terre-à-terre…
.
Iata un alt exemplu:
.
Atâta am sa beau, pînă cand duhoarea vinului
Va ieși prin clisa gropii unde-am să zac,
Iar bețivii mahmuri in vizită la mine
Au să cadă lați adulmecându-mi groapa.
.
Chandan bekhoram sharab k-an buy-e-sharab
Ayad ze torab chon shawam zer-e-torab
Ta bar sar-e-khak-e-man resad mahmuri
Az buy-e-sharab-e-man shawad mast-e-harab.
.
Aici nu se mai bea cu ibricul, ci cu cada, ba chiar cavoul a devenit o cuvă de pelin regurgitat.
In schimb, jenat de atâta grosolănie si macheală fără maniere, clasicul traducător victorian Edward J. FitzGerald a domesticit atat de pudic catrenul de mai sus, încât umorul poetului si imaginea bețivilor ce cad impleticiți pe mormântul cu emanatii etilice devin de nerecunoscut:
.
That even my buried ashes such a snare
Of perfume shall fling up into the air,
As not a true believer passing by
But shall be overtaken unaware.
.
Desigur, a traduce ” mahmur” prin “true believer” nu e lipsit de picanterie, dar avem aici o plăcere solitară a traducătorului care îi scapă cititorului inocent.
***
Despre banalitatea poeziei sufi si despre inima comparată cu o frigăruie sau un kebab :
Roasted-hearted melody: obsesia poeților sufi cu kebabul
și
Huzur, Eric Clapton, Che Guevara și teologia musulmană a Prezenței divine
și
Mi-a luat dușmanul pulul – sau șotronul metafizic
O lume dată în vileag: urme de maniheism în română si maghiară…
https://cabalinkabul.com/2013/04/05/o-lume-data-in-vileag-urme-de-maniheism-in-romana-si-maghiara/
In apărarea lui Neagu Djuvara : au fost Basarabii cumani?
https://cabalinkabul.com/2013/10/06/in-apararea-lui-neagu-djuvara-au-fost-basarbii-cumani/
Anarhia, Supraomul si stânga nietzscheana (și transpunerea ei în Iran)…
——-