— Ișkembe çorbası var mı? o întreb autoritar pe sulemenita cu pantofi toc, centură din țechini și puncte de zar tatuate la colțul ochilor. Aveți ciorbă de burtă?
O poreclesc imediat în cap Suliman Magnifica. Burta ei plată, netedă, cu piercing în buric, e numai bună de pupat vulgar, cu sorbituri.
— Moi pas parler turc, îmi răspunde agasată mestecând gumă cu accent balcanic.
— Français parler? îmi încerc norocul.
— Français parler, spune arogant.
Comand o apă plată, ca s-o contrariez.
— Wow, face ea. Apă plată?
— Tu crezi că wow este o interjecție, însă e de fapt o literă ebraică, o informez.
După ce mi-o aduce, zâmbind crispat, cade oftând pe un scaun de plastic la masa de alături, unde sporovăia cu o grasă în trening. Brusc o aud în cel mai cristalin debit verbal sucevean:
— Nu m-apuc eu acuma, fată, să mai învăț franceza asta oribiloasă. În liceu am făcut șase ani de franceză, daʼ treceam mereu examenele, nu se prindea profa că habar n-aveam. Tre’ să fii isteață.
Scutură țigara, aruncă o privire spre mine, cum scosesem o carte, făcându-mă că citesc, și zice:
— Uite și tu la nenea ăsta. M-aș duce acuma cu el. Da-i prea pămpălău. Și-a tras inele.
— Mișto inele, remarcă pe ton conciliant grasa.
— Da, fă, mișto, da mie-mi trebuie om ca lumea, ăsta-i de-ăla cu cărți, mă fut în cărțile lui, uite ce păr alb are.
Grasa râde, arătându-și strungăreața.
— Fă tâmpito, îi zice înțeleaptă, vezi și mușchiul lui, ăsta nu-i ca mehmeții tăi cu trei floace și pijama călcată.
— Da, fată, așa-i, da-l văd că-i de-ăla cu copchii. Mă pune să-i duc la școală dimineața. Plus c-am ratat permisul de condus. Dar cu nenea nu mi-ar trebui. Pariu că ăsta umblă cu bicicleta?
Din vinovăție pentru atâta delectare, comand o cupă de șampanie, știind dinainte că voi primi un mizerabil și călduț spumante la preț banditesc, dar vreau să am o justificare ca să-i las un bacșiș solid, răsplată pentru minunăția de spectacol.
După ce mi-aduce cupa, cade iar lângă grasa în trening.
— Fă, nu ți-am zis cu italianul.
— Haaa!… Ăla de pe Facebook? O venit?
— O vint și-o și plecat și-l bag în mă-sa.
Trage enervată din țigară, creând un efect de suspans insuportabil.
— M-a sunat și mi-a zis la ce hotel e. Eram pișată toată. M-am făcut frumoasă, dar pe stradă m-a sunat iar și mi-a zis să mă opresc la farmacie să cumpăr prezervative, că el n-are.
Aici se opresc amândouă, holbându-se una la alta cu oroare nemimată.
— Să-mi bag picioarele, ce ghiolban, murmură grasa, cu șoc real pe fața ei brobonită.
— M-am dus și-am luat, îți dai seama. Nici nu știam să cer, mi-era rușine. Am zis ceva, farmacista n-a-nțeles, dar s-a dus direct la raft și-a venit cu prezervative, parcă știa.
Fumează amândouă, tăcute.
— Când am bătut la ușa lui la hotel și a deschis, era-n halat, nu semăna deloc ca-n poze. Era mic, îmi venea până la țâțe.
Grasa e toată o privire compătimitoare. Trag amândouă cu ochiul spre mine.
— Eh, da… oftează Suliman. Asta-i.
— Cu patronul de-aici de la crâșmă te-ai futut? întreabă matahala.
— Nu prea, că-i e frică de muiere. Nevastă-sa are veri mulți și mustăcioși. Turci de-ăia încruntați care beau ceai.
Mă ridic și cer nota și, când o aduce, toată doar un candid zâmbet boit, rotunjesc generos, cu mulți euro suma și, întinzându-i biletul de 50, îi spun:
— Faites 25… 25, c’est bon.
Când revine, iau banii fără să-i număr. Îi spun bonne nuit, dar fața ei e lemnoasă și seacă și-mi întoarce spatele ca ofensată, pornind spre grasă.
Afară, în stradă, după câțiva metri, scot banii și văd că-mi dăduse restul exact. Nu pricepuse bacșișul somptuos, iar mintea ei de copilă nestrujită își ștersese imediat prietenia de pe față când, aducându-mi restul exact, crezuse că nu-i las nimic.
E probabil acum pe cale de-a mă porcăi în toate felurile cu grasa… Uite, fă, și ăsta tot ca ăla care m-a pus să trec pe la farmacie etc.
Draga de Suliman! Nici nu știe cât e de magnifică.
Cf. și: