Șeherezada, beizadea…
Am luat și acești termeni persani, tot prin turcă și, desigur, nu ne mai dăm seama că ambii sunt compuși din: -zade.
“Zade” este participiul persan, iranian, al verbului a naște sau a se naște.
“Zade”, și în Șeherezada și în beyzade, este : “născut (din)” sau “născută (din)”, pentru că persana modernă, farsi, ca și engleza sau armeana, nu mai are genuri gramaticale.
“Zade” e așadar sau “născut” sau “născută”. Bey-zade este un fecior de bei, de baștan, de om cu greutate în parai și hazna din marmură acasă.
Dar șahr-zade nu e altceva decât cineva născut(ă) la oraș (șahr în persană, șehir în turcă).
Șeherezada (shahr-zade) nu era, așadar, decât “Orășeanca”. O creatură din acelea cu centură din țechini, care se extrage singură dintr-un nor de parfum, îți sucește mințile manierat, apoi te trântește de nu te vezi și se evaporă fâlfâind din pleoape.
O orășeancă, na. Târgoveața !…