.
Ca în fiecare an, recitesc Ulysses, al lui Joyce, pe măsură ce se apropie 16 iunie, “Bloomsday”, aniversarea peregrinării, prin Logos (și accesoriu prin Dublin) a lui Leopold Bloom (data exactă e joi 16 iunie 1904).
.
E foarte instructivă lectura în paralel a variantei franceze a lui Ulise, controlată și îmbogățită de Joyce. Traducătorii sunt Auguste Morel, care a fost ajutat de Stuart Gilbert, iar ansamblul a fost revăzut de Valery Larbaud și de Joyce însuși. Textul francez este, așadar, cealaltă variantă a lui Ulise, fiind singura traducere supravegheată și revăzută de Joyce.
.
Ca în fiecare an descopăr lucruri noi și conexiuni neașteptate sub vechiul text, comparând cele două versiuni canonice. Cum spunea George Steiner în După Babel, orice lectură a unui text extras din trecut este un act de interpretare cu compozante multiple, unde relectura e determinată de evoluția limbii și a sensurilor cuvintelor.
.
Determinate de o succesiune temporală, două enunțuri literare nu pot să fie perfect identice. Un exemplu grosier este expresia: Gay Paris (sau, cum spune Stephen în Ulysses: “gay Paree”): oricât ne-am strădui, Gay Paris e greu de separat azi de modificarea sensului lui “gay”, iar pentru tinerele generații trimiterea la homosexualitate este întâia în ierarhia semantică, pe când nuanța de astăzi era cu totul absentă din Gay Paris în vremea lui Joyce.
.
Am să public mai multe pe 16 iunie, dar până atunci iată descoperirea de astăzi:
.
Bloom merge să se ușureze la buda (jakes) din fundul curții, o gheretă strâmtă precum un dulap, ca la țară, odorantă, fără canalizare. Acolo el intră cu ziarul într-o mână și mintea plină de sex și imagini de coapse și sâni ca un uger de capră, deschizănd ușa cu piciorul: “he kicked open the crazy door of the jakes”.
.
Acum, acea “crazy door” este redată în traducerea franceză (am spus că e singura traducere care ne intereseaza, întrucât a fost revizuita integral de Joyce) ca “porte branlante“, adică stând într-o rână, atârnând din balamale. Vizual, corespondanța este exactă, pentru că după ce Bloom se ușurează și se șterge cu articolul de ziar pe care îl citea, atunci când iese încovoiat, ușa e numită “jerky and shaky”.
.
Dar — în întreaga atmosferă de sex, măruntaie și excreții care emană din capitol, fiecare cuvânt capătă valențe noi odată cu evoluția limbii. Astfel, în argou urban american, “to open the crazy door” însemnă a aduce o femeie la orgasm.
.
E greu de spus dacă Joyce, pasionat de limbi și dialecte cunoștea expresia, dar aceeași ușă a toaletei, la ieșire, după actul defecării, este zisă a fi “jerky”, or verbul “to jerk“ are iarăși vaste conotații sexuale, iar “jerky”, din nou în argou american este și un sinonim pentru “hand job” (please, give me a jerky)… iar aici, surpriză! versiunea franceză numește ușa “branlante”, care însemnă, da, o ușă rău închisă, dar ne trimite tot la un hand job, la masturbație: (se) “branler”.
.
The doors of perception, indeed. (va urma)
…