“Stãpîne, stãpîne, mai cheamã ş-un cîne”: despre originea termenului “stãpîn”…

Stãpîn e, ca şi vatrã, sau copil, unul din acele panbalcanisme de origine incertã, cãruia lingviştii români, din lipsã de altceva, s-au decis sã-i atribuie o origine slavã. In macedoneanã, limbã slavã din Balcani aflatã mult timp în contact cu graiurile aromâne şi cu albaneza, stopan are sensurile de 1.proprietar;  2. capul familiei, gazdã; 3. … Continue reading “Stãpîne, stãpîne, mai cheamã ş-un cîne”: despre originea termenului “stãpîn”…