Mehmet al II-lea, de Veronese.
Până și turbanul, chintesența turcimii pentru noi, este de origine persană. Precum e persan și tulpanul (tulipanul, laleaua, care de fapt e același cuvânt).
În primul rând, când căutăm în dicționarele etimologice turcești banalul “turban” (“türban”), găsim că e “împrumutat din franceză”. Cum așa, cum adică türban e împrumutat în turcă din franceză?
Ei bine, da. Turban nu este decât deformata pronunție franțuzească a lui tulipan, care la rândul său a fost pronunția franțuzească și olandeză, prin sec. XVI-XVII, a turco-persanului tülbend.
Ca să o luăm cronologic, s-a întâmplat așa: turcii și persanii aveau floarea numită: lale (لاله), altfel zis ceea ce și noi numim, cu cuvântul turc venit odată cu floarea: lalea. Trimișii francezi și olandezi la Înalta Poartă, însă, au găsit că acea floare semăna cu învelitoarea capului turcilor și persanilor, care se numea simplu, în farsi: “legătură de cap în formă de găleată”, adică: dul-band (precum mai sus, în tabloul lui Veronese, ce are sultanul pe cap).
Dul este “a învârti” și îl lăsăm deoparte. “Band” este însă arhaicul, preistoricul termen indo-european care a căpătat o largă, uriașă dezvoltare în limbile germanice și indo-iraniene: *band– este o legătură, o fâșie care leagă strâns ceva de ceva.
De acolo avem:
— band, bandă, din germanică: un grup de oameni strâns apropiați, o frăție, o bandă;
— banda este însă și ceea ce leagă la propriu, fâșia, o bandă de pânză sau hârtie, un “bandaj” sau o bandă Moebius, ori o bandă desenată;
— în limbile indiene (hindi/urdu), cu sufixul -na este banda cu care legi fruntea, o “bandana”, termen intrat și în engleză pentru o “bentiță”, care e tot un diminutiv de la bandă;
— “band” mai e în persană și barajul, ceva care “leagă”, adică blochează apele; “band” poate fi și debarcaderul, de unde toate acele nume de porturi: Bandar și Bender;
— “Band” în farsi mai e și sclavul, servitorul, cineva care e legat, precum sunt legați unii de alții membrii unei “bande” germanice; mai e și termen de politețe când vorbește despre tine adresându-te cuiva, iar tu te numești “servitor” sau sclav: band-e-shuma, sunt servitorul dumneavoastră, adică: servus.
Așa că o legătură de cap, din fâșii suprapuse care semănau în final cu o găleată, în farsi un: dul-band, era numit de turci, așa cum fonetizau ei armonic, un: tül-bend.
Domnii ambasadori și marinari occidentali au decis că acesta e numele acoperământului musulman, un “tulpan”, adică azi un “turban”. Dar au mai decis și că floarea numită “lale”, laleaua, seamănă cu un turban, așa că i-au zis și florii tulipan, prescurtat: tulip.
Foarte rapid, legătura între “tulipe” și “tulipan” > “turban” s-a pierdut, într-așa măsură, încât turcii înșiși au reîmprumutat din franceză “türban”, adică: turban, care la rândul lui e doar o deformare a persanului tülbend.
«Lalele, lalele…»
