Zăceam molcuț la terasă, în plin soare, sorbindu-mi aperitivul anteprandial, traversat de vocabule latinești care năpădiseră pe mine sărind peste secole, ani și milenii și pe care, cu ochii închiși, le socoteam epigrafic pe ecranul minții, LIVID, MIDII, MIX, DILIV,
Eram mândru de revista presei din ziua aceea, axată pe scandalul cu JK Rowling acuzată de „transfobie”, după ce „mama” lui Harry Potter atrăsese sarcastic atenția asupra unui articol de presă în care, dintr-un exces de „corectitudine politică”, femeile erau calificate de „persoane cu menstruație” (people who menstruate), în loc de „femei” pur și simplu. JK Rowling întreba ironic în postare: de ce a devenit atât de dificil să folosim astăzi, pur și simplu, cuvântul banal de „femeie” și cum să spunem atunci în loc de women? Să zicem: Wumben? Wimpund? Woomud?
Mesajul ei fusese pe loc interpretat ca o ironie deplasată la adresa persoanelor transgender, iar asta a declanșat pe rețelele sociale un val de violență verbală împotriva ei. Rowling a fost acuzată de „transfobie” și a primit toate insultele imaginabile, inclusiv prostituată și “feminazi”, sau noua etichetă infamantă de terf (trans-exclusionary radical feminist), terfă, prin care sunt desemnate umilitor feministele radicale care refuză să accepte feminitatea transsexualilor.
La Berlin, cotidianul stângii intelectuale Tageszeitung amintea în acea dimineață că nu este prima oară că JK Rowling e acuzată de „transfobie”. În 2018, ea a dat like unui tweet în care femeile transsexuale era numite „bărbați deghizați”, stârnind de asemenea indignarea multor fani.
Dar cel mai mândru eram de felul în care prezentasem articolul din Le Monde, un portret-interviu cu Orlanda, primul primar transgender din Franța. Scria acolo cum Orlanda s-a născut băiat în 1965 și cum ca bărbat a fost însurat și a avut trei copii, dar soția l-a părăsit când și-a făcut operația de schimbare de sex. Astăzi, primărița Orlanda, prima din Franța, depune mărturie despre uriașele dificultăți pe care le întâmpină în societate orice persoană care alege să treacă prin asta.
Explicasem toate acestea pentru reacționarul public român și mă simțeam învingător, provocator și sigur de mine în dimineața aceea, pornit într-o cruciadă împotriva mentalităților înapoiate, când o umbră mi-a căzut pe față și mi-a tras pleoapele în sus:
– Bună, te deranjez? Pot să m-așez un pic cu tine? Vreau să-ți zic ceva legat de articolul ăla de azi. Probabil că știi că mă ocup de studii de gen și diversitate, așa că vin dintr-o poziție informată și educată în tot ce ține de gen. Pot? Te deranjez?
Mă încolțise fără apărare, cum zăceam acolo la terasă, și acum mă cerceta cu o expresie îngrijorătoare de bunăvoință. “Sigur”, am vrut să-i spun, arătând spre scaunul de alături, “stai cu mine”, dar se așezase deja.
– Uite, intențiile tale sunt bune, dar îți lipsește ceva educație și limbajul potrivit despre asta. Cuvântul “transsexual” folosit de tine în articol nu mai e acceptat de vreo două decenii, imaginează-ți XX în cifre latine, nu mai e folosit deloc pentru persoanele transgen, pentru că el limitează genul la caracteristici biologice secundare: sexul.
Cum priveam fără să înțeleg:
– Nu pricepi? Genul nu se referă exclusiv la înfățișare. Genul e un construct social aflat pe un larg spectru care respinge binaritatea impusă social și cultural. Știi? Nu știi, nu? Primărița aia din textul tău, Orlanda, nu s-a născut băiat în 1965, cum scrii tu acolo, ci i-a fost atribuit sexul masculin la naștere. Deoarece genul e construit social și cultural, nimeni nu se naște cu o identitate de gen, ci o dezvoltă încă din primii ani datorită normelor sociale și practicilor culturale față de care se identifică.
Tăceam, vinovat, căutând imaginile potrivite pentru niște cuvinte care-mi scăpau.
– De asemenea, este antagonist să vorbim despre o persoană înainte de tranziție ca fiind “bărbat”. Orlanda n-a fost niciodată bărbat, ci a trăit conform normelor sociale și sexului atribuit la naștere – dar identitatea de gen nu i s-a schimbat prin tranziție, ci doar expresia de gen. Așadar poate că o frazare de tipul “înainte de tranziție, Orlanda a fost căsătorită cu o femeie și…” e mai potrivită. Schimbă acolo ce-ai scris.
– Mulțumesc, dar… e revista presei, nu opinia mea personală!… Cum să modific un citat din Le Monde?
– Bine, nu vorbesc de opiniile tale personale, ci despre limbajul folosit de tine, care e incorect acolo. Ți-am explicat de ce și cum poate fi remediat. Înțeleg că-i un subiect cu care nu ești familiar, de-aia nu mă aștept să cunoști neapărat limbajul corect în acest caz.
… și cum ezitam, îmi spune grăbit, cu un început de iritare:
– Dar mă aștept ca atunci când ți se atrage atenție de către o persoană cu educație în domeniu și ți se explică ce e greșit, tu să corectezi.
– Mulțumesc, eu fac asta întotdeauna când greșesc. Am să fiu mai atent, dar când comentez sau rezum articole, nu pot decât să folosesc, punând ghilimele la citate, limbajul de acolo. De-aia e revista presei.
Mi-a zis, cu un început de iritare:
– Corectează-l pe-ăsta. Nu înțeleg de ce nu poți folosi un limbaj corect când rezumi articole. Dacă scriai despre fizică nucleară și foloseai termeni incorecți, n-ai fi corectat? Ai folosit cuvântul greșit transsexual, în loc de corectul “trans”, a fost alegerea ta să folosești incorect transsexual. Mergi înapoi la text și înlocuiește “transsexual” cu “transgen”. Așa, și ai mai scris acolo: “Orlanda s-a născut băiat în 1965. Ca bărbat, a fost însurat și a avut trei copii cu soția…” Ai pus « bărbat », ți-am explicat mai sus că nu s-a născut ca băiat, ci i-a fost atribuit la naștere genul masculin.
– E un citat exact din Le Monde. Așa scrie acolo: „née garçon”.
– Și? Dacă Le Monde se aruncă de pe pod, te-arunci și tu? Dacă Le Monde greșește, trebuie să greșești și tu? Nu cred că-i așa greu să schimbi cu “În 1965, Orlandei i-a fost atribuit genul masculin la naștere“. I-a fost atribuit, pricepi? Nu s-a născut „băiat”. De asemenea, cum am zis mai sus, “înainte de tranziție, Orlanda a fost căsătorită cu o femeie…” e o formulare mai potrivită decât “ca bărbat a fost însurat…”. Apoi, mai scrii: “a primit toate insultele imaginabile, inclusiv prostituată “. Păi… prostituată nu e insultă, e o meserie.
– Nu înțeleg. Cum să modific textul articolului pe care îl recenzez?
– Ține de limbaj inclusiv versus exclusiv. O formulare de tipul “născut băiat” e incorectă din start – pentru că nimeni nu se naște cu un gen, nimeni nu se naște băiat sau fată, genul este dezvoltat între vârstele de 1 și 5 ani.
— Dar așa e acolo! Citește formularea din articol.
– E greșită și nu pricep de ce te simți nevoit să reproduci o formulare greșită
– Pentru că-i revista presei. Cutare articol o să formuleze ceva eronat despre Putin. E revista presei, eu nu corectez ce scrie în ziarele alea. Nu poți să-mi ceri să manipulez textul.
– Nu ți-am cerut să manipulezi textul, ci să fii atent la limbaj. Dacă Le Monde scrie greșit “Președintele URSS Putin”, tu nu precizezi: “titrează eronat” sau “titrează umoristic/sarcastic”?
– Ba asta fac tot timpul. Pur si simplu aici mi-a scăpat relevanța.
– Relevanța ține de lipsa de adevăr a formulării – nimeni nu se naște cu un gen, ci îi este atribuit un gen la naștere. Orlanda nu s-a născut băiat cum scrie Le Monde, ci i-a fost atribuit greșit un gen. Iar atunci când spunem despre o persoană transgen că s-a născut alt gen decât cu ce se identifică, greșim: – 1. Pentru că nu e adevărat; 2. pentru că folosim un limbaj menit să excludă persoanele ca Orlanda – transgen. Dacă la nașterea Orlandei un doctor ar fi zis: “ok, uite, avem un cățel”, mai târziu în viață Orlanda s-ar chinui să le demonstreze tuturor că nu e cățel, ci om. Ar fi trecut prin toate demersurile ca să fie recunoscută ca om, iar apoi gândește-te că venea Le Monde și scria “Născută cățel, Orlanda a devenit primar…” – păi… păi… n-ar fi lipsă de respect pentru toate eforturile Orlandei de a fi recunoscută ca ceea ce este?
– Hei, e doar un subiect printre altele din presa de azi, iar Le Monde spune textual: “s-a născut băiat”.
– De ce ești atât de devotat neînțelegerii? Uite, am să reformulez eu pentru tine ca să vezi cât de simplu e – deși ți-am explicat de cel puțin trei ori cum poți repara. Tu ai spus: Orlanda s-a născut băiat în 1965. Ca bărbat, a fost însurat și a avut trei copii cu soția, care l-a părăsit când a dorit să-și facă operația de schimbare de sex. Eu propun: Orlanda s-a născut în 1965, când i-a fost atribuit genul masculin. Înainte de tranziție, Orlanda a fost căsătorită cu o femeie și a avut trei copii cu soția, care l-a părăsit când a dorit să-și facă operația de confirmare de gen. Dacă asta e greu pentru tine, înseamnă că nu ești în stare să accepți un limbaj ce include și nu exclude persoanele transgen.
– Nu-pot-folosi-formule-care-nu-există în textul din Le Monde din care citez. Inseamnă să falsific. Nu-i cinstit și nu e profesional, mă mir că cineva îmi cere să modific un text, de altfel ușor verificabil. Scrie tu redacției de la Le Monde, nu mie, cere-le lor să modifice textul.
– Ok, atunci să nu fii surprins când ai să vezi că ești acuzat de transfobie. Să nu zici că n-a încercat cineva să-ți explice pe înțeles.
– E o amenințare?
– Amenințare? Îți explic de ce vei fi interpretat ca o persoană transfobă. Pentru că alegerile tale, faptul că refuzi corectarea unui limbaj exclusivist cu privire la persoanele transgen, vor avea consecințe transfobe. Când preiei un citat complet necritic, reproduci discursul de acolo. Discursul de acolo este transfob. Tu, reproducându-l, dai dovadă de limbaj transfob. Ți-am explicat – tu refuzi – treaba ta. Să nu zici că nu ți-a spus nimeni.
– Este absurd, sectant si orb să numești articolul din Le Monde transfob, când ziarul face un portret simpatic pe o pagină întreagă acelei persoane. Intreci măsura prin pretenții sufocante. Numind articolul ăla transfob, arăți o rigiditate de sectă prin care pierzi orice simpatie din partea mea. E ca obsesiile activiștilor de partid.
– Două lucruri pot fi adevărate în același timp
– Nu!… aproape că am strigat.
– Ascultă, de o oră îți explic că reproduci un limbaj transfob. Iar tu te prefaci că-mi faci mie un favor când eu îți ofer informații pe care nu le stăpânești, într-un domeniu în care nu ești expert. Dar să mă numești “activist de partid” este un atac nemeritat. Eu n-am numit articolul transfob, ci am spus că există limbaj transfob în el. Limbajul transfob e unul care exclude persoanele transgen. Am explicat: atunci când ne referim la persoanele transgen drept “născute cu altă identitate decât cea pe care o autoproclamă” este o formă de a exclude realitatea transgen. M-ai jignit. E de-a dreptul penibil să-ți ofer din cunoașterea mea și tu să mă jignești. Iar aici chiar închei discuția, pentru că e nedemn de timpul meu să răspund la acuzații false. Ți-am oferit din timpul și cunoașterea mea, dacă nu vrei, bine. Îți asumi tu consecințele, dar să nu spui că nu ți s-a explicat.
– Nu te atacă nimeni. Îți explic că întreci măsura și devine hărțuială, omul lui Dumnezeu!…
S-a oprit deodată cu o expresie pe față care era un amestec de durere și incredulitate:
– „Omul” lui Dumnezeu?!… De un ceas mă căznesc să te învăț să nu-mi pui etichete batjocoritoare, iar tu mă faci în zeflemea „om”? E incredibil până unde poate să meargă o arătare care se pretinde inteligentă, dar nu acceptă alteritatea altora! Păi nu meriți tu să te pocnesc acum de să-ți intre pe gât masculinitatea arogantă?
S-a ridicat, astupându-mă iar cu umbra. M-a măsurat de sus, încercând să-și stăpânească repulsia. Apoi a piruetat pe tocuri și a plecat cu pași ritmați și demnitate apăsată, știind că acolo unde se duce va da de aceeași secăciune sufletească dezolantă precum cea de care dădusem dovadă.
10 Responses to Cum mi-am arătat natura reacționară, de terf masculin
Inteleg ca in acest politically correct newspeak la nastere “ti se atribuie”un gen? Asa, arbitrar? Ca si cum anatomia si fiziologia specifica sexului nu au relevanta pentru obstreticianul si neonatologul care inscriu in registru informatiile despre nou-nascut? Poate mai degraba ar trebui formulat altfel: “la nastere, genul aparent/ superficial/la prima vedere era masculin/feminin ceea ce a atras dupa sine un proces de formare/educare/indoctrinare intru gen specific in perioada 1-5 ani”. Sau cam asa ceva. Trebuie sa fim mai rigurosi, sa dam dovada de mai multa abilitate lingvistica ca sa tinem pasul cu acest nou evantai de nuante acolo unde credeam ca e doar alb si negru 🙂
Da! Neo-marxismul identitar…
E timpul sa incepem sa ne pregatim pentru reeducare. Desi schimbarea va veni mai greu in tarile cu limba latina (trebuie revizuite toate pronumele, etc) va veni.
Câtă răbdare aveți domnule Alexe cu toți tulburații emoțional, întocmai ca un psihiatru.
Mi se par ciudate etichetele acestea : transfob, homofob. Eu le înțeleg ca frica de persoane homosexuale și transsexuale. Le pun în aceeași categorie cu de exemplu agorafob și claustrofob.
Mi-e unuia nu îmi este frică de transsexuali și homosexuali, mi se par doar ciudați.
ptr mine e clar ca personajul care te-a interpelat este imaginar, dar e foarte bine descris, foarte bine rezoneaza cu vremurile. s-ar putea sa ajunga si in Romania nebunia asta cu transfobia si cancel culture, si atunci articole ca asta o sa coste scump. trebuie luptat pe toate fronturile impotriva neomarxismului, trebuie ucis din fasa. altfel, Romania o sa aiba soarta occidentului, unde pentru astfel de idei iti poti pierde slujba, sau poti fi dat in judecata. recent, in Marea Britanie, oameni au fost arestati pentru postari pe facebook declarate drept ,,hate crime,,.
“Ca bărbat, a fost însurat și a avut trei copii cu soția, care l-a părăsit când a dorit să-și facă operația de schimbare de sex.”
Aici, autorul disimulează transfobia soţiei, care, în loc să divorţeze, trebuia să-şi facă schimbare de sex.
“…Explicasem toate acestea pentru reacționarul public român și mă simțeam învingător, provocator și sigur de mine în dimineața aceea, pornit într-o cruciadă împotriva mentalităților înapoiate, ….”
Un articol dificil de interpretat, chiar intr-un context auto-ironic, pamfletar.
Doreste Dl. Alexe, un om inteligent de altfel, sa personalizeze un redactor de la revista “Lumea” si sa ne arate falimentul moral al occidentului economic prosper? Doreste dumnealui sa ne propuna o dilema morala? Detectam urma de dialectica materialist istorica a intelectualului fin (personaizat de francezul usor lovit la cerebel) fata de ciobanul in zeghe pazind cireada satului?
Ca sa ma dau cu par pe piept, as zice ca zeitgestul datorat unei prosperitati economice fara precedent, chiar si in tarisoara noastra, afecteaza sociologic boema si artistii, intretinuti de altfel de societate, asa cum istoria ne arata ca apogeele imperiilor britanice, franceze si germane au creat un contracurent cultural al disperarii si existentialismului?
La subiect, cum zicea raposatul Anonin Scalia, e greu sa inchiriezi caracter, si rectitudea caracterului este singurul discriminant impotriva salbaticilorla minte care polueaza mass media si elitele culturale.
Dixit.
paralel cu subiectul postului
https://www.jta.org/2019/10/31/global/the-last-jews-in-afghanistan-argued-so-much-the-taliban-kicked-them-out-of-prison-and-stole-their-torah
articol de anul trecut
cred ca filmul dumneavoastra a fost ceva mai inainte
oul sau gaina?
Sunteti orb domnule Alexe.
E limpede ca Orlandei i s-a atribuit gresit titlul de barbat.
Sare in ochi pe de alta parte ca Orlanda chiar poate fi defapt cățel. Poate asta si deruteaza. Cățel transgen.
V-ar fi util sa intelegeti ca două lucruri pot fi adevărate în același timp, chiar daca acestea sunt contrare si asta nu de azi de ieri ci de cand lumea. Nu doar de la Kafka incoace.
Vad ca recidivezi in exprimarea intolerantei fata de alte orientari, mentinand pozitia retrograda exprimata prin utilizarea unor termeni perimati, agresivi si ofensatori precum “masculin”. Constat cu tristete ca nu ai inclus si incorporat in gandire atitudinea progresista de incluziune ( si nu toleranta!!!, -caci asta ar presupune un precedent si un primat al orientarii retrograde ) si acceptare a drepturilor realitatilor alternative.
De data asta folosesti agresiv si ofensator termenul de “masculin” [ bine ai facut ca macar nu l-ai scris cu majuscula; i.e.”Masculin”!]
Iti repet sfatul-avertisment pe care ti l-am dat si atunci in scurta discutie de la intalnirea pe care o descrii (usor ironic?!) in postarea asta, de a nu mai folosi termeni retrograzi care sa sugereze absolutizarea unor notiuni care sunt in realitate niste constructe sociale relative -precum bine stim cu totii-.
De unde [si cu ce scop? -de reprimare a drepturilor realitatilor alternative, fireste-] ai scos si promovezi desantat-agresiv termenul “masculin”?! asta exprima clar o viziune si o atitudine retrograda si intoleranta, neincluziva pentru preferinte de gen alternativ; implicand ca masculinul este opus femininului iar ca ambele sunt atribute absolute, imuabile, si fara nuante. Curat murdara atitudine!
In fine, nu am timp de pierdut pentru a repeta incercarea de a-ti explica fondul ideii, dar iti sugerez sa folosesti termeni mai incluzivi si mai putin agresivi si intoleranti cum ar fi cel de “masculin”! Indicat si corect ar fi fost sa spui “terf nefeminin” -daca asta e optiunea ta de gen. Astfel nu ai mai promova si propaga neadevaruri sociale care pot sadi confuzie in mentalul colectiv, atat de greu incercat timp de milioane de ani in care a fost intemnitat intre zidurile “Masculinului” si “Femininului” din vremea apusa cand masculinul era masculin si femininul era feminin, fara sa beneficieze de reconfortanta prezenta a multitudinii pufos-molcute de genuri alternative… deci, te rog sa iti corectzi atitudinea si textele pana nu e prea tarziu pentru omenirea asta.
Fii si tu cetatene nefeminin (si nu “omule” cum se spunea invechit si confuzant) mai trendy si nu asa retro si vintage cum esti acum! Poate nu ar fi rau sa iti revizuiesti atitudineasi intr-un mod ceva mai rsponsabil, si probabil ca vei decide civic sa alternezi optiunea de gen; de exemplu sa optezi sa fii nefeminin in zilele pare si nemasculin in cele impare, demonstrand astfel o mai buna incluziune sociala si un avans notabil in adoptarea realitatii alternative de gen. Nu-i asa nedoamno ca astfel un progres notabil deja simti ?!?
Dixit et exit, mixit & missit, you riskit! 🙂
Auguri!
Hmmm, un delir grafomanic, evident in stil pamfletar, din nefericire substandard. Gandesc ca citit cu voce tare, cu accente sarcastice ici si colo, probabil un video cu cross dressing, un transsexual angelic, un androgin bisexual de trezeste in heterosexualul normal dubii kenseyene si dintr-odata devii daca nu mai intelegator si compasionat, cu siguranta fan la serialul transparent pe Amazon.
Pentru un popor cu miorita la temelie si mesterul manole pe acoperis, gasesc cu tristete ca intoleranta nationala justifica zidirea de vie a unei femei insarcinate. N’est pas?