Show Menu

Caprele nupțiale ale goților, urmele lingvistice ale unui contact

 Goții, de la care ne-a rămas tezaurul de la Pietroasa (vesèlă ceremonială și bijuterii de factură scitică, iraniană, cum o știu experții; obiecte din arta stepelor, mai degrabă), goții, așadar, ne-au mai lăsat și extraordinara mărturie scrisă a Bibliei lui Wulfila. Limba goților, care au trăit vreme de secole în Balcani, dar și pe teritoriul…

Read more

Dorul, povestea unei imposturi

 Quem me roubou a minha dor antiga,  E só a vida me deixou por dor?  Dar cine-mi luă tocita durere, Și viața îmi lăsă în loc de dor? (Fernando Pessoa) Povestea cu „dor”, dorul românesc ca termen de cultură și civilizație presupus unic și de netradus a devenit o pretenție insuportabilă. „Dor” este doar o…

Read more

«Gânduri despre problema indo-europeană»: pe marginea unui text fundamental al lui Trubetzkoy

 Am decis să traduc (din rusă și germană) și să comentez aici acest text al lui Nikolai Trubetzkoy, unul dintre cei mai mari lingviști care au trăit vreodată, despre « problema indo-europeană ». Trubetzkoy plasează leagănul limbilor indo-europene undeva în apropierea Caucazului, iar teoria lui coincide cu cea a unui arheolog cum este Colin Renfrew sau cu…

Read more

„Dușmanul” și teologia românească a „urii”

 De la cronicari, care dădeau vina pentru toate belelele pe „haini”, „neferi” și „neprieteni”, până la moralistul pop Emil Cioran, românul a întreținut o obsesie cu „dușmanii” și „ura” (chiar și de sine, cum o spunea Luca Pițu cercetând amuzat „sentimentul românesc al urii de sine”). Toate astea într-un mod extrem de serios, existențial, ontologic…

Read more

Persanul e un ageamiu…

 Uitasem, când am făcut lista iranismelor din limba română, chiar de cel care înseamnă “persan”: ageamiu. Când spunem despre cineva că e un ageamiu, adică un începător, un nepriceput, fraier și cam tâmpițel, nu știm că termenul i-a desemnat vreme de peste un mileniu pe persani, pe iranieni.  La noi, “ageamiu”, “ageami”, e un împrumut…

Read more

Mingus (1979)… Leapșa muzicală

 “You turn me on… I’m a radio.” (Joni Mitchell) Mi-a pasat Alexandru Mistrețu ceea ce se numește “leapșa muzicală” și, deși fug în general de jocurile de societate, fiind vorba aici de omul care mi-a adus la Bruxelles un sac de dicționare și gramatici de japoneză de la tatăl său exilat, Marius Mistrețu, nu pot…

Read more

“Haideți” la etimologii

 Interjecția turcească ”hay”! a intrat în mod natural și în română: — hai să mergem. Dicționarele etimologice turcești nu îi dau lui hay, această interjecție monosilabică de îndemn, nici o origine clară, însă cine a asistat la o ceremonie colectivă, populară, a dervișilor știe că unul din strigătele de îndemn și îmbărbătare este: — Hay!……

Read more

Teren viran, inimă virană… completare la iranisme

 Spusesem când am început să compilez iranismele din română că lista va fi treptat completată, deoarece ea e lungă, pe multe din împrumuturile orientale le credem turcisme, și inevitabil vor apărea altele care îmi scăpaseră inițial. Iată: viran. Adjectivul folosit în română doar ca adjectiv al substantivului teren: teren “viran”. Atât de folosit e viran…

Read more

La lilieci… de unde vine vorba asta cumplită, “liliac”, ce n-are nicio legătură cu floarea

 Cînd înfloreşte liliacul  Atunci îşi lasă Lili acul. (George Ranetti) În română, 1. liliac (florea și arbustul) și 2. liliac (mamiferul care ne-a făcut cadou, prin supă, coronavirusul) sunt simple omofonii, cuvinte care au coincis formal, fonetic, în lexicul românei fără a avea ceva în comun. De altfel, doar liliacul mamifer zburător nocturn și malefic…

Read more

Glotta II: câteva mituri urbane despre limbă

 Începusem, profitând de izolare, o introducere în lingvistică pentru vorbitorii de română (LINK aici). Ea e deocamdată schematică, wittgensteiniană, și orice sugestie pentru a o face mai limpede va fi binevenită. Aici am să trec doar în revistă câteva din miturile iritante despre limbi, pentru că, nu-i așa? toată are o părere când vine vorba…

Read more

Introducere în lingvistică pentru vorbitorii de română  

 Lecția 1. Plicticoasa flexiune: conjugări și declinări Majoritatea limbilor de astăzi sunt rămășițele erodate ale unor (unei) limbi mai vechi, în care procesul erodării nu mai este vizibil, iar formele moderne ale conjugărilor și declinărilor au devenit aberante și neregulate. Mai degrabă decât a le învăța pe de rost, fără logică, este mai ușor și…

Read more

Poezie pe timp de molimă: “Nu ieși din cameră” (“Hе выходи из комнаты”), Brodsky, 1970

 Am descoperit la Marius Comper acest poem de Brodski (Joseph Brodsky, premiu Nobel 1987), din 1970, “Nu ieși din cameră” (“Hе выходи из комнаты”), care face furori în Rusia, deoarece descrie perfect atitudinea noastră în carantină, ca într-o variantă extremă de ceea ce japonezii numesc “hikikomori”, frica de viață. Cum traducerea în engleză pe care…

Read more

Rodia, fruct paradisiac și al transgresiunii și cum româna e singura limbă care i-a luat numele din greacă

 Sub influența certă a fanarioților, româna e singura limbă în care numele rodiei este luat din greacă: ροδιά, ρόδι. E inanalizabil și în greacă, probabil un împrumut mediteranean. La autorii antici are forme diferite, dar foarte apropiate: ῥόα, ῥόα, ῥοιή, ῥοιά (rhoia). Varianta care s-a impus până azi, cu –d-, e un diminutiv: ῥοΐδια, ῥοΐδιον,…

Read more

Abi: „Papuci Gucci” – recitarea revoltei

 Make (t)rap boring again… Abi Talent e boring, da, la prima vedere și audiție, însă e autentic. Evident, nu se aștepta nici el la asemenea succes. La cererea lui Dez Jazzadezz, minunata Girafă, m-am uitat și am ascultat și iar m-am uitat și am ascultat clipul țiganului adolescent Abi, „regele pă România”, 24 de milioane…

Read more

Cine va câștiga la Oscar 2020

 Predicțiile mele sunt cam așa: Best Movie: ‘1917’ ‘1917’ nu trebuie văzut decât în sală, desigur. Da, sunt nouă filme în competiție, printre care Joker, apoi The Irishman (Netflix) al lui Scorsese și Hollywood-ul lui Tarantino. ‘1917’ însă e singurul care oferă un spectacol de cinema atât de grandios. E o experiență cinematografică completă din…

Read more

Houellebecq, Papahagi, Piketty – 2019, un an de «slow reading»: 12 cărți pe care le-am citit pentru tine

 Începusem anul trecut selectarea, de-a lungul lunilor, a 12 cărți, bune sau rele, care marchează anul editorial sau dezbaterile intelectuale, pentru prezentat la sfârșitul unui an de « slow reading ». Am ales 12 cărți din cele citite în 2019, una pe lună, pe care le înșir fără nicio ordine, afară de faptul că încep…

Read more

Star Wars, The Rise of Skywalker: despre cum nu există o variantă “autentică” a mitului

 E la modă printre acriturile ce vor să fie originale să anunțe pe un aer triumfător că ei n-au văzut niciodată un episod din Războiul Stelelor, că sunt imuni la mitologia lui copilărească etc. Aceia comit o gravă confuzie. Și eu îmi propusesem odată să fac o listă cu ce filme gigantice, blockbusters planetare, NU am văzut……

Read more

Coregrafia loviturii de stat din 1989: primele minute ale lui Iliescu la TV

 Aveam deja confirmarea, din audierea dialogurilor filmate la Revoluție, că Iliescu dorea o intervenție sovietică. Pentru cei care mai au îndoieli, după trei decenii, apropo de minuțiozitatea pregătirii loviturii de stat din decembrie 1989, sugerez examinarea cu atenție a primei apariții la televiziune a lui Ion Iliescu… Va vedea gesturile unei operațiuni pregătite din timp. Exercițiul…

Read more

Care a fost realitatea leninismului lui Șora? O re-situare provizorie în contextul epocii

 Pentru a pune capăt speculațiilor în legătură cu leninismul militant din tinerețe al lui Șora, am înscris pe lista lecturilor imediate cartea lui: “Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique” (Paris, Gallimard, 1947). Deocamdată mă mulțumesc cu cele câteva pagini reproduse cu indignare de Adrian Papahagi. . Șora nu avea să mai publice apoi nimic…

Read more

%d bloggers like this: