A cerși prin Balcani…

A cerși e dat, în dicționarele etimologice românești, ca venind, neconvingător, de la a cere.

 .

Etimologia propusă pare evidentă, însă este total neconvingătoare. Cerșetoria trebuie plasată în contextul balcanic al socio-economicului păgubos și viclean, unde spațiul public e transformat în bazar de flenduri și bulendre: Târgul de Floci. Floc e, de altfel, un balcanism, sau mai degrabă albanism. In albaneză flok, flokë, e pur și simplu: păr. Târgul de Floci e doar bazarul, talciocul în care se vindeau blănuri și nimicuri. Marché aux puces, fleamarket, Flohmarkt. Puricii se ascund în floace și floci. Până și maghiara a preluat calcul lingvistic: bolhaplac, piața de purici, unde bolha, purice, e un împrumut slavon prin metateză: bolha e doar slavonul blъxa.

.

Intr-atât țigănia turco-bazaricească a împins Balcanii spre delăsare, încât Agora grecească,  Ἀγορά, piața centrală în care Socrate discuta despre Logos cu efebii uleiați pe care îi examina pofticios și unde se discutau afacerile importante ale cetății, Agora așadar a dispărut fără urme din vocabularul de azi lăsând în urmă doar verbul agorazo, a cumpăra.

Agorazo (ἀγοράζω), cumpăr, vine de la Agora, grecul de azi nu mai are însă conștiință de asta. In locul lui Agora ca spațiu public în târg, grecul de azi are pazari /bazari (παζάρι; oταν θα πάω κυρά μου στο παζάρι, θα σου αγοράσω ένα πετεινάρι…)

 .

La fel, sîrbo-croatul trg, piață, care pentru noi e un oraș: târg, a dat verbul a târgui, a se târgui. A merge la oraș (oraș vine din maghiară, de la város), a merge la târg era pentru a te târgui, la fel ca pentru grec agorazo, a cumpăra, de la agora.

.

Slavii din Balcani, croații, sârbii, au împrumutat ca și românii város (oraș) de la maghiari, dar la sârbi și croați varoš desemnează exclusiv orașul vechi, istoric, sau citadela, chiar cea din antichitate, precum palatul lui Dioclețian din Split.

 .

Acel oraș vechi, invariabil situat în centru, târgul, este în Macedonia cearșia, чаршиа, de la turcescul çarși, piață, bazar.

.

Dacă e să o luăm in termeni de arhitectură urbană și tendință spre delăsare și derizoriu, nu e de mirare că termenul care în turcă desemnează o piață, çarși, cearșia, чаршиа, a ajuns prin Balcani să însemne talcioc, iar la noi a dat verbul a cerși.

.

La fel s-a întâmplat cu alt cuvânt turcesc (venit din arabă) care înseamnă piață, ba chiar o piață maiestuoasă: derizoriul nostru maidan.

Maidan e numită piața centrală din Kiev, termenul venind din turcă (prin tătarii din Crimeea). Româna (cea din România, nu însă și din Republica Moldova) e singura limbă în care maidan a luat un sens depreciativ.

Venit din turcă, meydan a intrat în toate limbile care au avut de-a face cu Imperiul Otoman, inclusv așadar în Ucraina. In turcă, însă, termenul vine din persană și arabă. Termenul persan care desemnează o piață vine însă la rândul lui din arabă, unde medina înseamnă pur și simplu oraș. Araba însăși luase medina din siriacă și ebraică, in ebraica modernă medina desemnând statul, Medinat Israel. In arabă, de asemenea, e numele orașului prin excelență în care se refugiase Mahomed: Medina.

Este vorba, in orice caz de un termen care trimite la un urbanism avansat, iar în majoritatea limbilor afară de arabă și ebraică maidan desemnează o piață pietruită, un loc central.

Doar în română maidan e practic un teren viran și nepietruit prin definiție… La Kiev e piața centrală a capitalei; la români maidan e doar un teren abandonat… Trimitere la două noțiuni diferite de istorie a urbanismului. Nu ar trebui să ne mirăm: străzile din București erau în trecut atât de noroioase, șuvoaie mocirloase acoperite cu scânduri, încât au fost numite… poduri: Podul Mogoșoaiei, de pildă (Calea Victoriei de azi).

Aici trebuie să căutăm originea lui a cerși: în balcanicul și turcescul cearșia, piața, talciocul, centrul și fudiliile târgului.

Așa cum târgul grecesc agora a dat agorazo, a cumpăra, iar piața slavonă trg, târgul, a produs a târgui, tot așa cearșia balcano-turcească a dat la noi: a cerși.

De aici, de la cearșie, vine cerșetoria, nu de la a cere.

Avem o dovadă indirectă în originea lui cherhana: în toata lumea irano-otomanã, din India pîna in Balcani si in toata Asia centrala, sintagma persanã “karhana” a devenit termenul generic pentru atelier sau fabrică (de la pers. kar = munca, a munci, si hana = casã, local, cladire… karhana  >> locul in care se munceste organizat, atelierul.

Si astazi, din hindi pînã în turcã, karhana = fabrica, uzinã, atelier, etc., orice loc in care se munceste structurat, in echipa. Numai in românã, mostenit din contactul cu otomanii, in special in Dobrogea, cherhana desemneaza exclusiv locul in care se pune peștele in lazi si butoaie…

… era in mod vizibil singura activitate de manufactura organizata a cerșetorilor de localnici.

Derizoriul lingvistic este însă general în Balcani. Am pomenit mai sus Logosul lui Platon și Socrate, însă Logos și-a pierdut în greaca modernă sensul. O trimitere comică spre Vorbă și Cuvânt (Εν αρχή ην ο Λόγος, La început a fost Cuvântul, ο Λόγος) mai are doar în termenul άλογο, a-logo, literalmente”cel care nu vorbește” și care desemnează: calul !

De aici, de la grecescul alogo, lipsit de logos, am calchiat și noi formula: necuvântătoarele pentru a numi animalele.